Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1106/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1106
Ședința publică din data de 30 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE - P,-, Județ P, împotriva sentinței nr. 364 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în P,-,. 123,. B,. 2,. 32, Județ
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă reprezentată de avocat, din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 53/2009, lipsă fiind pârâta Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei de timbru, motivat, iar recurenta Administrația Finanțelor Publice P, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru intimata reclamantă depune la dosar întâmpinare.
Totodată, având cuvântul declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația intimatei reclamante prin apărător, că nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică.
Consideră că susținerea recurentei conform căreia intimata reclamantă este îndreptățită să se adreseze organului fiscal cu o cerere de restituire a diferenței rezultată între valoarea taxei de primă înmatriculare și valoarea taxei de poluare instituită prin OUG 50/2008, nu poate fi reținută întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legilor consacrat în art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Mai arată că invocarea recurentei privind procedura prealabilă, nu poate fi reținută, invocă art. 41 din Codul d e Procedură Fiscală, iar actul atacat este o simplă decizie de calcul, neavând caracter administrativ.
În consecință, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P restituirea taxei de primă înmatriculare nedatorată în sumă de 1.142 lei, cu plata dobânzii legale de la data plății până la restituirea efectivă a sumei de bani.
În motivarea acțiunii reclamanta arătat că a achiziționat din Germania autoturismul marca Volkswagen, pentru care a achitat în vederea înmatriculării, taxa de primă înmatriculare cu chitanța seria - nr.-/11.07.2007 eliberată de Trezoreria P și deși a solicitat restituirea acesteia, pârâta a refuzat recunoașterea dreptului său prin adresa nr.18421/02.04.2009.
Împotriva refuzului de restituire a arătat că a formulat plângere la. P care a precizat că are același punct de vedere ca și pârâta.
A menționat reclamanta că introducerea acestei taxe prin prevederile art.214 indice 1.pr.fiscală este nelegală și încalcă dispozițiile art.20 alin.2 din Constituția României și ale art.90 paragraful I din Tratatul Comunităților Europene care prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
În final arată că, caracterul ilegal al taxei de primă înmatriculare a fost recunoscut în mod direct de către organele de conducere ale statului, care au adoptat noi dispoziții legale care se doresc a fi în concordanță cu normele europene.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.20 și 148 din Constituția României, art.170 din Legea nr.157/2005, art.3 alin.3 din nr.OG9/2000, nr.OG92/2003 și Legea nr.554/2004.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii, arătând că regimul taxei speciale pentru autoturisme a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007 și a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut de Codul Fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
Mai arată că nu este vorba de un regim fiscal discriminatoriu, întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule în România și legislația europeană nu interzice instituirea taxei, cu doar prevede că nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
Menționează că, reclamantul se poate adresa autorității fiscale competente în vederea restituirii taxei rezultate ca diferență între suma achitată de acesta, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, restituire ce se va realiza pe baza procedurii stabilite de normele metodologice de aplicare a actului normativ invocat. respectiv numai în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 și nu restituirea integrală a taxei.
Prin sentința nr. 364/9.06.2009 Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu parata Administrația Finanțelor Publice P, a obligat pârâta să restituie reclamantului contravaloarea taxei de primă înmatriculare în sumă de 1.142 lei, sumă actualizată cu dobânda legală până la data plății. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut faptul că reclamanta achiziționat din Germania autoturismul marca Volswagen, pentru care a achitat în vederea înmatriculării taxa de primă înmatriculare cu chitanța seria - nr.-/11.07.2007 emisă de Trezoreria
Tribunalul a constatat că poziția pârâtei este nelegală, de vreme ce dispozițiile art.117 din nr.OG92/2003 reglementează procedura de restituire a unei taxe, iar o cerere de restituire trebuia să fie soluționată printr-o decizie a organului fiscal.
Totodată, dispozițiile art.88 alin.1 lit.a din nr.OG92/2003 actualizată arată că se asimilează unei decizii de impunere și decizia privind restituirea unei taxe, astfel că în mod indubitabil adresa de răspuns a pârâtei este un act administrativ-fiscal asimilat, nefiind culpa reclamantei faptul că pârâta nu a înțeles să emită o decizie și i-a comunicat răspunsul printr-o simplă adresă.
În ceea ce privește legalitatea taxei contestata, instanța retine că taxa specială pentru autoturism si autovehicule a fost introdusă prin Legea 343/2006 în codul fiscal, iar OUG 110/2006 a limitat aceasta obligativitate in ceea ce privește doar autoturismele si autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap si a celor aparținând misiunilor diplomatice,oficiilor consulare si membrilor acestora, precum si a altor organizații si persoane străine cu statut diplomatic care își desfășoară activitatea in România.
Astfel, la momentul achitării acestei taxe si a introducerii prezentei cereri in judecată, ea era reglementată de disp. art. 214 indice 1 - 214 indice 3 codul fiscal, precum si de pct. 31 indice 1 -31 indice 2 din Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal.
Potrivit art. 14 din OUG nr. 50/2008, la data intrării in vigoare a acestui act normativ ( 1.07.2008 ), se abroga art. 214 indice 1- 214 indice 3 cod fiscal, texte ce reglementează taxa specială pentru autoturisme si autovehicule.
Conform art. 4 alin. 1 din codul fiscal, orice modificare sau completare a codului se face numai prin lege, iar in sensul art. 4 alin. 2 din același act normativ, modificările sau completările intra in vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui in care a fost adoptată prin lege.
Astfel, rezultă că nici o ordonanța de urgenta nu poate modifica codul fiscal care se poate modifica numai prin lege. juridice produc eventual doar ordonanțele de urgenta aprobate prin lege, insă aceasta ordonanța de urgenta nu a fost încă aprobată prin lege astfel că ea nu produce nici un fel de efecte juridice de la 1.07.2007. Mai mult, văzând disp. art. 4 alin. 2 din codul fiscal, modificările aduse codului fiscal nu pot produce efecte juridice mai devreme de 1.01.2009.
În plus, trebuie precizat ca aceste dispoziții nu se pot aplica retroactiv, întrucât, la aprecierea legalității taxei de primă înmatriculare, trebuie avute în vedere dispozițiile legale in vigoare la data achitării taxei. Or, taxa a fost achitată cu mult înainte de adoptarea OUG 50/2008.
Ca urmare, rezultă ca dispozițiile OUG 50/2008 nu sunt aplicabile raporturilor juridice fiscale create prin plata taxei de prima înmatriculare de către reclamant, raporturi juridice născute anterior intrării in vigoare a acestei ordonanțe de urgenta si cărora le sunt aplicabile exclusiv actele normative in vigoare la nașterea lor.
Tribunalul nu poate retine apărarea paratei, conform căreia reclamantei trebuie sa ii fie restituita doar diferența dintre suma achitată cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea OUG nr. 50/2008, pentru următoarele considerente:
Încasarea taxei speciale pentru autoturism si autovehicule s-a efectuat in mod nelegal in perioada 1.01.2007-30.06.2008, o reglementare contrară dreptului comunitar neputând produce vreun efect juridic fără a se aduce atingere însăși fundamentelor Comunității Europene.
Acesta este motivul pentru care, impunându-se aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar - potrivi art. 148 din Constituția României -, se impune restituirea integrală a taxelor încasate cu încălcarea dreptului comunitar, precum si acordarea unor despăgubiri pentru perioada in care sumele in cauza s-au aflat la dispoziția statului
Rezultă de aici că statul R nu este în drept să păstreze nimic din sumele încasate nelegal în întreaga perioadă cuprinsă între 1.01.2007 -30.06.2008.
Pe de altă parte, toate persoanele care si-au înmatriculat autoturismele sau autovehiculele în perioada mai sus menționată, au făcut acest lucru în temeiul reglementarilor în vigoare în această perioadă, achitând taxa stabilită potrivit art. 214 indice 1-214 indice 3 cod fiscal. În consecință ei sunt îndreptățiți la restituirea integrală a unei taxe încasate cu încălcarea dreptului comunitar. Noua ordonanță de urgență nu se poate aplica situațiilor juridice născute anterior, având in vedere principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, astfel ca proprietarii de autovehicule care au achitat taxa specială corespunzătoare nu pot fi obligați să achite o altă taxă în temeiul noii reglementari, din moment ce ei si-au înmatriculat autoturismele anterior datei de 1.07.2008.
Nu poate opera o compensare intre sumele achitate anterior in contul bugetului statului ca taxa de prima înmatriculare si sumele care ar fi datorate in temeiul OUG 50/2008 la fondul de mediu ca taxa de poluare, întrucât cele doua prelevări au naturi juridice diferite ( acciza, respectiv taxa de mediu ), si se fac venit la doua componente distincte ale sistemului bugetar ( bugetul de stat, respectiv bugetul fondului de mediu ).
Astfel, soluția propusă de art. 11 din OUG 50/2008 este nelegală si inaplicabila, întrucât statul R nu poate susține că este îndreptățit să păstreze o taxa sau o parte dintr-o taxa prelevată nelegal, si nu poate aplica retroactiv o norma juridică nici măcar pentru a determina ipotetic taxa care ar fi fost datorată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice P criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, prin aceea că instanța de fond nu a analizat cu atenție apărările prezentate atât în întâmpinarea depusă la dosar, prin susținerile orale cât și prin concluziile scrise, judecătorul fondului s-a grăbit să soluționeze cauza în sensul admiterii acțiunii, fără o motivare temeinică și legală. Recurenta susține că hotărârea tribunalului este nelegală, întrucât o instanță judecătorească nu poate ignora legile în vigoare la momentul soluționării unei cauze și nu poate crea o practică bazată pe constatarea nelegalității actelor normative cu putere de lege. Dacă s-ar permite acest lucru, ar însemna că instanțele judecătorești se pot substitui legislativului, iar actele normative adoptate de acesta din urmă să nu mai aibă nici o valoare. Judecătorii trebuie să soluționeze cauzele potrivit legii, nu să invoce nelegalitatea acesteia pentru a justifica anumite hotărâri.
La momentul efectuării plații taxei de primă înmatriculare de către reclamant, aceasta fusese introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007.
Cuantumul taxei speciale se calculează după formula prevăzută de art. 214 ind.1 alin.3 și se achită la organele fiscale teritoriale, care doar încasează și nu emit nici un act administrativ fiscal, deci nici un titlu de creanța care să materializeze taxa.
Regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit, în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul Fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul, s-a avut în vedere și eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor, potrivit cărora până la 31.12.2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioară normei EURO 3.
În această situație a fost necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor măsuri corespunzătoare în acest sens, ar fi avut drept consecință transformarea în deșeuri a autovehiculelor second hand, la scurt timp de la introducerea acestora în România, țara noastră urmând să suporte costurile aferente reciclărilor, în locul țărilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
de prevederile constituționale ale art. 148 precizează următoarele:
Potrivit art. 1-33 din legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Statele Europei privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: "Legea cadru europeană este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competente în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor ".
Totodată învederează faptul că alin. 2 al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate, rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Cu privire la prevederile art. 90 alin.(1) din Tratatul Comunităților Europene precizează recurenta faptul că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora la momentul primei înmatriculări în România.
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioada de 8 ani, se va plăti aceeași taxă de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 alin(1) din Tratatul Comunităților Europene are în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produsele comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Mai susține recurenta că legislația noastră prevede plata în cazul în care suntem în prezența acelorași specificații tehnice, a unei taxe de primă înmatriculare în România în același cuantum indiferent dacă se aplică la autoturismele/autovehiculele din producția internă sau la cele produse în spațiul comunitar.
Totodată, arată că nu suntem în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme /autovehicule în România. Legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect pentru produsele interne similare.
În acest context trebuie menționat și faptul că nici Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, precizăm că principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizăm, de asemenea, că 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (printre care Ungaria, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru). Mai mult, se are în vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de înmatriculare, în prezent, fiind în discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directivă în acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
Prin urmare, existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea integrală a sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
Față de cele menționate, învederează instanței faptul că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeana, instituită prin art. 148 alin. 2) din Constituție și cea specială, prevăzuta de art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunităților Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești. De altfel, partea finală a art. 148 alin.2) din Constituție prevede expres că prioritatea reglementarilor comunitare asupra dreptului intern se realizează "cu respectarea prevederilor actului de aderare ", tratat care instituie obligația statului R - deci a organului competent, Parlamentul - de armonizare a legislației interne cu cea europeană.
Totodată, apreciază recurenta că trebuie reținut și faptul că dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente întrucât, pe de o parte nu suntem în prezența unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de alta parte nu ne aflam in prezenta unui regim fiscal discriminator, întrucât obligația plații taxei de prima înmatriculare exista pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de tara de proveniența a acestora, nefiind deci in prezenta unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat in Tratatul Comunității Europene.
Instanța de fond, pentru a-si justifica soluția invocata si apariția (la acel moment, iminenta apariție ) OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, apreciază ca aceasta nu reprezintă altceva decât o recunoaștere a caracterului nelegal al taxei de prima înmatriculare. Aceasta apreciere este total greșita, întrucât in permanenta au apărut si apar acte normative noi care abroga, modifica sau înlocuiesc alte acte, aceasta neînsemnând in nici un caz ca cele vechi au fost nelegale.
În ce privește pe reclamant, arătă ca potrivit noului act normativ, care a intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008, " taxa rezultata ca diferența intre suma achitata de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenta ".
Prin urmare, susține că reclamantul se poate adresa autorității fiscale competente în vederea restituirii taxei rezultate ca diferența intre suma achitata de acesta, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, restituire ce se va realiza pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a actului normativ invocat.
În concluzie, solicită admiterea recursului si modificarea Sentinței nr. 364/09.06.2009 pronunțata de Tribunalul Prahova in dosarul nr- in sensul admiterii in parte a acțiunii.
La termenul de judecată din 30.09.2008intimata reclamantă a formulat întâmpinarearătând că în mod corect a apreciat instanța de fond, că încasarea taxei speciale de primă înmatriculare s-a efectuat în mod nelegal, reprezentând, așa cum însăși recurenta recunoaște, o înlocuire a regimului accizelor, fiind așadar o reglementare contrară dreptului comunitar si neputând produce vreun efect juridic fără a se aduce atingere însăși fundamentelor Comunitarii Europene.
Susține intimata reclamantă că introducerea acestei taxe prin prevederile art. 214>1 din Codul fiscal, apare ca nelegală deoarece încalcă dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României potrivit cu care "Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte si legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului in care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile", precum si pe cele ale art. 148 din Constituția României in care se prevede ca drept urmare aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate de dispozițiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alin. 2 (alin. 4).
De asemenea, taxa instituita încălca dispozițiile art. 90 paragraful I din Comunitarilor Europene care prevede ca niciun stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare.
De asemenea, sarcina fiscală aplicată autoturismelor originare din alte state membre nu poate fi mai mare decât cea aplicata autovehiculelor similare, înregistrate deja pe teritoriul respectivului stat membru.
Mai mult, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
De asemenea, in cauza Simmenthal (1976), a stabilit ca judecătorul național este obligat sa aplice normele comunitare, in mod direct, daca acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.
Diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeana in scopul reînmatriculării lor in România, in timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja in România, taxa nu se mai percepe cu ocazia înmatriculării lor ulterioare.
De altfel, nici susținerea conform căreia intimata-reclamanta este îndreptățită sa se adreseze organului fiscal cu o cerere de restituire a diferenței rezultata între valoarea taxei de prima înmatriculare si valoarea taxei de poluare instituita prin OUG 50/2008, nu poate fi reținuta întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legilor consacrat in art. 15 alin. 2 din Constituția României. Astfel, intimatul-reclamant ar fi obligat sa achite o alta taxa in temeiul noii reglementări, deși si-a înmatriculat mașina anterior datei de 01.07.2008, făcând acest lucru in temeiul legislației in vigoare in momentul dobândirii calității de proprietar.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului si menținerea SC nr. 364/ 09.06.2009 ca legala si temeinica, având in vedere și faptul ca instanțele de judecata care au fost investite cu soluționarea litigiilor referitoare la taxa de prima înmatriculare au statuat ca aceasta este ilegala si trebuie restituita (filele 12-13).
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Articolul 148 alin.2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru a
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României - nu poate fi reținută de instanță, întrucât este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJCE în urma deciziilor de interpretare și are un vădit caracter ilicit.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite [A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si C-333/05 si, par. 61-70]. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei parți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază ca nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridice de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 3041și 312.pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident nici unul din motivele prevăzute de art. 304.pr. civ.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga recurenta la plata sumei de 1000 lei către intimata reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE - P,-, Județ P, împotriva sentinței nr. 364 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în P,-,. 123,. B,. 2,. 32, Județ
Obligă recurenta la plata sumei de 1000 lei către intimată cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.DF/CMF
4 ex./9.10.2009
- - Tribunalul Prahova
jud.
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
