ICCJ. Decizia nr. 873/2015. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 873/2015
Dosar nr. 5902/2/2012
Şedinţa publică de la 26 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate calitatea pârâtului P.I. de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că potrivit Notei de constatare nr. DI/I/1021 din 07 mai 2012, pârâtul a informat Securitatea, sub acoperirea numelui conspirativ „M.", în mai multe rânduri, despre atitudini şi activităţi potrivnice regimului comunist. Totodată, pârâtul a semnat un angajament la data de 21 martie 1986, olograf, cu numele real şi a preluat numele conspirativ, iar ca urmare a notelor sale informative ofiţerii de Securitate au dispus imediat efectuarea unor verificări suplimentare cu privire la cazurile semnalate de pârât.
Reclamantul a susţinut că în cauză sunt îndeplinite ambele condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât şi cea de a doua condiţie, referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale (fiind chiar depăşită).
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, fiind neîntemeiată, susţinând, în esenţă, că cele reţinute în raportul cu propunerea de recrutare ca informator din 21 martie 1986, care nu se coroborează cu nici-o altă probă, nu corespund adevărului.
Astfel, la data de 21 martie 1986 avea vârsta de 20 de ani şi era salariat cu contract individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, iar la 1 august 1987 a fost declarat admis la Facultatea de Drept din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1992, cu media 10, afirmând, totodată, că nu a întocmit şi semnat olograf cu numele real Angajamentul din 21 martie 1986, prin care să preia numele conspirativ “Marius”, contestând atât semnătura cât şi scrisul, precum şi faptul că nu a întocmit şi semnat notele informative de la filele 2, 3, 4, 5, 6 şi 7 din mapa anexă cuprinzând materialele informative furnizate de Marius (nume conspirativ) şi nici alte note informative.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 3058 din 14 octombrie 2013, a admis acţiunea formulată de reclamantă, constatând că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
În ceea ce priveşte prima condiţie prevăzută de textul citat, prima instanţă a reţinut, conform probatoriului administrat, că pârâtul a colaborat cu Securitatea, furnizând informaţii prin care se denunţau activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Sub acest aspect, pârâtul a întocmit şi semnat angajamentul olograf la data de 21 martie 1986, cu numele real şi a preluat numele conspirativ “M.”, obligându-se să colaboreze în mod secret cu organele de securitate, în sensul informării acestora despre activitatea ostilă a unor elemente care intenţionează să aducă atingere în orice mod securităţii statului sau să creeze pagube importante economiei naţionale.
Ulterior, pârâtul a furnizat organelor de securitate o serie de informaţii, concretizate în notele depuse la filele 41-47 din dosar.
Prin Nota informativă din 17 septembrie 1986, pârâtul a relatat organelor de securitate că “tovarăşul S.V., domiciliat în comuna Boteni, judeţul Dâmboviţa, obişnuieşte să audieze programul postului de radio Vocea Americii”. În acelaşi sens, pârâtul sesizează organelor de securitate, prin notele informative din 19 mai 1986 şi 12 octombrie 1986, că numitul CF audiază în mod curent postul de radio Europa Liberă, colportând în rândul colegilor ştirile difuzate de acest post şi declarându-se de acord cu conţinutul acestora.
Prin nota furnizată Securităţii la 22 aprilie 1986 pârâtul informa că numitul B.I. “căuta să explice superioritatea tehnică, economică a sistemului capitalist. Această superioritate o explica prin existenţa proprietăţii particulare şi interesul patronilor de a obţine beneficii. De asemenea, a spus că în economia noastră s-au făcut multe greşeli care au condus la unele nerealizări cu implicaţii asupra nivelului de trai”.
Într-o altă situaţie, prin nota din 19 mai 1986, pârâtul relata Securităţii despre faptul că numitul IM, a făcut unele comentarii negative la adresa conducerii superioare de partid şi de stat.
În speţă, atât angajamentul cât şi notele informative depuse la dosar au făcut obiectul expertizei grafice, din cuprinsul concluziilor raportului de expertiză rezultând că aceste înscrisuri au fost scrise şi semnate literal de pârât.
Pârâtul a contestat concluziile raportului de expertiză, ataşând opinia exprimată de consilierul parte şi a solicitat efectuarea unei noi expertize.
Prima instanţă a apreciat că, în cauză, critica privind omisiunea ce constă în faptul că materialul documentar nu a cuprins scripte de comparaţie din perioada în care a fost întocmit angajamentul de colaborare şi notele informative este culpabilă exclusiv pârâtului, acesta fiind singurul în măsură a produce scripte de comparaţie din perioada menţionată.
Totodată, a apreciat că nu pot fi primite nici criticile expertului parte care vizează, în cea mai mare parte, pretinsa neconcordanţă a altor elemente caracteristice de identificare decât cele prezentate în cuprinsul raportului de expertiză, ele nefiind susceptibile că conducă la înlăturarea valorii probatorie a raportului de expertiză efectuat în cauză.
Informaţiile furnizate de pârât organelor de securitate, cu privire la audierea şi colportarea de către anumite persoane a conţinutului ştirilor difuzate de cele două posturi de radio precum şi cele referitoare la comentariile negative asupra calităţii vieţii din România sau a criticilor formulate la adresa conducerii superioare de partid se circumscriu ipotezei prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, din moment ce tindeau la dezvăluirea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nicidecum la sesizarea unor ameninţări la adresa siguranţei statului.
Informaţiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, întrucât pârâtul a conştientizat dar a şi acceptat că asupra persoanelor la care s-a referit în delaţiunea sa se pot lua măsuri de urmărire şi verificare (acesta fiind de altfel şi scopul colaborării) cu consecinţa reprimării atitudinilor potrivnice, împrejurări susceptibile în mod evident să încalce dreptul la viaţă privată şi dreptul la liberă exprimare.
Cât priveşte susţinerea pârâtului, în sensul că activitatea de colaborare trebuie să fie una de rezultat, lipsind dovezile din care să rezulte că împotriva persoanelor vizate de notele informative au fost întreprinse efectiv măsuri care au cauzat încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, prima instanţă a avut în vedere că o atare cerinţă este aplicabilă exclusiv în cazul constatării calităţii de lucrător al Securităţii şi o atare concluzie se desprinde din interpretarea literală a art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, iar jurisprudenţa invocată de pârât în sprijinul acestui punct de vedere nu conferă substanţă apărărilor sale.
Totodată, judecătorul fondului a apreciat că sunt lipsite de relevanţă apărările formulate de pârât pe marginea pretinselor inexactităţi strecurate în rapoartele întocmite de organele de securitate anterior recrutării sale şi apărările prin care tinde să probeze că nu avea niciun interes să colaboreze cu Securitatea.
Nu prezintă nicio importanţă motivul avut în vedere pentru colaborarea cu organele de securitate, cu excepţia situaţiei prevăzute explicit de legiuitor în teza a II-a a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ipoteză neîndeplinită în speţă.
2. Calea de atac exercitată împotriva Sentinţei nr. 3058 din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a formulat recurs pârâtul P.I., considerând-o netemeinică şi nelegală şi invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac se aduc, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
Nu s-a făcut dovada certă că a scris şi semnat notele informative şi angajamentul prezentate de reclamant la dosarul cauzei.
Se arată că nu se poate acorda valoare probatorie raportului de expertiză criminalistică întocmit de expertul desemnat de instanţă întrucât nu s-a demonstrat că scrisul de comparaţie din anul 2013 are în totalitate caracteristicile grafice generale şi individuale similare scrisului pârâtului din anul 1986.
Se menţionează că expertiza întocmită de expertul parte Nicola Gheorghe a concluzionat că notele informative şi angajamentul nu au fost scrise şi semnate de recurent.
Se susţine şi faptul că în perioada 1980 - 1990, când se consideră că a scris notele şi angajamentul, a avut domiciliul/ reşedinţa doar în municipiul Târgovişte, acest fapt infirmând posibilitatea ca prin nota informativă de la dosarul cauzei (fila 2 din mapa anexă) să fi furnizat informaţii despre persoane aflate în Rovinari, judeţul Gorj.
De asemenea, angajamentul redactat şi semnat indescifrabil nu vizează activităţi de poliţie politică, fiind exclusă îndeplinirea condiţiei ca informaţiile furnizate Securităţii să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist, astfel cum impun dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Nu a fost dovedită condiţia ca informaţiile furnizate să fi vizat îngrădirea dreptului la viaţa privată, libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor sau alte drepturi, conţinutul informaţiilor fiind general.
Arată recurentul că, având în vedere vârsta şi pregătirea sa din anul 1986, este exclus să fi avut reprezentarea că informaţiile respective ar fi putut viza încălcarea acestor drepturi şi libertăţi.
Mai mult, împotriva persoanei vizate de notele informative nu au fost întreprinse nici un fel de măsuri de către Securitate.
Susţine că datele din raportul cu propunerea de recrutare ca informator din 21 martie 1986 nu se coroborează cu nicio probă, ci dimpotrivă, atât datele referitoare la persoana sa cât şi cele referitoare la fratele şi părinţii săi nu sunt reale.
Recurentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri în susţinerea recursului cât şi concluzii scrise.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Curtea de apel a reţinut în mod corect, pe baza documentaţiei prezentate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, că recurentul-pârât a avut calitatea de colaborator al Securităţii, în accepţiunea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, definesc noţiunea de „colaborator al Securităţii”.
Potrivit acestor dispoziţii, prima condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securităţii este aceea ca persoana să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii; a doua condiţie vizează calitatea informaţiei furnizate, în sensul denunţării de activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiţie se referă la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În mod corect instanţa de fond a considerat îndeplinirea primei condiţii.
Probatoriul administrat în dosarul de fond dovedeşte încadrarea recurentului-pârât în definiţia noţiunii de colaborator, autenticitatea angajamentului scris şi a notelor informative provenind de la informatorul „Marius”, fiind demonstrată prin raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză de expertul desemnat de instanţa de fond care a concluzionat în sensul că notele informative şi angajamentul au fost scrise şi semnate literal de P.I.
Invocarea de către recurentul-pârât a unor critici cu privire la acest raport de expertiză cât şi concluziile unor alte rapoarte de expertiză, respectiv a expertului-parte şi cea extrajudiciară, nu pot înlătura valoarea juridică probatorie a raportului de expertiză judiciară criminalistică întocmit în cauză de expertul desemnat de instanţă, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Din actele dosarului se constată că în ceea ce priveşte verificarea de scripte, au fost respectate dispoziţiile art. 177-180 C. proc. civ.
Expertiza a fost efectuată avându-se în vedere scriptele de comparaţie prelevate de instanţă, pârâtul nefiind în măsură să depună scripte de comparaţie din perioada menţionată în ceea ce privește angajamentul şi notele informative care să satisfacă exigenţele prevăzute de art. 179-180 C. proc. civ., astfel că susţinerile sale sunt lipsite de suport real/ probator.
Recurentul-pârât doreşte, în realitate, a se da valoare juridică probatorie unei expertize extrajudiciare cu nr. 171 din 27 octombrie 2014 efectuată la solicitarea sa de către expertul Buzatu Anton Niculae după pronunţarea instanţei de fond, în cuprinsul căruia s-a menţionat că semnătura de pe documentul intitulat „Angajament” nu a fost executată de P.I.
Pe de o parte, potrivit art. 305 C. proc. civ., „în instanţa de recurs nu se produc probe noi, cu excepţia înscrisurilor care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor”.
Pe de altă parte, această probă extrajudiciară nu intră în categoria înscrisurilor care să fi fost încuviinţate de instanţa de recurs, astfel cum rezultă şi din dezbaterile cauzei.
Mai mult, calitatea de colaborator nu a fost reţinută în raport doar cu angajamentul semnat de recurentul-pârât, ci avându-se în vedere întregul material probator, inclusiv notele informative furnizate Securităţii de către recurentul-pârât.
De altfel, se constată că notele informative furnizate de recurent (filele 42-46 dosar fond) făceau referire la persoane din cadrul „secţiei LBE” unde acesta a fost încadrat ca electrician, astfel cum rezultă din carnetul său de muncă, ceea ce întăreşte concluzia că acestea aparţin pârâtului.
În concluzie, în mod corect s-a reţinut îndeplinirea condiţiei care vizează furnizarea de informaţii Securităţii sub formă de note informative în ceea ce-l priveşte pe recurent.
În altă ordine, în mod corect instanţa de fond a reţinut ca fiind fără relevanţă pretinsele inexactităţi cuprinse în raportul cu privire la propunerea de recrutare, întrucât calitatea de colaborator nu s-a stabilit în raport de acest document ci în baza informaţiilor din notele informative furnizate de recurent.
Referitor la condiţia care vizează calitatea informaţiilor furnizate, în sensul că acestea vizau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, instanţa de recurs reţine că şi această condiţie este îndeplinită.
În mod corect, instanţa de fond, având în vedere notele informative furnizate de pârât a reţinut că informaţiile furnizate de pârât organelor de securitate, cu privire la audierea şi colportarea de către anumite persoane a conţinutului ştirilor difuzate de cele două posturi de radio precum şi cele referitoare la comentariile negative asupra calităţii vieţii din România sau a criticilor formulate la adresa conducerii superioare de partid se circumscriu ipotezei prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, din moment ce tindeau la dezvăluirea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, şi nicidecum la sesizarea unor ameninţări la adresa siguranţei statului.
De altfel, în mod constant, instanţele judecătoreşti au reţinut că furnizarea de informaţii Securităţii şi discutarea ştirilor difuzate de postul „Europa Liberă” este suficientă pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, astfel cum aceasta este definită de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Pentru a fi reţinută calitatea de colaborator este de ajuns şi un act de colaborare pentru reţinerea calităţii de colaborator.
Chiar şi excluzând Nota informativă de la fila 2 - Mapa anexă a Dosarului nr. R214708 - titular P.I. (respectiv fila 41 dosar fond), în cauză a fost dovedit de reclamant că recurentul-pârât a furnizat şi alte informaţii privind alte persoane prin care se denunţau activităţi şi atitudini potrivnice regimului comunist.
În altă ordine, instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 8 şi 11 din O.U.G. nr. 24/2008 este investită legal să constate îndeplinirea condiţiilor pentru a se reţine calitate de colaborator, astfel că sunt fără relevanţă declaraţiile notariale ale foştilor lucrători ai Securităţii.
Mai mult, declaraţia notarială a numitului P.L., fost ofiţer operativ SRI în perioada 1986-1987, confirmă că pârâtul P.I. a făcut parte din reţeaua informativă.
În mod corect instanţa de fond a reţinut îndeplinirea condiţiei referitoare la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că acestea vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În cauză, şi această condiţie a fost îndeplinită întrucât încălcarea dreptului la viaţa privată a fost efectivă şi nu doar potenţială - „vizată”, cum impun dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fapt ce rezultă din Nota informativă din 19 mai 1986 (fila 44 dosar fond).
Ingerinţa pârâtului şi a Securităţii, care privea respectivele informaţii din viaţa personală a celor vizaţi s-a produs odată cu furnizarea acestora fără permisiunea persoanelor în cauză.
De altfel, astfel cum s-a reţinut şi anterior, legiuitorul nu cere existenţa unei pluralităţi de informaţii care să se circumscrie condiţiilor cerute de prevederile art. 2 lit. b) fiind de ajuns şi un singur act de colaborare, în sensul definiţiei, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.
În altă ordine, în mod judicios instanţa de fond a reţinut că în raport de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, această condiţie se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale şi nu la încălcarea efectivă a acestora, nefiind necesar să fie dovedită derularea unor măsuri operative împotriva persoanelor vizate de informaţii.
În acest context, este fără relevanţă şi declaraţia extrajudiciară notarială a numitului B.I. (fila 84 dosar recurs).
Mai mult, este exclus ca recurentul-pârât care nu era minor şi nu se afla în situaţia prevăzută în teza a II-a a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, să nu fi realizat că este posibil ca persoanele la care se referă declaraţiunea să fie subiect al unor acţiuni de investigare din partea Securităţii.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte apreciază ca temeinică şi legală soluţia instanţei de fond, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, să respingă recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I. împotriva Sentinţei nr. 3058 din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 867/2015. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 901/2015. Contencios → |
|---|
