ICCJ. Decizia nr. 782/2015. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 782/2015
Dosar nr. 817/2/2011*
Şedinţa publică de la 24 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 ianuarie 2011, reclamantul M.S.D. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat anularea Încheierii din data de 22 decembrie 2010 a Procesului-verbal nr. X1 din 17 martie 2008 şi a Deciziei nr. X2/2010 emise de Curtea de Conturi a României în ceea ce priveşte constatările privind nelegalitatea plăţilor efectuate de Ministerul Turismului şi Sportului cu ocazia organizării summitului celui de-al IX-lea Forum de Tineret şi Iniţiative Central Europene.
A arătat reclamantul că atât procesul-verbal de constatare, cât şi decizia emisă în baza acestuia, au fost încheiate de către Curtea de Conturi cu încălcarea normelor imperative care reglementează procedura de efectuare a auditului.
Au fost invocate prevederile art. 172 şi urm. din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, arătând că nu a fost respectat dreptul la apărare prin iniţierea etapei concilierii.
Cu privire la netemeinicia şi nelegalitatea constatărilor cuprinse în procesul-verbal şi în Decizia nr. X3 din 17 martie 2008, menţinute prin încheierea contestată, s-a arătat că în orice situaţie care presupune indisponibilizarea unui număr semnificativ de camere de hotel şi a unor săli de conferinţă, de servicii de transport specializat, precum şi organizarea unor mese festive pentru un număr mare de persoane, nu este posibilă acoperirea posibilităţii în care doar o parte a camerelor contractate sunt efectiv ocupate, toţi prestatorii de astfel de servicii evitând, prin clauze contractuale, prejudicierea lor prin nerealizarea beneficiului datorat indisponibilizării camerelor, a mijloacelor de transport sau neacoperirea celorlalte cheltuieli implicate.
A susţinut că până la semnarea de către el a caietului de sarcini şi, ulterior, a contractului de prestări servicii cu societatea P.T., toate documentele parcurseseră deja etapele administrative, acestea fiind semnate inclusiv de reprezentantul corpului de control din cadrul Ministerului de Finanţe.
În ceea ce priveşte invitaţii care aveau domiciliul în Bucureşti a precizat că era imposibilă identificarea adreselor tuturor participanţilor, dar şi oferirea serviciilor de cazare doar pentru membrii din străinătate, iar preţul contractului a fost unul global.
În ceea ce priveşte obligaţia de a prezenta documente justificative, a solicitat să se constate că şi aceasta a fost pe deplin respectată de membrii Direcţiei pentru Relaţii Internaţionale, contractul de prestări servicii, facturile emise în temeiul acestui contract şi Procesul-verbal de recepţie nr. X4 din 23 octombrie 2009 întocmit de comisia special constituită în acest sens fiind pentru dovedirea prestării serviciilor şi a calităţii acestora.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâta Curtea de Conturi a României s-a solicitat respingerea cererii de anulare a Deciziei nr. X2/2010 şi a Încheierii din 22 decembrie 2010, ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa civilă nr. 5891 din 14 octombrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea ca nefondată.
Prin Decizia civilă nr. 418 din 29 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat Sentinţa civilă nr. 5891 din 14 octombrie 2011 şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Prin Sentinţa nr. 3894 din 6 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantul M.S.D., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.
Prima instanţă, pentru a pronunţa această soluţie, a apreciat că s-au respectat dispoziţiile referitoare la etapa de conciliere deoarece echipa de audit, la data de 23 iunie 2010, a prezentat ordonatorului de credite proiectele proceselor-verbale fixând la data de 24 iunie 2010 termen pentru conciliere.
Totodată, s-a reţinut că în Procesul-verbal de constatare din 28 iunie 2010 s-a consemnat la final că în data de 24 iunie 2010 a avut loc etapa de conciliere, în care au fost discutate constatările auditului, iar reclamantul nu a participat la şedinţa de conciliere.
A arătat prima instanţă că reclamantul nu a fost nominalizat în cuprinsul actelor atacate, astfel încât acestea să-i fie comunicate, iar acesta să fie invitat de echipa de audit la procedura concilierii.
A reţinut judecătorul fondului că a fost încheiat contractul în condiţii dezavantajoase pentru minister, fără a se lua măsuri asigurătorii prin negocierea şi introducerea unei clauze care să acopere riscul de neprezentare a tuturor invitaţilor, respectiv să ofere posibilitatea achizitorului (M.T.S.) de a modifica valoarea contractului în funcţie de numărul efectiv de participanţi.
S-a acceptat înscrierea clauzei penalizatoare de la pct. 15.4 conform căreia: "În cazul în care ulterior datei de semnare a contractului (cu cel puţin 7 zile înainte de intrarea la recepţie) achizitorul anulează total/parţial serviciile de cazare, prestatorul va taxa 100% penalizare din valoarea serviciilor rezervate", precum şi cazul în care numărul iniţial de persoane pentru care s-au rezervat serviciile de masă se modifică, achizitorul va notifica în scris prestatorul cu max. 72 de ore înainte de începerea acţiunii. Serviciile de masă vor fi achitate ţinând cont de numărul de persoane beneficiare, ceea ce conducea la imposibilitatea efectuării de modificări asupra numărului de persoane cazate, ulterior datei de semnare a contractului.
În pofida susţinerilor reclamantului, s-a constatat că acesta s-a aflat în poziţia de a-şi putea exprima punctul de vedere în legătură cu contractul în cauză la momentul întocmirii caietului de sarcini pe care şi l-a însuşit prin semnarea lui şi, ulterior, cu ocazia semnării contractului în forma sa finală.
A apreciat prima instanţă cu privire la susţinerea reclamantului în sensul că dacă şi-ar fi exprimat punctul de vedere prin inserarea unor asemenea clauze s-ar fi sistat procedura de achiziţie şi summitul nu s-ar fi realizat se invoca, de fapt, propria culpă în organizarea summitului, culpă ce a dus la desfăşurarea procedurii cu doar câteva zile înaintea summitului.
Cu privire la faptul că au fost decontate servicii de cazare în sumă de 9.642,90 RON pentru 10 participanţi cu domiciliul în Bucureşti, din partea unor organizaţii neguvernamentale de tineret (O.N.G.T.) din România, în condiţiile în care evenimentul a avut loc în Bucureşti, efectuându-se astfel cheltuieli din fonduri publice fără respectarea principiului economicităţii, eficienţei şi eficacităţii, curtea de apel a apreciat această constatare ca fiind întemeiată.
Argumentele reclamantului că nu putea identifica adresa participanţilor din România şi că s-ar fi afectat scopul Forumului pentru Tineret ICE ca urmare a lipsei interactivităţii membrilor participanţi au fost constatate ca fiind neîntemeiate, aceasta datorându-se faptului că derularea procesului de organizare a evenimentului nu a fost făcută în termen util.
Cu privire la obligaţia de a prezenta documente justificative, curtea de apel a observat că în urma desfăşurării evenimentului s-a încheiat proces-verbal de recepţie prin care comisia de recepţie a certificat că serviciile prestate de operator au fost corespunzătoare din punct de vedere calitativ şi cantitativ, afirmaţie nereală, întrucât numărul efectiv al participanţilor a fost de 67 prezenţi faţă de 86 contractaţi, după cum rezultă din "Rooming-list grup Ministerul Tineretului şi Sportului" confirmat de SC P.T. SRL.
Curtea de apel a apreciat ca facturile emise, contractul de prestări servicii şi Procesul-verbal de recepţie din 23 octombrie 2009 nu sunt suficiente pentru a dovedi prestarea efectivă a serviciilor contractate.
Chiar dacă bugetul alocat conform legii pentru organizarea acestui eveniment nu a fost depăşit, faţă de faptul că nu s-au respectat toate dispoziţiile legale în privinţa cheltuielilor efectuate, din motivele menţionate mai sus, s-a apreciat că s-au încălcat dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 500/2002.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul M.S.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. recurentul-reclamant a susţinut în esenţă că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală întrucât aceasta nu este motivată cu privire la un aspect important învederat prin cererea de chemare în judecată, respectiv stabilirea vinovăţiei reclamantului prin actele contestate.
Susţine recurentul că atât prin actele de control contestate, cât şi prin sentinţa atacată, este prejudiciat în sensul că prin acestea este stabilită responsabilitatea, cât şi culpa acestuia în producerea prejudiciului, ceea ce ar cădea în puterea lucrului judecat şi l-ar lipsi de posibilitatea de a mai formula apărări de fond privitoare la responsabilităţile sale, stabilite conform fişei postului.
Recurentul a susţinut că în mod greşit au fost cenzurate cheltuielile efectuate pentru organizarea evenimentului, deşi acestea s-au încadrat în bugetul alocat, iar pe de altă parte, a criticat soluţia instanţei de fond susţinând nelegalitatea actelor contestate în raport de încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează procedura de desfăşurare a auditului exercitat de intimată.
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 22 din Legea nr. 500/2002 reţinută de instanţa de fond, recurentul-reclamant a susţinut că soluţia a fost dată cu interpretarea greşită a legii întrucât documentele prezentate au fost cele cuprinse în ordinul în baza căruia s-a organizat evenimentul, iar cu privire la transport, taxa era stabilită prin raportare la zile, şi nu la numărul de km parcurşi sau la numărul de persoane.
Intimata Curtea de Conturi a României nu a formulat întâmpinare, depunând la dosarul cauzei concluzii scrise.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele expuse în continuare.
În ceea ce priveşte criticile recurentului-reclamant referitoare la nerespectarea procedurii concilierii de către intimată, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate având în vedere prevederile pct. 173 din Regulament.
Potrivit acestor dispoziţii, concilierea este o dezbatere care are loc între echipa de audit şi conducerea entităţii controlate care îşi stabileşte şi desemnează persoanele abilitate să participe la această procedură.
Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză şi cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond prin sentinţa atacată, Procesul-verbal de constatare din 28 iunie 2010 a fost prezentat şi supus etapei de conciliere la data de 24 iunie 2010, echipa de audit punând în discuţie cu reprezentanţii desemnaţi ai entităţii controlate, constatările auditului efectuat.
Neparticiparea recurentului-reclamant la etapa concilierii ca urmare a nedesemnării acestuia de către entitatea controlată, respectiv Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, nu poate fi reţinută ca un aspect de nelegalitate a actelor contestate sau ca o încălcare a dreptului său la apărare întrucât procedura de conciliere s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor regulamentului, iar comunicarea actelor contestate recurentului-reclamant nu era necesară, acestea fiind comunicate doar entităţii controlate.
Nefondate sunt şi criticile formulate de recurentul-reclamant pe aspectele ce privesc fondul cauzei, respectiv cu privire la abaterile reţinute prin Procesul-verbal de constatare din 28 iunie 2010, cât şi a măsurii dispuse la pct. 2 din Decizia nr. X2/2010, pentru remedierea abaterilor de la legalitate şi recuperarea prejudiciilor constatate legate de organizarea şi desfăşurarea celui de-al IX-lea Forum de Tineret al Iniţiativei Central Europene (ICE) cu tema "Sprijinirea accesului tinerilor pe piaţa forţei de muncă", care s-a desfăşurat la Bucureşti în perioada 19 - 22 octombrie 2009.
Instanţa de control judiciar constată că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa criticată că au fost efectuate plăţi nelegale în sumă totală de 29.250,13 RON, în derularea Contractului din 13 octombrie 2009 încheiat de M.T.S. cu SC P.T. SRL, constând în cheltuieli efectuate fără contraprestaţie, în sumă de 18.321,51 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de cazare decontate pentru un număr de 19 persoane care nu au fost prezente la eveniment şi cheltuieli cu servicii de cazare în sumă de 10.928,62 RON efectuate peste nivelul contractat.
Această situaţie s-a înregistrat urmare a organizării defectuoase a evenimentului şi a încheierii Contractului de servicii din 13 octombrie 2009 în sumă totală de 182.353,35 RON cu SC P.T. SRL Bucureşti în condiţii dezavantajoase pentru minister fără includerea unei clauze contractuale care să acopere riscul de neprezentare a tuturor invitaţilor, respectiv să ofere posibilitatea achizitorului de servicii - Ministerul Tineretului şi Sportului, de a modifica valoarea contractului în funcţie de numărul efectiv de participanţi.
De asemenea, s-a constatat că au fost decontate servicii de cazare în sumă de 9.642,90 RON pentru 10 participanţi cu domiciliul în Bucureşti, efectuându-se astfel cheltuieli din fonduri publice fără respectarea principiului economicităţii, eficienţei şi eficacităţii.
Totodată, M.T.S. nu a prevăzut în contractul încheiat obligaţia prestatorului de servicii de a prezenta pe lângă facturi, alte documente justificative care să confirme prestarea efectivă a serviciilor contractate.
Susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora posibilitatea de a introduce o clauză care să evite prejudiciul aparţine doar agenţilor privaţi sunt nefondate şi nu pot fi primite, având în vedere obligaţia legală a tuturor instituţiilor publice care gestionează bani publici de a acţiona cu maximă responsabilitate în ceea ce priveşte angajarea şi cheltuirea fondurilor publice.
Nu pot fi primite nici susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora cheltuielile efectuate s-au încadrat în bugetul alocat întrucât astfel cum în mod corect s-a reţinut şi de către instanţa de fond, prin actul de control s-a constatat că plăţile efectuate au fost nelegale, fiind încălcate dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, art. 5 şi art. 7 din O.G. nr. 119/1999, republicată, privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, pct. 34 şi pct. 35 din Ordinul M.F.P. nr. 522/2003, cât şi Metodologia de finanţare a proiectelor de tineret în cadrul programelor M.T.S. în domeniul tineretului - 2009, aprobată prin Ordinul M.T.S. nr. 456 din 2 aprilie 2009.
În ceea ce priveşte criticile formulate de recurentul-reclamant potrivit cărora sentinţa atacată nu ar fi motivată cu privire la stabilirea vinovăţiei reclamantului prin actele contestate, Înalta Curte le va respinge ca fiind nefondate, instanţa de fond analizând şi reţinând în mod corect că actele atacate sunt legale fiind emise în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, potrivit cărora, în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate.
Înalta Curte constată că actele atacate sunt legale fiind emise de intimata Curtea de Conturi a României în limitele competenţelor legale stabilite prin Legea nr. 94/1992, cât şi ale dispoziţiilor pct. 92 - 106 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 1/2009, publicat în M. Of. nr. 78/2009, în vigoare la data emiterii actelor contestate.
Astfel fiind, Înalta Curte, reţinând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.S.D. împotriva Sentinţei nr. 3894 din 6 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 780/2015. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 790/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
