ICCJ. Decizia nr. 2118/2015. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2118/2015
Dosar nr. 632/54/2014
Şedinţa publică de la 21 mai 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 152 din 7 mai 2014, a respins acţiunea formulată de reclamantul S.I. în contradictoriu cu I.P.J. Olt şi şeful I.P.J. Olt - comisar şef de poliţie F.E.C., prin care solicită obligarea conducătorului autorităţii publice la amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 4 noiembrie 2013, pentru neexecutarea în termenul de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a Sentinţei nr. 877 din 27 septembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 2469/54/2011, irevocabilă prin Decizia nr. 12.999 din 3 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 2469/54/2011*; obligarea pârâţilor la plata de penalităţi în sumă de 1.000 RON, stabilite pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu privind reîncadrarea sa în funcţia deţinută anterior emiterii Ordinului M.A.I. nr. II/4004 din 19 octombrie 2011, ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesual pasivă.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul S.I., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că, în mod greşit, prima instanţă, fără a intra în judecata fondului, a respins acţiunea sa, reţinând că aceasta este formulată în contradictoriu cu persoane care nu au calitate procesuală pasivă, impunându-se casarea acesteia.
Se susţine, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 1 şi art. 12 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, art. 4, art. 22, art. 25, art. 42, art. 55 din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, art. 51 şi art. 52 din Ordinul M.A.I. nr. 600/2005, este demonstrată calitatea procesuală pasivă a şefului I.P.J. Olt şi implicit, obligaţia ce incumbă acestuia cu privire la executarea sentinţei irevocabile prin care s-a dispus reîncadrarea sa în funcţia publică deţinută, cât şi plata drepturilor salariale de la 22 octombrie 2011 şi până la reîncadrare.
Se susţine că prin Ordinul M.A.I. II/4831 din 25 octombrie 2013, a fost menţionată atribuţia Poliţiei Române în ceea ce priveşte plata drepturilor salariale, respectiv a I.P.J. Olt, care nu a dus la îndeplinire în totalitate obligaţiile stabilite în sarcina sa.
De asemenea, se arată că a mai formulat o acţiune în justiţie privind executarea Sentinţei irevocabile nr. 877 din 27 septembrie 2012, în contradictoriu cu M.A.I., care a fost respinsă prin Sentinţa nr. 45 din 14 februarie 2014 de către Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1711/54/2013, astfel că în acest context procedura executării silite a sentinţei menţionate este imposibilă, fapt ce conduce la încălcarea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.
I.P.J. Olt a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică, motivat de faptul că nu a fost parte în cauza în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 877/2012, irevocabilă, a cărei executare se solicită.
S-a susţinut că a fost pusă în executare sentinţa menţionată, dovada fiind înscrisurile depuse la dosarul cauzei, fapt confirmat şi de Sentinţa nr. 45 din 14 februarie 2014 pronunţată în dosarul nr. 1711/54/2013, în care recurentul-reclamant a învestit instanţa cu o acţiune tot în temeiul art. 24, indicând ca pârât M.A.I., însă acţiunea i-a fost respinsă ca neîntemeiată.
În procedura de examinare a recursului în completul de filtru a fost întocmit raportul potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat.
Raportul a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 18 decembrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunţată Încheierea de şedinţă din 11 februarie 2015 prin care a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecarea pe fond la data de 21 mai 2015, cu citarea părţilor.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Necontestat este faptul că prin Sentinţa nr. 877/2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 12.999/2013 a aceleiaşi instanţe, s-a admis în parte acţiunea reclamantului S.I. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., dispunându-se anularea Ordinului M.A.I. nr. II/4004 din 19 octombrie 2011, reîncadrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior şi plata drepturilor salariale cuvenite, de la data de 22 octombrie 2011 şi până la reîncadrare.
Reclamantul a solicitat punerea în executare a acestei sentinţe.
M.A.I. a emis Ordinul nr. II/4831 din 23 octombrie 2013 prin care s-a constatat anularea, cu data de 3 octombrie 2013 a Ordinului ministrului nr. II/4004 din 19 octombrie 2011.
Ulterior emiterii acestui ordin a fost emisă Adresa din 25 octombrie 2013 către I.G.P.R., pentru a se dispune măsurile ce se impun în vederea punerii în executare a Sentinţei nr. 877/2012 menţionată anterior.
De asemenea, prin Adresa din 11 noiembrie 2013 i s-a comunicat reclamantului actul întocmit în vederea executării hotărârii menţionate în cuprinsul căruia s-a menţionat că "în ceea ce priveşte reîncadrarea în funcţia deţinută anterior emiterii actului administrativ anulat, precum şi plata drepturilor salariale cuvenite de la data de 22 octombrie 2011 şi până la reîncadrare, vă precizăm că aceste sarcini revin Poliţiei Române, respectiv I.P.J. Olt, cărora li s-au adus la cunoştinţă sentinţa civilă pronunţată de Curtea de Apel Craiova, precum şi Ordinul M.A.I. nr. II/4831 din 23 octombrie 2013, prin Adresa D.G.M.R.U. din 25 octombrie 2013".
Recurentul-reclamant, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, a formulat acţiune în contradictoriu cu M.A.I., ce a format obiectul dosarului nr. 1711/54/2013, pe rolul Curţii de Apel Craiova, respinsă prin Sentinţa nr. 45/2014, irevocabilă prin Decizia nr. 1980 din 13 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În cuprinsul Sentinţei nr. 45/2014 s-a reţinut, în esenţă, că prin Adresa din 25 octombrie 2013 către structurile din subordine, au fost luate măsuri suficiente în vederea reîncadrării reclamantului în funcţia deţinută anterior.
Necontestat este faptul că I.P.J. Olt prin şeful acestuia a efectuat plata drepturilor salariale cuvenite recurentului în temeiul Sentinţei nr. 877/2012, în executarea ordinelor/dispoziţiilor organului ierarhic superior.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: "(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege. (3) La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate, instanţa de executare, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 905 C. proc. civ."
Rezultă din cuprinsul acestor dispoziţii, fără putinţă de tăgadă, că în urma admiterii acţiunii, autoritatea publică este obligată să execute de bună-voie obligaţiile impuse în sarcina sa prin hotărârea judecătorească irevocabilă, iar în caz de neexecutare, să fie aplicat conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
Instanţa de fond învestită cu acţiunea dedusă judecăţii întemeiată pe dispoziţiile art. 24 din legea menţionată, trebuia să analizeze executarea hotărârii definitive menţionate anterior, având în vedere toate circumstanţele de fapt şi de drept care vizau respectarea cerinţelor art. 24 şi implicit obligarea executării Sentinţei nr. 877/2012.
Este adevărat că intimatul I.P.J. Olt nu a figurat în calitate de pârât în cauza în care s-a pronunţat Sentinţa nr. 877/2012 a cărei executare s-a solicitat de către reclamant.
Însă, pentru punerea în executare a acestei sentinţe au fost întreprinse demersurile menţionate anterior, potrivit cărora autorităţilor din subordinea M.A.I. le revenea obligaţia punerii în executare a sentinţei menţionate, dovadă în acest sens fiind Nota din 18 octombrie 2013, Ordinul M.A.I. nr. II/4831 din 23 octombrie 2013, Adresa D.G.M.R.U. din 25 octombrie 2013, Adresa din 11 noiembrie 2013, al cărei conţinut a fost citat anterior.
Aceste ordine şi instrucţiuni au fost emise de ministrul administraţiei şi internelor în exercitarea atribuţiilor legale către structurile din subordine, respectiv Poliţia Română, I.P.J. Olt, care a confirmat luarea la cunoştinţă.
Deci, în virtutea raporturilor de subordonare, I.P.J. Olt îi reveneau obligaţii potrivit competenţelor legale, în procedura de executare a Sentinţei nr. 877/2012 potrivit ordinului/dispoziţiei organului ierarhic superior, respectiv M.A.I., în raport de care s-a pronunţat hotărârea menţionată, astfel că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamantului a fost formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă.
A confirma soluţia instanţei de fond, în raport şi de Sentinţa nr. 45/2014 a Curţii de Apel Craiova, irevocabilă, pronunţată în contradictoriu cu M.A.I. şi ministrul M.A.I., în cuprinsul căreia s-a statuat că prin Adresa din 25 octombrie 2013 au fost luate măsuri suficiente în vederea reîncadrării reclamantului în funcţia anterior deţinută, conduce la imposibilitatea executării Sentinţei nr. 877/2012 şi, implicit, înlăturarea aplicabilităţii art. 24 din Legea nr. 554/2004. Această situaţie nu corespunde dispoziţiilor legale referitoare la procedura de executare a titlurilor executorii pronunţate de instanţele de contencios administrativ, respectiv scopului urmărit de legiuitor - asigurarea executării titlurilor executorii.
Faţă de considerentele expuse anterior, se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării se va stabili cadrul procesual şi va fi analizată acţiunea formulată de reclamant în raport cu dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, cât şi în raport cu atribuţiile persoanelor/structurilor obligate prin ordinul/dispoziţia organului ierarhic superior, respectiv M.A.I., care a fost parte în dosarul în care s-a pronunţat Sentinţa nr. 877/2012, a cărei executare s-a solicitat, astfel încât să fie îndeplinit scopul procedurii de executare, reglementată de Legea nr. 554/2004 în Cap. III.
În consecinţă, în temeiul art. 497 C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte, va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.I. împotriva Sentinţei nr. 152 din 7 mai 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2151/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2129/2015. Contencios → |
|---|
