Anulare act administrativ . Decizia 1108/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1108
Ședința publică din data de 30 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR, cu sediul în Târgoviște,-, Județ D, împotriva sentinței nr. 345 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, în contradictoriu cu intimat - reclamant domiciliat com. Tătărani, sat, Județ D, intimat - pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în Târgoviște,-, Județ
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor D, intimatul reclamant, intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice Târgoviște.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus o cerere formulată de intimatul reclamant prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de intimatul reclamant ca nefiind temeinic motivată în conformitate cu prevederile articolului 156 Cod procedură civilă, acesta nefăcând dovada imposibilității prezentării în instanță la termenul de astăzi față de împrejurarea că a primit citația la data de 31 august 2009.
Totodată, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată, rămânând în pronunțare asupra recursului formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr. 1661/120/10.04.2009 reclamantul a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice D, solicitând să îi fie restituită suma de 5728lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Volkswagen Passat înmatriculat sub nr. - cu nr. de identificare -, an de fabricație 2003, cu dobânda legală aferentă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul din Germania, țară membră a Uniunii Europene, iar în momentul în care a dorit să înmatriculeze autoturismul în România, i-a fost percepută suma de 5728 lei cu titlul de taxă auto de primă înmatriculare, taxă impusă de prevederile art. 214 - introdus prin Legea 343/2006 și modificat prin OUG 110/2006, nr. 418/2007, pe care a achitat-o cu chitanța seria - nr. -/27.09.2007.
S-a mai arătat că în mod nelegal a fost percepută această taxă, fără de care reclamantul nu putea înmatricula autoturismul în circulație, dispozițiile Legii nr. 343/2006 intrând în contradicție flagrantă cu dispozițiile legale, comunitare în această materie.
În aprecierea reclamantului se impune ca, în speță, instanța să facă aplicarea principiului supremației dreptului comunitar și al efectului direct al prevederilor Tratatului de Înființare al Comunității Europene asupra reglementărilor interne, prin aplicarea dispozițiilor art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României.
Reclamantul a apreciat că prin perceperea acestei taxe sunt discriminate produsele aparținând comunității europene deoarece ea se aplică numai în cazul autoturismelor înmatriculate în UE, la înmatricularea în România, fiind exceptate autoturismele deja înmatriculate în România.
In temeiul art. 115 pr.civ. pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D,a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte acțiunii având în vedere că, prin adoptarea OUG nr. 50/2008, s-a instituit începând cu data de 1.07.2008 o taxă de poluare pentru autovehicule, în art. 11 din același act normativ fiind prevăzut temeiul pentru restituirea diferenței între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, astfel că s-a dispus restituirea numai în parte a taxei achitate în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei.
Se mai arată că nu există temei legal pentru restituirea taxei care a fost plătită benevol la recomandarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Prefectura Județului D - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, că norma legală internă nu intră în contradicție cu dispozițiile art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, întrucât obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele - autovehiculele indiferent de țara de proveniență a acestora, neexistând nici o îngrădire a liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar.
Prin sentința nr. 345 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița
s-a admis cererea formulată de reclamantulîn contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a
Finanțelor Publice D, și au fost obligați pârâții să restituie reclamantului suma de 5.728 lei reprezentând taxă auto de primă înmatriculare și dobânda legală aferentă și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție ribunalul analizând cererea reclamantului, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente cauzei, reține următoarele:
Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Târgoviște suma de 5.728 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare a autoturismului marca Volkswagen Passat cu chitanța seria - nr. -/27.09.2007; autovehiculul a fost dobândit prin cumpărare, conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la 02.09.2007, prima înmatriculare producându-se în Germania la data de 22.01.2003, așa cum reiese din copia cărții de identitate a vehiculului, aflată la fila 20 dosar.
La înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.21412143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamantul a fost obligat la plata unei noi taxe de înmatriculare.
Conform art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare; potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.
În această situație, instanța a constatat că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 5.728 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art. 90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE, motiv pentru care tribunalul urmează a dispune obligarea pârâților la restituirea acestei sume reclamantului;
S-a mai reținut ca neîntemeiată susținerea pârâtei privind admiterea în parte a cererii reclamantului, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost achitată înainte de intrarea în vigoare a OG 50/2008, la 1.07.2008, astfel că prevederile acestui act normativ nu pot fi aplicate retroactiv.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâții au fost obligați să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod Civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective și în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Poblice, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând că prin nr.OG50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, iar în baza ordonanței sus menționate a fost emisă HG686/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a nr.OUG50/2008. Conform art.11 din acest act normativ s-a instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Așadar, prin aceste reglementări, legiuitorul a dispus numai restituirea diferenței dintre cele două taxe, cea achitată în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și noua taxă de poluare și nu restituirea integrală a taxei.
Susține recurenta și faptul că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art.148 alin.2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art.90 paragraul I din Tratatul CE, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești.
Dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul desființări ei, iar pe fond respingerea acțiunii.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Târgoviște suma de 5.728 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare a autoturismului marca Volkswagen Passat cu chitanța seria - nr. -/27.09.2007; autovehiculul a fost dobândit prin cumpărare, conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la 02.09.2007, prima înmatriculare producându-se în Germania la data de 22.01.2003, așa cum reiese din copia cărții de identitate a vehiculului, aflată la fila 20 dosar.
În vederea înmatriculării în România, în temeiul dispozițiilor art. 2141- art. 2143Cod fiscal, reclamantul a fost obligat să plătească o nouă taxă de înmatriculare, în cuantum de 5.728 lei, în contul Trezoreriei Târgoviște cu chitanța fiscală seria - nr. -/27.09.2007.
Potrivit art. 2141- art. 2143Cod fiscal și pct. 311- pct. 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule
noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. De la 1.01.2007 România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fața de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar parlamentul, președintele României si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de Aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeană, statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale comunității dinaninte de adrerare.
Dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în cauza Weigel (2004) că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, prin urmare, scopul acestei reglementari o constituie interzicerea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Or, potrivit legislației interne, în România nu se percepe nici un fel de taxă
pentru autoturismele produse si înmatriculate în țară. In astfel de situații, Curtea Europeană de Justiție a decis ca statele membre să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prev. art 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia, procedura și îmbogățirea fără justă cauză, stabilind că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite(CJCE cauza nr. 6879, I/Sc. danois des impots accises, precum și cauza conexată nr. C-290/05 și C- 333/05 și, par. 61-70).
Prin urmare, Tribunalul a constatat în mod corect că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, întrucât in România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate sau reînmatriculate in țara noastră, dar se percepe o astfel de taxa pentru autoturismele înmatriculate deja in celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, după aducerea acestora aici, rezultând astfel o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal si contravine dispozițiilor menționate din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajându-se direct sau indirect mașinile din celelalte țări ale Uniunii Europene. in competiția cu produsele similare autohtone.
Curtea constată faptul că suma plătită de reclamant nu a fost datorată, potrivit legislației comunitare, în mod corect instanța de fond dispunând restituirea acesteia, cu dobânda legală calculată conform art.3 alin.2 din OG9/2000 de la data încasării sumei până la data restituirii efective a sumei.
In același sens este și jurisprudența Curții Europene de Justiție,care, prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originară și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea Codului Fiscal.
În cauza Simmenthal (1976), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Pentru aceste motive, curtea constată ca sentința recurată este legală și temeinică, considerente pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 304-312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR, cu sediul în Târgoviște,-, Județ D, împotriva sentinței nr. 345 din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, în contradictoriu cu intimat - reclamant domiciliat com. Tătărani, sat, Județ D, intimat - pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în Târgoviște,-, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 septembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. /DD
5 ex/2.10.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
