ICCJ. Decizia nr. 2142/2015. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2142/2015
Dosar nr. 32802/212/2013*
Şedinţa de la 22 mai 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 3 februarie 2015, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, a admis cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ cu privire la excepţia de nelegalitate a art. 249 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 91/2007 emis de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile de Gospodărire Comunală şi a dispus înaintarea dosarului Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 46/CA din 25 martie 2015, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă şi a constatat ivit conflictul de competenţă.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că data sesizării instanţei este 4 decembrie 2013, deci, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile noului C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, şi ale Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. proc. civ.
Art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012, stabileşte că:
„(2) Instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză.
(3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.
(4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.”
Deci, după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., instanţa de contencios administrativ nu mai este competentă să se pronunţe asupra excepţiei de nelegalitate invocate în altă cauză, acest atribut aparţinând instanţei care judecă fondul cauzei respective.
Prin urmare, curtea de apel, ca instanţă de contencios administrativ, nu poate avea competenţă în soluţionarea unei excepţii de nelegalitate decât în situaţia în care este învestită şi cu fondul litigiului, caz în care este ţinută a proceda conform alin. (3) din textul legal anterior citat, ca orice altă instanţă de fond.
Cum litigiul se judecă, în fond, de către Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, această instanţă este competentă să soluţioneze şi excepţia de nelegalitate invocată.
Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. , Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul V.G. şi pârâta R.A.D.E.T. Constanţa în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2129/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2143/2015. Contencios → |
|---|
