ICCJ. Decizia nr. 2129/2015. Contencios



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2129/2015

Dosar nr. 88/43/2014/a1

Şedinţa publică de la 21 mai 2015

1. Soluţia instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC G.I.M. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. suspendarea executării Deciziei nr. 1.329 din 15 ianuarie 2014, a Procesului-verbal de constatare din 4 decembrie 2013 şi a Notificării privind constituirea unui debit înregistrată la data de 6 decembrie 2013, emise de A.P.D.R.P. până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii de anulare a actelor menţionate.

Prin Încheierea nr. 58 din 9 aprilie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis cererea de suspendare şi a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 1.329 din 15 ianuarie 2014, a Procesului-verbal de constatare din 4 decembrie 2013 şi a Notificării privind construirea unui debit înregistrată la data de 6 decembrie 2013, emise de A.P.D.R.P. până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii de anulare a actelor menţionate.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva Încheierii pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş a declarat recurs A.P.D.R.P., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că nu a fost îndeplinită legal procedura de citare a sa, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, instanţa de fond dispunând suspendarea efectelor Procesului-verbal de constatare din 4 decembrie 2013, pentru considerente care ţin de proximitatea sărbătorilor pascale.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a menţionat că hotărârea a fost dată cu încălcarea/aplicarea greşită a legii.

În argumentarea acestui motiv de recurs se arată că recurenta nu a plătit cauţiunea prevăzută, în mod expres, de art. 50 alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011.

În mod eronat, instanţa de fond a apreciat ca fiind dovedită îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la condiţia cazului bine justificat nu a fost înlăturată prezumţia de legalitate şi veridicitate de care se bucură actul administrativ atacat, recurenta invocând motive care nu pot face obiectul cercetării în cadrul cererii de suspendare, acestea vizând, în mod direct şi substanţial, fondul cauzei.

Nici condiţia pagubei iminente nu a fost dovedită întrucât executarea unei obligaţii bugetare stabilită printr-un act administrativ-fiscal care se bucură de prezumţia de legalitate nu poate constitui prin ea însăşi o pagubă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate.

În cauză a fost întocmit raport, iar prin Încheierea din 1 aprilie 2015, instanţa de recurs a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata acestuia la 7 mai 2015, cu citarea părţilor.

3. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele şi în limitele ce urmează a fi expuse.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. se reţine că acesta este nefondat, întrucât din actele dosarului rezultă că recurenta a cunoscut termenele de judecată, fiindu-i adusă la cunoştinţă conform art. 241 alin. (3) C. proc. civ., încheierea de preschimbare a termenului de judecată, comunicată ambelor părţi, susţinerile acesteia nefiind dovedite.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., se reţine, analizând sentinţa recurată, că instanţa de fond a cercetat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că hotărârea nu cuprinde motive străine de natura cauzei.

Referitor la motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., instanţa de recurs reţine că acesta este întemeiat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

S-a făcut dovada, prin înscrisurile depuse în recurs, de către intimata-reclamantă, că a fost achitată cauţiunea în cuantum de 100.000 RON, fixată de instanţa de fond.

În ceea ce priveşte dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de recurs reţine că soluţia instanţei de fond este greşită.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".

Potrivit art. 15 din acelaşi act normativ: "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.

(4) În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

Dispoziţiile legale menţionate anterior prevăd suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, în condiţiile în care cererea de suspendare a fost formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, astfel cum este şi cazul cererii deduse judecăţii şi a fost făcută dovada îndeplinirii cumulative a condiţiei cazului bine justificat şi prevenirea pagubei iminente.

Analizând încheierea recurată, se constată faptul că instanţa de fond a reţinut îndeplinită condiţia cazului bine justificat, având în vedere aspectele de nelegalitate invocate de reclamantă, inclusiv prescripţia dreptului pârâtei de a solicita rezilierea contractului şi implicit constituirea debitului care puteau fi analizate doar în cazul acţiunii, pe fond.

Or, simpla referire a reclamantei la aceste aspecte de nelegalitate nu pot să conducă la îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 14 din legea menţionată referitoare la cazul bine justificat, astfel cum această noţiune a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În altă ordine, astfel cum au susţinut şi părţile, instanţa de fond s-a pronunţat la data de 7 mai 2015 asupra fondului cauzei, prin care a fost respinsă acţiunea reclamantei.

În acest context, al pronunţării instanţei de fond asupra acţiunii în anulare, se confirmă faptul că, în mod greşit, prima instanţă a reţinut că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat şi implicit întemeiată cererea de suspendare în condiţiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, în mod greşit, s-a reţinut că s-a dovedit îndeplinirea condiţiei referitoare la prevenirea unei pagube iminente, astfel cum această noţiune este definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Intimata-reclamantă nu a administrat niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanţei în sensul iminenţei unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepţie al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituţii juridice.

Mai mult, în cazul actelor administrative fiscale prin care se dispune în sarcina persoanei vătămate plata unei sume de bani, îndeplinirea condiţiei prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită şi demonstrată prin simpla susţinere că plata sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această cerinţă este presupusă în majoritatea actelor administrative fiscale din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepţie al instituţiei suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.

Nefiind răsturnată prezumţia de nelegalitate a actului şi întrucât, din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, condiţia referitoare la prevenirea unei pagube iminente nu a fost îndeplinită în cauză.

În concluzie, faţă de toate considerentele expuse, criticile sunt fondate, astfel că Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va admite recursul formulat, va casa sentinţa recurată şi va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de A.F.I.R. împotriva Încheierii nr. 58 din 9 aprilie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2015.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2129/2015. Contencios