ICCJ. Decizia nr. 636/2015. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 636/2015
Dosar nr. 56699/3/2011
Şedinţa publică de la 16 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea Curţii de apel
Prin Decizia nr. 8214 din 6 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia perimării invocată din oficiu, a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta-contestatoare A.C.M.E. împotriva încheierilor de şedinţă din data de 03 aprilie 2012, data de 09 aprilie 2012, data de 22 mai 2012, data de 28 iunie 2012, data de 20 iulie 2012, data de 19 septembrie 2012 şi data de 14 noiembrie 2012, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 56699/3/2011, în contradictoriu cu intimaţii O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Registrul Naţional de pe lângă Ministerul Justiţiei, M.F.P., Primăria Municipiului Bucureşti, Primăria sectorului 3, Ministerul Transporturilor, M.I.R.A., Ministerul Public, D.N.A., Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, D.O.P., D.F., C.S.M., colonelul în rezervă M.A.I. T.S., SC A.R. SRL - R.C. şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.
Totodată, Curtea de apel a redat în dispozitivul deciziei menţinerea „irevocabilă”.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a formulat recurs recurenta A.C.M.E.
În motivarea căii de atac formulate, recurenta descrie demersurile efectuate şi litigiile desfăşurate în vederea valorificării drepturilor sale şi redă dispoziţiile legale pe care le consideră ca fiind incidente în cauză.
3. Procedura în faţa instanţei de recurs
Aşa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, intimaţii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul d pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au invocat, în întâmpinări, excepţia inadmisibilităţii recursului raportat la prevederile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Conform dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs,,hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.”
Aceste dispoziţii delimitează, expres şi exclusiv, categoria hotărârilor judecătoreşti ce pot face obiectul căii de atac a recursului.
Înalta Curte constată faptul că Decizia nr. 8214 din 6 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin care instanţa de recurs a constatat perimată cererea de recurs, are caracter irevocabil, în conformitate cu dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora „sunt hotărâri irevocabile.hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul cauzei”.
Dispoziţiile art. 253 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, sunt aplicabile numai în situaţiile în care s-a constatat perimarea unei cereri de chemare în judecată sau a unui apel.
Pe cale de consecinţă, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că decizia instanţei de recurs nu este susceptibilă de a face obiectul unui recurs ulterior, această concluzie derivând din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.
Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că instanţa de control judiciar, Curtea de Apel Bucureşti, în mod corect, a redat în dispozitivul deciziei atacate menţiunea „irevocabilă”.
Totodată, Înalta Curte reţine că admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului face de prisos examinarea celorlalte cereri şi susţineri ale recurentului, formulate în prezenta cale de atac.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauza dedusă judecăţii este inadmisibil şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de A.C.M.E. împotriva Deciziei nr. 8214 din 6 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 631/2015. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 644/2015. Contencios. Pretentii. Contestaţie... → |
|---|
