ICCJ. Decizia nr. 805/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 805/2015
Dosar nr. 575/59/2013
edinţa publică de la 24 februarie 2015
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. 575/59/2013 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC B.F.B. SRL, în contradictoriu cu pârâtele M.A.D.R. - A.P.I.A. şi A.P.I.A. - Centrul judeţean Arad, a solicitat instanţei să dispună anularea ca nelegală a Deciziei nr. 2491170 din 04 decembrie 2012, emisă de pârâta A.P.I.A. - Centrul judeţean Arad, prin care s-a dispus aplicarea sancţiunii cu reducerea de 50% din valoarea sprijinului pe pachet în sumă de 232.979, 61 lei, precum şi anularea adresei aceleiaşi instituţii din 06 martie 2012, de respingere a recursului graţios, precum şi obligarea pârâtei la plata în totalitate a sprijinului pe pachet acordat iniţial în cuantum de 465.959,22 lei, cu cheltuieli de judecată.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 412 din data de 7 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte acţiunea reclamantei SC B.F.B. SRL, în contradictoriu cu pârâtele M.A.D.R. - A.P.I.A. şi A.P.I.A. - Centrul Judeţean Arad; s-a constatat nulitatea Deciziei nr. 2491170 din 04 decembrie 2012, emisă de pârâta A.P.I.A.- Centrul Judeţean Arad şi a fost obligată pârâta emitentă la plata în integralitate a sprijinului pe pachet acordat reclamantei, în sumă de 465.959,22 lei a fost respinsă, în rest, acţiunea.
Recursul
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâtele A.P.I.A. şi A.P.I.A. - Centrul Judeţean Arad au formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca fiind netemeinică şi nelegală.
În motivarea cererilor de recurs, pârâtele au arătat în esenţă următoarele:
- În campania 2011, intimata - reclamanta s-a angajat pe pachetul de agromediu 5.1, cu o suprafaţă de 543,99 ha. Plăţile de agromediu, măsura 214 din P.N.D.R., se acordă fermierilor care îşi asumă în mod voluntar angajamente de agromediu pentru o perioadă de 5 ani de la data semnării angajamentului, astfel cum este reglementat de Ordinul M.A.D.R. nr. 45/2011.
Suprafeţele pentru care se încheie angajamente în cadrul acestui pachet trebuie să continue să fie înregistrate de către un organism de inspecţie şi certificare pe toată perioada angajamentului şi să continue să fie utilizat conform metodelor de producţie ecologice în conformitate cu legislaţia naţională relevantă şi cu Regulamentul C.E. nr. 834/2007 şi regulamentele care îl amendează.
Intimata - reclamantă, la depunerea cererii de sprijin pentru campania 2012, pentru parcelele 12, 74,91 şi 102, parcele aflate sub angajament de agromediu P5.1 din 2011, a declarat o suprafaţă mai mică decât în campania 2011, astfel:
- parcela 12 scade de la 31.80 ha la 29.18 ha;
- parcela 74 scade de la 32.89 ha la 31.99ha;
- parcela 91 scade de la 1.40 ha la 0.40 ha;
- parcela 102 scade de la 46.18 ha la 45.18 ha.
Reducând aceste suprafeţe, intimata - reclamantă a încălcat angajamentul de agro-mediu pachetul 5.1, care stipula faptul că parcelele astfel decalarate să respecte cerinţele de management aferente pachetului de agro-mediu solicitat, pe toată durata celor 5 ani de la data semnării angajamentului.
Se arată că procedura de verificare şi autorizare a cererilor de plată gestionată de A.P.I.A. este una deosebit de complexă, bazată pe prevederile legale naţionale şi comunitare.
- S-a învederat instanţei de fond să constate faptul că intimata - reclamantă nu arată şi nici nu precizează care sunt normele legale încălcate de către emitent, la elaborarea actului administrativ fiscal, astfel încât să opereze sancţiunea nulităţii absolute totale şi/sau parţiale.
De altfel, prezumţia de legalitate şi de veridicitate de care se bucură actul administrativ fiscal determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuşi titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
Instanţa de fond a apreciat greşit faptul că cerinţa motivării actului administrativ este o cerinţă de legalitate esenţială unanim acceptată de jurisprudenţa naţională şi europeană, corespunzător „dreptului la buna administrare", înserat în Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, precum şi în legislaţiile din majoritatea statelor europene, şi având în vedere că în lipsa explicaţiilor ulterioare ale pârâtelor, forma actului administrativ nu permitea cenzura actului de către instanţa de contencios administrativ - instanţa reţine că lipsa acestei cerinţe atrage nulitatea actului administrativ.
În mod greşit instanţa de fond a reţinut că decizia atacată nu a fost motivată în fapt şi drept, respectiv nu a fost înserată în cuprinsul acesteia instanţa competentă la care să fie atacată.
Aşa cum a fost emisă de către sistemul informatic, decizia atacată este motivată atât în drept cât şi în fapt, iar la art. IV se arată că aceasta poate fi contestată în termen de 30 de zile la sediul A.P.I.A. unde a fost depusă cererea de sprijin. În cazul soluţionării contestaţiei, de către emitentul actului administrativ, fie în sens negativ sau pozitiv, nimic nu împiedică partea nemulţumită de răspuns să se adreseze instanţei competente.
Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre în mod vădit nelegal şi netemeinic întrucât nu există temeiuri de drept ce s-au constatat a fi încălcate de instituţia recurentă la emiterea actului administrativ anulat. În materia sprijinelor financiare acordate prin recurentă neexistând o reglementare riguroasă privind conţinutul deciziilor de plată.
Din cuprinsul filei a 5-a, rezultă în mod indubitabil motivarea în drept şi în fapt, care arată că, în baza Ordinului M.A.D.R. nr. 161 din 31 iulie 2012 pentru aprobarea sistemului de sancţiuni pentru Masurile 214 - Plăti de agro-mediu, 21 - Sprijin pentru zona montană defavorizată şi 212 - Sprijin pentru zone defavorizate - altele decât zona montană din P.N.D.R. 2007 - 2013 referitor la cumularea sistemului de sancţiuni /pachet se aplică Sancţiunea cod.3 - reducere de 50% din valoarea sprijinului pe pachet. „Următorul aliniat indicând „Valoarea sancţiunii 232 979,61 lei” în consonanţă cu informaţiile cuprinse în tabelul de la fila a 4-a, coloana reduceri aplicate pe schemă.
Consideră recurentul că emitentul actului l-a motivat în fapt şi în drept într-o măsură suficientă de natură să poată permite controlul judiciar al instanţei de contencios administrativ.
Intimata-reclamanta nu a făcut dovada faptului că prin nemotivarea suficient de amplă a actului administrativ criticat i s-a creat un prejudiciu care nu poate fi reparat decât prin anularea actului administrativ. La art. 4 din cuprinsul actului administrativ criticat existând inserat textul care o înştiinţează pe intimata-reclamantă că masurile dispuse în decizie pot fi contestate în termen de 30 de zile calendaristice de la data confirmării de primire a acesteia de către beneficiar, la sediul A.P.I.A. unde a fost depusă cererea de sprijin, aceasta procedând întocmai, adresând contestaţie la recurentă în termenul legal, contestaţie în urma căreia, tot în termen legal, i s-a răspuns acesteia.
Se arată că a fost păstrată atât în răspunsul la contestaţia intimatei-reclamante cât şi în apărarea la judecată de pe fondul pricinii pendinte, cu deosebirea că în procesul răspunsului la contestaţie şi cu ocazia formulării apărării s-au detaliat motivele de fapt şi de drept care au condus la emiterea deciziei de plata contestată.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
La termenul din 24 februarie 2015, pârâtele - intimate A.P.I.A. - Bucureşti şi A.P.I.A. - Centru Judeţean Arad au invocat în faţa instanţei de recurs, excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Timişoara care a soluţionat în fond cauza dedusă judecăţii.
Înalta Curte a pus în discuţie această excepţie de necompetenţă materială în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., constatând că nu a fost verificată în baza prevederilor art. 130 alin. (2) şi art. 131 C. proc. civ., în faţa instanţei de fond.
Prin urmare, având în vedere aceste circumstanţe, invocarea acestei excepţii la data soluţionării recursului nu este tardivă.
- Analizând excepţia necompetenţei materiale, astfel cum a fost invocată, se constată că este întemeiată faţă de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În speţă, reclamanta solicită anularea în parte ca nelegală a Deciziei A.P.I.A. - Centrul Judeţean Arad nr. 2491170 din 4 decembrie 2012 - de acordare a plăţilor în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă - campania 2012.
Atât Decizia nr. 2491170 din 4 decembrie 2012 cât şi răspunsul la contestaţia formulată de reclamantă împotriva acesteia (adresa din 6 martie 2013) au fost emise de A.P.I.A. - Centrul Judeţean Arad care este autoritate publică judeţeană.
Prin urmare, competenţa de soluţionare în primă instanţă în speţă revine Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
- Nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 referitoare la sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea U.E. şi acte emise de autorităţile publice centrale întrucât este vorba de un act emis de o autoritate publică judeţeană şi nu centrală şi se referă la aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare care se acordă în agricultură, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 125/2006 respectiv cu prevederile Regulamentului (C.E.) nr. 1782/2003.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de cele reţinute mai sus, în conformitate cu prevederile art. 497 alin. (1) teza a II-a N.C.P.C., se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi se va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de A.P.I.A. şi A.P.I.A. - Centrul Judeţean Arad împotriva sentinţei nr. 412 din 7 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Arad, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 81/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 806/2015. Contencios. Pretentii. Recurs → |
|---|
