ICCJ. Decizia nr. 514/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 514/2015
Dosar nr. 173/54/2013
Şedinţa publică de la 10 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia Şanse Egale pentru Fiecare Craiova a chemat în judecată pe pârâţii M.M.F.P.S. - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Bucureşti şi M.M.F.P.S. - Organismul Intermediar Regional P.O.S.D.R.U. - Regiunea Sud-Vest Oltenia-Craiova, solicitând anularea deciziei intitulată „Minuta întâlnirii din data de 02 mai 2012” înregistrată sub nr. 230/C-A din 09 iulie 2012, respectiv al pct. 8, precum şi suspendarea executării deciziei atacate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în cadrul acestei decizii au fost declarate neeligibile cheltuielile cu chiria pentru spaţiul din Craiova, B-dul D., judeţul Dolj, până la data de 18 noiembrie 2011, în cuantum de 253.675,87 RON, precum şi diminuarea cheltuielilor lunare cu chiria în procent de 25%, pentru perioada 18 noiembrie 2011 - 31 decembrie 2011.
A susţinut că măsura stabilită de reprezentanţii pârâţilor a fost determinată de faptul că reclamanta a acţionat în afara contractului de finanţare pentru identificarea spaţiului pe care urma să-l închirieze, însă, a precizat că aceasta nu avea obligaţia de a respecta norme legislative privind aplicarea unei anumite proceduri de selecţie, mai mult, spaţiul destinat înfiinţării centrului pentru reintegrarea şomerilor în regiunea Sud-Vest Oltenia este trecut în cererea de finanţare a proiectului redactată în anul 2008, la capitolul „Resurse alocate”.
Cu privire la cea de-a doua reţinere din actul contestat, vizând diminuarea cheltuielilor lunare cu chiria în procent de 25%, a susţinut că inclusiv creditoarea B. a avut cunoştinţă de destinaţia spaţiului închiriat încă de la 25 august 2010, când, cu adresa nr. AA/2010, s-a solicitat acordul cu privire la închiriere şi amenajare, acord exprimat de aceasta fără echivoc în adresa din 03 septembrie 2010. Ca atare, a arătat că nu se poate susţine că a acţionat cu un grad insuficient de publicitate în procedura de închiriere a spaţiului, atâta vreme cât procedura de atribuire şi decizia atribuirii spaţiului s-a realizat înainte de încheierea contractului de finanţare.
În susţinerea celor prezentate a fost prezentată adresa A.N.R.M.A.P. nr. 13196/2010, potrivit căreia atribuirea unui astfel de contract urmează a se face cu respectarea prevederilor art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.
Prin întâmpinarea depusă la 28 februarie 2013 O.I.R.-Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud-Vest Oltenia a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, invocând în principal excepţia netimbrării acţiunii şi a inadmisibilităţii acesteia în temeiul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Excepţia inadmisibilităţii a fost motivată prin aceea că actul administrativ fiscal atacat, deşi emană de la o autoritate publică şi are caracter individual, nu produce efecte juridice, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice. El precede emiterea de către O.I.R.P.O.S.D.R.U. titlului de creanţă, singurul act administrativ supus contestării în formele prevăzute de legea în vigoare.
Prin încheierea nr. 155 din 26 iunie 2013, Curtea de Apel Craiova a dispus scoaterea cauzei de pe rol având ca obiect suspendare executare act administrativ şi anularea actului administrativ şi înaintarea acesteia Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ fiscal, faţă de încheierea nr. 5872 din 20 iunie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis cererea de strămutare formulată de pârâţi.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 173/54/2013, unde, prin răspunsul la întâmpinarea pârâţilor, înregistrat la 05 septembrie 2013, se solicită respingerea excepţiei lipsei timbrajului aferent, cu motivarea că raportarea se face la valoarea contractului de achiziţie publică şi nu la valoarea contractului de finanţare, deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge la sume imposibil de plătit de către beneficiarii de finanţare nerambursabilă, constituind o încălcare a dreptului la apărare a beneficiarilor.
Totodată, s-a susţinut netemeinicia excepţiei inadmisibilităţii actului administrativ contestat, cu motivarea că O.I.R.P.O.S.D.R.U. Sud-Vest Oltenia, într-o serie de înscrisuri emanate de la aceasta, consideră că minuta nr. 230 din 09 iulie 2013 constituie decizie. Ca atare, aceasta este susceptibilă de contestare în procedura contenciosului administrativ fiscal.
Pentru a răspunde excepţiei vizând inadmisibilitatea cererii introductive, instanţa a pus în vedere reprezentantului pârâtului O.I.R.P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud - Vest Oltenia să depună la dosar nota în baza căreia au fost aplicate corecţiile şi dovada comunicării acesteia către reclamantă.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 221 din 21 noiembrie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta Asociaţia „Şanse Egale pentru Fiecare”, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Organismul Intermediar Regional P.O.S.D.R.U. Regiunea Sud-Vest Oltenia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că susţinerea reclamantei referitoare la instituţia care a efectuat verificările şi întocmit propunerea privind aplicarea corecţiilor este nefondată, deoarece orice modificare a competenţelor şi procedurilor de verificare a acestor instituţii, intervenită în timpul derulării contractelor de finanţare, nu poate fi invocată de beneficiarii fondurilor nerambursabile ca nefiind cunoscută la data încheierii contractelor, întrucât aceştia nu au niciun drept de a dispune asupra modalităţilor de control, ci au doar obligaţia de a respecta întocmai criteriile de eligibilitate şi selecţie înscrise în cererea de finanţare şi în contract, inclusiv de a furniza toate informaţiile tehnice sau de natură financiară solicitate cu prilejul controalelor.
A reţinut, de asemenea, că neeligibilitatea şi corecţia financiară au fost aplicate ca urmare a constatării unei nereguli de către ofiţerii O.I.R.P.O.S.D.R.U. Sud-Vest Oltenia cu nr. 1920 din 24 martie 2011, materializată în proces-verbal de constatare a neregulilor din aceeaşi dată, reţineri care au fost reluate în raportul de constatare întocmit de misiunea de verificare încheiată la 19 aprilie 2011 la sediul reclamantei.
În contextul prezentat, afirmaţia reclamantei referitoare la faptul că pârâta nu a întocmit un proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare având natura unui act administrativ supus procedurii de contestare conform O.G. nr. 79/2003, abrogată prin O.U.G. nr. 66/2011, nu poate fi reţinută faţă de menţiunile anterioare.
Aşadar, raportul de constatare privind rezultatele misiunii de verificare efectuată la reclamantă în data de 19 aprilie 2011, concretizat în procesul-verbal din 30 iunie 2011 în care s-a făcut propunerea de aplicare a corecţiilor pentru cheltuielile neeligibile, a fost supus procedurii de contestare, aşa cum rezultă din recunoaşterile reclamantei prin depunerea numeroaselor contestaţii formulate, precizate anterior, care s-au finalizat prin întocmirea minutei deciziei nr. 230/2012, astfel că este nefondată afirmaţia reclamantei legată de faptul că în prezenta cauză nu s-a respectat o asemenea procedură şi nici nu ar fi putut fi respectată o asemenea procedură în absenţa unei reglementări în acest sens. Prin urmare, acesta este un act administrativ producător de efecte juridice în sensul reglementării prevăzute de Legea nr. 554/2004 coroborată cu O.U.G. nr. 66/2011.
Aşadar, din probatoriul administrat, rezultă că reclamanta a uzat de dispoziţiile actului normativ citat şi a contestat măsurile luate de pârâtă, după finalizarea controlului din 30 iunie 2011.
Statuând că în cauză sunt aplicabile normele procedurale reglementate prin O.U.G. nr. 66/2011 ce a abrogat O.G. nr. 79/2003, Curtea a considerat că problema de fond care se pune în discuţie este dacă s-a produs o neregulă, în sensul că reclamanta nu a respectat normele interne şi comunitare, respectiv prevederile contractului de finanţare, în raport de obiectul dedus judecăţii, în ceea ce priveşte procedura de închiriere a imobilului necesar realizării proiectului, în condiţii de publicitate suficiente competiţiei, faţă de aspectul că valoarea reprezentând chiria pentru spaţiul afectat implementării proiectului s-a plătit din aceste fonduri.
S-a reţinut că beneficiarul de proiect din prezenta cauză nu a respectat prevederile contractului de finanţare, în sensul că a atribuit contractul de achiziţie fără respectarea principiului liberei concurenţe şi tratamentului egal, ceea ce atrage caracterul neeligibil al sumelor acordate.
Corecţiile financiare sunt aplicate neregulilor descoperite în contractele ce nu se conformează sau se conformează parţial directivelor Comitetului „nota 3 COCOF 07”, având în vedere că lipsa conformării cu aceste reguli şi principii reprezintă un risc pentru fondurile Comunităţii.
Aşadar, drepturile derivând din plata chiriei pentru spaţiul din Craiova, str. D., judeţul Dolj, sunt neeligibile până la data de 18 noiembrie 2010, când s-a obţinut de către proprietar acordul B. (în calitate de creditor al spaţiului) pentru închirierea acestuia, fapt ce a permis modificarea destinaţiei sale.
Totodată, analizând graficul de activităţi din cadrul proiectului, s-a constatat că reclamanta avea obligaţia de a efectua o serie de activităţi începând cu data de 01 iulie 2010, ceea ce infirmă susţinerea acesteia că iniţial activităţile proiectului nu au impus până la momentul respectiv cerinţe în privinţa destinaţiei spaţiului, întrucât în prima parte de 6 luni a proiectului nu au fost programate asemenea activităţi.
Curtea a reţinut, însă, că beneficiarul a funcţionat într-un spaţiu ce exista sub forma unor magazii, care au necesitat aducerea lor într-o formă care să permită derularea contractului de finanţare, motiv pentru care a întreprins acţiunile legale pentru realizarea acestor lucrări, respectiv obţinerea autorizaţiilor necesare de la banca la care spaţiul era ipotecat.
În acest context, s-a constatat că închirierea este concomitentă cu semnarea contractului de finanţare, ceea ce infirmă susţinerea reclamantei legată de deţinerea spaţiului anterior derulării contractului.
De asemenea, s-a reţinut că spaţiul în discuţie este un spaţiu ipotecat de către proprietarul SC O. SRL în favoarea B., căreia i-au fost cesionate, prin virări directe, sumele reprezentând chiria provenită din fondurile comunitare, astfel că este fără relevanţă avizarea dată de aceste instituţii pentru schimbarea destinaţiei imobilului şi amenajarea sa în scopul pentru care a fost închiriat, deoarece este ulterioară începerii finanţării.
Susţinerea reclamantei că decizia (minuta) vizând neeligibilitatea integrală a chiriei pentru o perioadă de 4 luni şi 18 zile nu este fundamentată legislativ, deoarece nu există restricţii în ceea ce priveşte imobilele care se închiriază din punctul de vedere al sarcinilor care le grevează sau din punct de vedere al destinaţiei este nejustificată, deoarece, dacă imobilul nu ar fi fost ipotecat şi drept consecinţă nu necesita un acord prealabil pentru schimbarea destinaţiei, nici nu s-ar fi pus problema unui moment până la care cheltuielile nu ar fi fost neeligibile.
Referitor la faptul că aceasta a respectat regulamentul propriu constituit în vederea achiziţionării spaţiilor prin contracte de închiriere, invocând în apărarea sa studiul de piaţă privind chiriile practicate în Municipiul Craiova în perioada 01 ianuarie 2010-30 septembrie 2010, Curtea a reţinut că acest studiu nu poate fi obiectiv, deoarece redactorul şi semnatarul acestuia este directorul ISO, persoană care este semnatară şi a acordului de parteneriat din 29 iulie 2009 privind implementarea proiectului (anexa 3 la contractul de finanţare) al cărui beneficiar este reclamanta.
Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că acesta nu poate fi imparţial şi nu poate fi considerat drept probă pertinentă în susţinerea afirmaţiilor reclamantei, astfel că în mod corect a fost aplicată corecţia pentru perioada 18 octombrie 2010-31 decembrie 2012.
Nu în ultimul rând, a reţinut ca fiind nefondată critica reclamantei vizând stabilirea cuantumului corecţiei la valoarea contractului de închiriere, faţă de prevederile anexei.1.1.2 din O.U.G. nr. 66/2011 şi anexa nr. 5 din Ghidul pentru determinarea corecţiilor financiare, în perioada 2007-2013, care prevăd în cazul nerespectării procedurilor de publicitate, dar pentru care a existat un anumit grad de publicitate, „o corecţie de 25% din valoarea contractului în cauză”.
În ceea ce priveşte fondurile structurale, art. 39 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 1260/99 stipulează că „statele membre efectuează corecţiile financiare cerute în legătură cu abaterile individuale sau sistemice detectate, iar pentru anul 2007-2013, aceleaşi dispoziţii sunt prevăzute în art. 98 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 1083/2006.
Recursul
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs reclamanta Asociaţia Şanse Egale pentru Fiecare, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat în esenţă următoarele:
- Prima instanţa a apreciat în mod greşit asupra normelor de drept material şi a materialului probator existent la dosar şi conţine mai multe aspecte contradictorii. Reclamanta nu este beneficiar al unui contract PHARE, așa cum în mod eronat a reţinut prima instanţă, ci este beneficiarul contractului POSDRU/82/5.1 /S/54993, finanţat din Fondul Social European.
- Prima instanţă a reţinut în sentinţa criticată că neeligibilitatea şi corecţia financiară au fost aplicate ca urmare a constatării unei nereguli. Însă în mod greşit instanţa a apreciat că acestea "se materializează într-un proces verbal de constatare a neregulilor, reţineri care au fost reluate în raportul de constatare întocmit de misiunea de verificare încheiată la 19 aprilie 2011”.
- Curtea de Apel Piteşti a apreciat că raportul de constatare este un act administrativ producător de efecte juridice, neţinând cont de faptul că raportul în cauză este emis de un compartiment al unei Autorităţi şi nu de către o Autoritatea înseşi şi este un act intern, premergător emiterii unei decizii sau a unui proces verbal.
Instanţa de fond nu face distincţie între raportul de constatare şi procesul verbal de constatare a neregulilor.
- Instanţa a apreciat că în mod corect s-a aplicat o corecţie în baza instrucţiunii nr. 26, fără să ţină cont că la data desfăşurării procedurii de închiriere Instrucţiunea 26 nu era în vigoare. La data încheierii contractului de închiriere nu erau aplicabile dispoziţiile Instrucţiunii nr. 26/2010 ci erau aplicabile Instrucţiunile 5/9 din data de 07 iulie 2009, privind efectuarea achiziţiilor publice necesare implementării proiectelor finanţate prin POSDRU 2007-2013, unde se precizează: „În cazul contractelor de achiziţie de servicii care nu intră sub incidenţa O.U.G. nr. 34/2006, de orice valoare se aplică prevederile art. 2 alin. (2) - H.G. nr. 925/2006".
Conform anexei 5 la Instrucţiunea 5/9 "Este responsabilitatea entităţilor contractante individuale să decidă dacă atribuirea unui contract destinat poate, potenţial vorbind, să fie de interes pentru operatorii economici localizaţi în alte State Membre. Din punctul de vedere al Comisiei, această decizie trebuie să se bazeze pe o evaluare a circumstanţelor individuale ale cazului, precum conţinutul contractului, valoarea sa estimată, caracteristicile sectorului specificat (mărimea şi structura pieţei, practici comerciale, etc. şi locaţia geografică a locului de desfăşurare”.
- Se mai arată că reclamanta nu a avut o abordare selectivă, nu a procedat la a contacta un număr de potenţiali ofertanţi, şi nici nu a răspuns unei publicităţi pasive răspunzând unor agenţi economici în absenţa unui anunţ publicitar, ci a apelat la mai multe medii de publicitate în acest scop, respectând astfel principiul transparentei care potrivit definiţiei dată în anexa 1 la Instrucţiunea 5/9 AMPOSDRU „transparenţa înseamnă aducerea la cunoştinţa publicului, a tuturor informaţiilor referitoare la atribuirea contractului".
- De asemenea, recurenta precizează că instanţa nu a apreciat în mod corect incidenţa în cauză a O.U.G. nr. 66/2011.
La data derulării achiziţiei, cât şi la data finalizării investigaţiei suspiciunii de nereguli erau incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 79/2003.
Recurenta apreciază că în lipsa aplicării procedurii prevăzute de legea specială, decizia de aplicare a corecţiei financiare este nelegală.
- Arată recurenta că instanţa nu a ţinut cont de susţinerile şi dovezile subscrisei conform cărora pentru atribuirea contractului a apelat la mai multe medii de publicitate şi a respectat dispoziţiile legale în vigoare la acea dată.
- Cu privire la declararea neeligibilităţii cheltuielilor cu chiria pentru primele 4 luni de proiect, Curtea de Apel Piteşti a reţinut în mod nereal că acordul B. a fost exprimat la data de 18 noiembrie 2010 şi nu la 03 septembrie 2010. Instanţa a interpretat greşit graficul activităţilor proiectului. Recurenta a desfăşurat activităţile prevăzute în graficul activităţilor, într-un spaţiu de 800 m.p. dispus pe 2 nivele, însă activităţile prevăzute pentru primele luni de proiect nu presupuneau modificarea, respectiv compartimentarea spaţiului, în aceste luni desfăşurându-se în principal activităţi de recrutare personal, achiziţii, realizarea documentaţiei şi platformelor suport, obţinerea acreditărilor, crearea Comisiei Interregionale pe probleme cu şomerii. Compartimentarea a fost necesară în vederea desfăşurării serviciilor de ocupare şi formare profesională adresate beneficiarilor, activităţi prevăzute şi derulate din luna a şaptea de proiect.
Apărările intimaţilor
Organismul Intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Sud - Vest - Oltenia - Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Intimatul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane a formulat note scrise şi a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei de fond ca temeinică şi legală.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondată.
- În ceea ce priveşte raportul de constatare din 30 iunie 2011
Se reţine că acest raport de constatare invocat de recurentă că nu a putut fi contestat nefiind un act administrativ, a menţinut corecţiile financiare reţinute în sarcina recurentei cu ocazia comunicării notificării privind declararea neeligibilităţii unor cheltuieli. Ulterior, aşa cum a arătat însăşi recurenta, aceasta a contestat aceste propuneri de corecţii şi s-a întocmit în final decizia (minuta) nr. 230/2012.
Se constată că decizia nr. 230/2012 şi actele premergătoare acesteia au fost emise de autorităţile competente în exercitarea competenţelor atribuite de lege în conformitate cu prevederile O.G. nr. 79/2003 în ceea ce priveşte aspectele procedurale până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 60/2011 (în data de 30 iunie 2011).
- Referitor la aplicarea corecţiei financiare în baza instrucţiunii AMPOSDRU nr. 26
Înalta Curte constată că această critică nu este susţinută deoarece la data săvârşirii faptelor constatate ca fiind nereguli, respectiv la data de 6 septembrie 2010, data încheierii actului adiţional nr. 1 la contractul de închiriere a spaţiului, această Instrucţiune era în vigoare.
- Nu pot fi reţinute de asemenea nici susţinerile recurentei privind apelarea la spaţiul media de publicitate pentru - a contracta un număr suficient de ofertanţi - întrucât documentele necesare perfectării contractului de închiriere sunt ulterioare încheierii contractului de închiriere, respectiv 5 iulie 2010 şi 10 iulie 2010, ceea ce demonstrează o antedatare a formalităţilor, neexistând acordul B. pentru destinaţia spaţiului.
Rezultă deci că recurenta a atribuit contractul de achiziţie fără a respecta principiul liberei concurenţe şi tratamentului egal ceea ce constituie o neregulă care atrage caracterul neeligibil al finanţării.
- În ceea ce priveşte corecţia aplicată şi probele administrate de recurentă
Înalta Curte constată că recurenta a închiriat contractul de închiriere concomitent cu semnarea contractului de finanţare, astfel proprietarul spaţiului SC O. a înştiinţat B. - Sucursala Dolj că a închiriat imobilul (adresa din 24 august 2010) iar B. - Sucursala Dolj a dat acordul său prin adresa din 3 septembrie 2010 cu menţiunea că se va păstra destinaţia imobilului şi se va încheia un act adiţional. Rezultă că spaţiul a fost închiriat cu această afectaţiune a derulării contractului de finanţare şi în condiţiile în care era ipotecat trebuia să se aducă la cunoştinţă acest lucru (art. 8 contractul de finanţare).
Se observă că la art. 11 din contractul de finanţare există definită noţiunea de neregulă, recurenta luând cunoştinţă la semnarea contractului de obligaţia de a respecta prevederile regulamentelor comunitare şi naţionale, pentru a se asigura derularea proiectului şi informarea tuturor părţilor implicate în proiect - cu privire la măsurile de informare şi publicitate. Ulterior, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 66/2011 - care defineşte de asemenea noţiunea de neregulă - care se referă de asemenea la respectarea procedurilor naţionale şi comunitare privind implementarea proiectului.
Raportul de constatare încheiat nu reprezintă un echivalent al titlului de creanţă reprezentat de „nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare” în sensul prevăzut de art. 43 din O.U.G. nr. 66/2011 acesta concretizând sub imperiul O.G. nr. 79/2003 doar o propunere către organele abilitate cu verificarea proiectelor.
- Nici argumentele recurentei privind neefectuarea de activităţi timp de 6 luni pentru implementarea proiectului finanţat de FSE prin POSDRU - nu poate fi reţinută.
Faptul că recurentul arată că, a făcut demersuri pentru obţinerea autorizaţiilor privind reamenajarea spaţiului ipotecat închiriat de la B. - Sucursala Dolj şi că nu au programate activităţi în această perioadă, arată că recurentul beneficiar nu a efectuat activităţile obligatorii din graficul de activităţi din cadrul proiectului şi că dacă nu a efectuat activităţi nu avea de ce să solicite decontarea chiriei, aceasta devenind şi astfel cheltuiala neeligibilă - data implementării contractului fiind prima zi lucrătoare a lunii următoarei intrări în vigoare a contractului.
În anexa 5 (Ghid pentru determinarea corecţiilor financiare care trebuie făcute asupra cheltuielilor cofinanţate din Fonduri Structurale sau din Fondul de Coeziune pentru neconformare cu regulile publice) la Instrucţiunea AMPOSDRU nr. 26/2010 - sunt trimiteri la neregulile determinate de nerespectarea normelor privind achiziţiile publice, cunoscute beneficiarului recurent prin art. 9 alin. (4) din contractul de finanţare.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de cele arătate mai sus, se va respinge recursul ca nefondat în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Asociaţia Şanse Egale pentru Fiecare împotriva sentinţei nr. 221/F-CONT din 21 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 512/2015. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 515/2015. Contencios → |
|---|
