Alte cereri. Decizia 1107/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1107
Ședința publică din data de 30 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - B, nr. 209, Județ B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI - B, nr. 209, Județ B împotriva sentinței nr. 645 din 20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în B,. 4A,. 6, Județ
Cererile de recurs sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de intimata reclamantă note scrise, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată, rămânând în pronunțare asupra recursurilor formulate de pârâții B și
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea actului administrativ fiscal seria - nr. - din data de 23.03.2007 și să fie obligate pârâtele să-i restituie taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 4.385 lei, actualizată cu dobânda legală aferentă calculată până la momentul plății efective.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că în luna februarie 2007 a achiziționat un autoturism din import, marca Peugeot 206 CC, iar înmatricularea acestuia a fost condiționată de achitarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 4.385 lei.
S-a apreciat că dispozițiile art. 2141- 2145Cod fiscal încalcă dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României și art.90 paragraful 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele de pe piața internă care sunt de natură similară.
Reclamanta a arătat că a îndeplinit obligația prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 întrucât anterior introducerii acțiunii a formulat plângere prealabilă către Administrația Finanțelor Publice
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat întâmpinare, invocând în conținutul acesteia excepția lipsei calității procesual pasive a sa și excepția inadmisibilității acțiunii, susținând că suma de bani a fost încasată de B și că actul a cărei anulare se cere nu poate fi asimilat unui act administrativ fiscal.
De asemenea, pârâta Baf ormulat întâmpinare invocând excepțiile netimbrării acțiunii și a inadmisibilității acțiunii, susținând că acțiunea nu a fost timbrată și că actul a cărei anulare se cere nu poate fi asimilat unui act administrativ fiscal.
Ambele pârâte au solicitat pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 645/20.05.2009, Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de către pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, dispunând anularea actului administrativ fiscal seria - nr.- din 23.03.2007 și obligând pârâtele la restituirea către reclamantă a sumei de 4.385 lei achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, precum și la dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea efectivă.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că în ce privește excepția de inadmisiblitate invocată de către pârâte, este neîntemeiată și în consecință a respins-o, reținând că actul seria - nr. - din 23.03.2007 poate fi asimilat unui act administrativ fiscal, având în vedere efectul juridic al acestora, de încasarea la bugetul statului a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule și potrivit dispozițiilor art.41 din nr.OG 92/2002 privind Codul d e procedură fiscală, chitanța seria - nr.-/23.03.2007 se constituie în act administrativ fiscal întrucât este emis de organul fiscal privind drepturi și obligații fiscale, astfel cum aceste acte sunt definite de dispoziția art.2 lit."c" din Legea nr.554/2004.
In ce privește, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta DGFP B, prin sentință se reține că excepția este neîntemeiată, deoarece taxa de primă înmatriculare este instituită prin ordonanță de guvern, iar sumele colectate s-au vărsat la bugetul de stat.
Pe fondul cauzei prin sentință s-a reținut că reclamanta a achiziționat în luna februarie 2007 un autoturism marca Peugeot 206 CC, fabricat în anul 2004 și pentru înmatricularea autoturismului în România, reclamanta a fost obligată la plata taxei de primă înmatriculare de 4.385 lei, achitată cu chitanța seria - nr. - din data de 23.03.2007,reclamanta solicitând restituirea acestei taxe, însă pârâta Bar efuzat, așa cum rezultă din răspunsul comunicat acesteia prin adresa nr. 11820/28.04.2009, invocând dispoziția art. 2141alin.1 și 5 și art.2142din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Se reține prin hotărâre că, potrivit dispoziției art. 2141-2143din Codul fiscal, pct. 311-312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state și că potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, aceste din urmă dispoziții interzicând discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, pentru acestea din urmă, România nepercepând nici o taxă.
Instanța constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din dreptul comunitar, invocate, care au prioritate față de dreptul intern, la data de 1 ianuarie 2007 România a devenit stat membru al Uniunii Europene și conform art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2 al art. 148 din Constituție, ori perceperea taxei de primă înmatriculare de la reclamantă reprezintă o diferență de tratament, o discriminare a regimului juridic fiscal, situație ce încalcă dispozițiile Tratatului CEE, a principiului libertății circulației mărfurilor.
Prin urmare, actul administrativ fiscal de încasare a sumei totale de 4.385 lei este nelegal potrivit legislației comunitare, taxa nu se datorează și ca atare trebuie restituită cu dobânda legală aferentă, conform art. 3 alin.3 din nr.OG 92/2000, de la data încasării sumei, până la data restituirii integrale.
Cu privire la dispozițiile nr.OUG50/2008 invocate de către pârâte, se reține prin sentință, acestea nu pot retroactiva pentru sume de bani colectate în perioada anterioară intrării sale în vigoare, respectiv 1.01.2007- 30.06.2008, considerente pentru care a admis acțiunea și a obligat pârâtele la restituirea către reclamantă a sumei de 4385 lei, achitată cu titlu de taxă specială de înmatriculare, cu dobânda legală calculată de la data plății și până la restituirea efectivă.
Impotriva sentinței au declarat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Mun. B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în ce excepția inadmisibilății acțiunii, în mod greșit prima instanță a respins această excepție, deoarece nu există un act administrativ în sensul disp. art. 1 din Legea 554/2004, actul a cărui anulare s-a solicitat de către reclamantă îl reprezintă o chitanță pentru încasarea de impozite și taxe și nicidecum un act administrativ fiscal, întrucât nu îndeplinește condițiile legale de fond și formă, prev. de art. 41 și 43 din Codul d e procedura Fiscală.
Recurenta B, arată în recursul său că în ce privește excepția lipsei calității procesuale a sa, în mod greșit a fost respinsă de către instanță, ca nefondată, deoarece reclamanta își are domiciliul în mun. B, în raza de competență a B, potrivit art. 33 pct. 1 din OG nr. 92/2003, încasarea sumei efectuându-se de această instituție, astfel încât ea nu avea calitate procesuală pasivă în cauză și în mod greșit a obligat recurenta la restituirea către reclamantă a sumei achitată cu titlu de taxă specială de înmatriculare și la dobânda legală.
Pe fondul cauzei, cele două recurente, arată că în soluționarea cauzei trebuia să se rețină că potrivit OUG nr. 50/2008, legiuitorul a prevăzut o procedură specială de restituire diferentei dintre cuantumul taxei de primă înmatriculare reglementată de art. 214/1 - 214/3 din codul fiscal și noua taxă de poluare pentru autovehicule, astfel încât intimata reclamantă nu putea solicita restituirea diferentei dintre suma achitată și taxa de poluare.
Mai arată recurentele că disp. art. 214/1 - 214/3 din codul fiscal, nu au fost abrogate și nici declarate neconstituționale, în speță nefiind vorba de achizitionarea unui autoturism nou, astfel că disp. art 90 din Tratatul Comunităților Europene nu sunt încălcate.
Se solicită admiterea recursurilor, modificarea sentinței și respingerea acțiunii formulate.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, reține următoarele:
Cu privire la greșita respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, criticile aduse sentinței de către cele două recurente, sunt nefondate, deoarece actul seria - nr. - din 23.03.2007 poate fi asimilat unui act administrativ fiscal, având în vedere efectul juridic al acestora, de încasarea la bugetul statului a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule și potrivit dispozițiilor art.41 din nr.OG 92/2002 privind Codul d e procedură fiscală, chitanța seria - nr.-/23.03.2007 reprezintă act administrativ fiscal întrucât este emis de organul fiscal privind drepturi și obligații fiscale, astfel cum aceste acte sunt definite de dispoziția art.2 lit."c" din Legea nr.554/2004.
In ce privește recursul declarat de DGFP B, cu privire la critica adusă sentinței primei instanțe, privind greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, critica este nefondată, plata taxei speciale de primă înmatriculare a fost achitată de către intimată în contul Trezoreriei, iar bani au fost apoi virați la bugetul de stat, astfel încât nu se poate susține că recurenta nu ar avea calitate procesuală pasivă.
Pe fond recurentele invocă aceleași motive de recurs, care vor fi analizate împreună.
Intimata reclamantă a achitat taxa de primă înmatriculare în temeiul disp. art 214/1 - 214/3 din codul fiscal și pct. 31/1-31/2 din Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal.
Dispozițiile nr.OUG 50/2008, ce au intrat în vigoare la data de 1.07.2008, și care la art. 11 instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu
titlu de taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, nu sunt aplicabile în speță, deoarece dispozițiile ordonanței nu se pot aplica retroactiv pentru că s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile, astfel că susținerea recurentei că în mod greșit s-a restituit integral taxa de primă înmatriculare și nu diferența dintre cele doua taxe, este nefondată.
Dispozițiile art. 214/1-214/3 din codul fiscal sunt contrare dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, care interzic discriminări prin măsuri de ordin fiscal existente între produsele provenind dintr-un stat membru al Comunității Europene și produsele aflate pe piața internă, dispozițiile din dreptul comunitar având prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 al. 2 din Constituția României, astfel încât susținerea recurentei că existența taxei de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, este nefondată.
Cu privire la obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 al. 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraful 1 din Tratatul, critica adusă sentinței de recurentă nu este fondată.
Intr-adevăr disp. art. 148 al. 2 din Constituție prevăd că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană revine exclusiv Parlamentului nu și instanțelor judecătorești, însă dispozițiile alin. 4 al art. 148 din Constituția Romaniei, prevăd că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 al art.148 din Constituție ce statuează că reglementările comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, corect și legal prima instanță a dat eficiență dispozițiilor din dreptul comunitar art. 90 paragraful 1 din Tratatul, și a dispus obligarea recurentelor pârâte la restituirea taxei de primă înmatriculare către intimat.
Susținerea recurentelor că autoturismul proprietatea reclamantei era un autoturism nou și nu second-hand și prin urmare datora taxa specială, deoarece prima înamtriculare era în România, nu este fondată.
Din certificatul de înmatriculare -Z din 16.04.2007, aflat în copie xerox la fila 9 dosar fond, rezultă că autoturismul Peugeot, a fost fabricat în anul 2004 și prin urmare nu era un autoturism nou, achiziționat de intimata reclamantă din comunitatea europeană și urma să fie înamtriculat prima dată în România, ci era un autoturism second-hand care fusese deja înmatriculat și nu datora taxa specială pentru a doua înmatriculare în România.
Pentru toate aceste considerente, recursurile formulate de cele două recurente se privesc ca nefondate și în temeiul disp. art. 312 al 1 civ. vor fi respinse ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau de modificare, din cele prevăzute de art. 304 civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - B, nr. 209, Județ B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
- B, nr. 209, Județ B împotriva sentinței nr. 645 din 20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în B,. 4A,. 6, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 septembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. EC/DD
5 ex/1.10.2009
f- Tribunalul Buzău
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
