Alte cereri. Decizia 1109/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1109
Ședința publică din data de 30 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, nr. 209,Județ B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, cu sediul în B, nr. 209, Județ împotriva sentinței nr. 848 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în B,-, Județ
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurenții pârâți B, B, intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, scutit de plata taxei de timbru, iar prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de intimata reclamantă note scrise.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată, rămânând în pronunțare asupra recursurilor formulate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță sub nr- la data de 6 mai 2009, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice a municipiului B pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea actelor administrativ fiscale seria - nr.- din 24.04.2007 și seria - nr.- din 26.06.2008, precum și obligarea pârâtelor la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 1020 lei pe care reclamanta a achitat- cu ocazia înmatriculării unui autoturism marca Peugeut 107, respectiv 405 lei și a unui autoturism marca Renault, respectiv 615 lei, actualizată cu dobânda legală aferentă calculată până la momentul plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în luna aprilie 2007 achiziționat un autovehicul din import, marca Peugeot 107, iar înmatricularea acestuia a fost condiționată de achitarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 405 lei, pe care a achitat-o cu chitanța seria - nr.- din 24.04.2008.
Ulterior, la data de 26.06.2008 reclamanta a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 615 lei, pentru înmatricularea unui autoturism marca Renault.
De asemenea, reclamanta a precizat că prin cererea înregistrată sub nr.12019 din data de 29.04.2009 la Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bas olicitat restituirea taxei, întrucât aceasta contravine Tratatului Uniunii Europene, la care România este parte.
Urmare acestei solicitări, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului i-a comunicat reclamantei, cu adresa nr.12454 din 05.05.2009 că taxa respectivă a fost încasată în temeiul art.214/1 alin.1-5 și art.214/2 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, iar competența de a stabili încălcările Tratatelor la care România este parte, aparține instanțelor judecătorești.
A considerat reclamanta că cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare este întemeiată, în condițiile în care dispozițiile invocate de pârâtă contravin prevederilor art.90 paragraful 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul d l Amsterdam.
Prin întâmpinarea depusa la dosar, parata Direcția Generala a Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP B, arătând ca in proces calitatea de parte trebuie sa corespunda cu calitatea de titular al dreptului si respectiv al obligației ce formează conținutul raportului de drept material dedus judecății. Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identități intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic dedus judecății.
De asemenea, parata DGFP Bap recizat că reclamanta a solicitat Administrației Finanțelor Publice a municipiului să-i restituie suma reprezentând taxa de primă înmatriculare, iar aceasta prin adresa nr.12454 din 05.05.2009 a răspuns în sensul respingerii acesteia.
Având în vedere faptul că taxa de primă înmatriculare a fost încasată de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, în calitate de organ fiscal teritorial, în vederea executării în concret a legii, pârâta Direcția Generala a Finanțelor Publice solicita admiterea excepției astfel cum a fost formulata, acțiunea urmând a fi soluționată numai in contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a municipiului
Totodată, parata Direcția Generala a Finanțelor Publice a invocat excepția inadmisibilității cererii, arătând ca actul a cărei anulare se solicita, respectiv chitanța seria - nr.- din data de 24.02.2007 și chitanța seria - nr.- din data de 26.06.2008 emise în baza art. 241/1-241/3 nu pot fi asimilate unor acte administrativ fiscale.
Pe fondul cauzei, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că acțiunea este neîntemeiata întrucât prin intermediul legislației fiscale statul stabilește o serie de obligații fiscale in sarcina contribuabililor, obligații care îmbracă forma contribuțiilor fiscale obligatorii, ce constituie cele mai importante venituri ale bugetului de stat.
de solicitarea reclamantei de restituire a sumei de 405 lei, respectiv 615 lei, precizează parata ca OG nr.92/2003 privind Codul d e procedura fiscala prevede in mod expres, în cuprinsul alin.4 al art.21, condițiile in care se poate restitui o suma achitata de un contribuabil si anume în măsura în care plata sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se constată că a fost fără temei legal.
Solicită admiterea excepțiilor astfel cum au fost formulate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bai nvocat excepția netimbrării acțiunii arătând că față de solicitarea reclamantei de anulare a două acte administrative fiscale se impune timbrarea corespunzătoare.
Totodată, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că chitanțele seria - nr.- și seria - nr.-, pe care reclamanta le califică drept acte administrative, nu îndeplinesc niciuna din condițiile prevăzute în cele două acte normative, ci reprezintă doar dovada achitării taxei de primă înmatriculare conform prevederilor legale. Mai mult, taxele achitate nu au fost stabilite prin vreo decizie de impunere sau altă decizie, ci au fost achitate de bunăvoie de către reclamantă.
De asemenea, pârâta precizează că răspunsul comunicat reclamantei prin care i se aducea la cunoștință faptul că taxa este legală și nu poate fi restituită, reprezintă doar o adresă explicativă și nicidecum un act administrativ fiscal.
Pe fond, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiate arătând că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este legală, articolele de lege care o instituie sunt clare, stabilind sfera de aplicare, nivelul taxei speciale, exigibilitatea și scutirile de la plata acesteia. Taxa de primă înmatriculare a fost plătită de toți proprietarii autoturismelor, indiferent de proveniența acestora, cu ocazia primei înmatriculări în România, context în care susținerea reclamantei potrivit căreia taxele au fost achitate ilegal nu poate fi reținută de instanța de judecată.
În susținerea întâmpinării a fost depusă la dosar, cu titlu de practică judiciară, sentința nr.440/25.06.2008 a Tribunalului Vrancea.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța consideră că este neîntemeiată în condițiile în care taxa a fost plătită în contul Trezoreriei, unitate aflată în cadrul DGFP B, iar refuzul restituirii taxei prin adresa nr.12454/05.05.2009 a fost formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice a municipiului
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice a municipiului B, motivat de faptul că actele a căror anulare se solicită, respectiv chitanța seria - nr.- din data de 24.02.2007 și chitanța seria - 3B nr.- din data de 26.06.2008 nu pot fi asimilate unor acte administrative fiscale întrucât nu îndeplinesc condițiile prevăzute. de art.41 și art.43 din Codul d e procedură fiscală, sunt neîntemeiate deoarece acestea sunt acte administrative fiscale în sensul art. 41 din OG nr.93/2003 privind Codul d e procedură fiscală, întrucât sunt emise de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale, cenzurabile pe calea contenciosului administrativ, fiind acte administrative în înțelesul art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004.
Referitor la excepția de netimbrare a acțiunii formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului B, tribunalul constată că în ședința din 10 iunie 2009 pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului a renunțat la aceasta, întrucât reclamanta a timbrat acțiunea.
Prinsentința nr. 848 din 10 iunie 2009 Tribunalul Buzăua respins excepțiile invocate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, a dispus anularea actelor administrativ fiscale seria - nr.- din data de 24.04.2007 și seria - nr.- din data de 26.06.2008, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului să restituie reclamantei suma de 1020 lei achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule actualizată cu dobânda aferentă calculată până la momentul plății efective, plătită pentru autoturismul marca Peugeot 107( 405 lei ) și pentru autoturismul marca Renault ( 615 lei ).
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată, reținând că în luna aprilie 2007, reclamanta a achiziționat un autovehicul din import marca Peugeot 107, iar pentru a-l putea înmatricula i s-a impus plata sumei de 407 lei cu titlu de taxa de prima înmatriculare în România, taxa a fost achitata cu chitanța seria - nr.- din 24.04.2007.
De asemenea, la data de 26.06.2009 reclamanta a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 615 lei pentru înmatricularea unui autoturism marca Renault.
Reclamanta apreciind ca aceasta taxă prevăzută de art. 214/1 alin.1 Cod fiscal contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituit de Comunitatea Europeană - tratat obligatoriu pentru statul R după aderarea acestuia la Uniunea Europeana, a formulat contestație împotriva actelor administrative prin care s-a stabilit taxa de prima înmatriculare respectiva, solicitând anularea actelor si restituirea sumelor încasate ca nelegale.
Contestația a fost înregistrata la Administrația Finanțelor Publice a municipiului B sub nr.12019 din 29.04.2009, iar prin adresa nr.12454 din 05.05.2009 a aceleiași instituții i-au răspuns că încasarea taxei s-a făcut în mod legal.
Potrivit art. 214/1 -214/3, din Codul Fiscal si pct. 31/1-31/2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România de către persoana fizica sau juridica care face înmatricularea atât pentru autoturisme si autovehicule noi, cat si pentru cele rulate aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, niciun stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare.
Conform hotărârii in cauza Weigel ( 2004) obiectivul reglementarii comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele comunitare in condiții normale de concurenta prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementari este de a interzice discriminarea fiscala între produsele importate si cele similare autohtone, ori in România nu se percepea o taxa pentru autoturismele produse in tara si înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului Fiscal, iar reclamantul a invocat nelegalitatea acestuia ca urmare a aplicării directe a reglementarii comunitare.
De la 1.01.2007 România este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar parlamentul, președintele României si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul R si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale comunității dinainte de aderare.
de cele reținute mai sus, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate de dreptul național. Întrucât în România, stat comunitar nu se percepea niciun fel de taxa pentru autoturismele produse si înmatriculate sau reînmatriculate in tara noastră, dar se percepea o astfel de taxa pentru autoturismele înmatriculate deja in celelalte state comunitare si reînmatriculate in România, după aducerea acestora aici, instanță constata o diferența de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal si contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de prima înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajându-se direct, sau indirect mașinile din celelalte tari ale Uniunii Europene in competiția cu produsele similare autohtone. A mai constatat tribunalul că sumele plătite de reclamanta nu au fost datorate potrivit legislației comunitare, iar taxa trebuie restituita. Faptul ca reclamanta a achitat voluntar aceasta taxa este irelevant, întrucât nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
Împotriva sentinței au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice a Mun..
1.Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct.9, 3041Cod de procedura civila, criticând hotărârea primei instanței prin aceea că în mod eronat a respins excepția lipsei calității procesuale, apreciind faptul că aceasta este neîntemeiată în condițiile în care taxa a fost plătită în contul Trezoreriei, unitate aflată în cadrul DGFP B, iar refuzul restituirii taxei prin adresa nr. 12454/05.05.2009 a fost formulat de DGFP B și
Față de aceasta învederează instanței de recurs faptul că reclamanta a solicitat Administrației Finanțelor Publice Municipiului să-i restituie suma reprezentând taxa de primă înmatriculare, iar aceasta prin adresa nr. 12454 din 05.05.2009 a răspuns în sensul respingerii acesteia.
Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, și respectiv, al obligației ce formează conținutul raportului de drept material dedus judecații.
Așadar, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecații.
Având în vedere faptul că taxa de primă înmatriculare a fost încasată de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, în calitate de organ fiscal teritorial, în vederea executării în concret a legii, dând naștere astfel la raporturi juridice, în opinia noastră cauza trebuia soluționată numai în contradictoriu cu aceasta.
În aceste condiții, apreciată că instanța de fond în mod eronat a obligat ambele pârâte la restituirea către reclamantă a taxei de primă înmatriculare fără să țină cont de dispozițiile art. 33 din OG nr. 92/2003, de actele aflate la dosarul cauzei care demonstrează că reclamanta s-a adresat organului fiscal competent, respectiv B căruia i-a solicitat restituirea în baza adresei nr. 12019 din 29.04.2009, fapt reținut de către instanță în considerentele sentinței.
Mai arată că instanța nu a ținut cont nici de adresa nr. 12454 din 05.05.2009 prin care Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bar ăspuns reclamantei și nici de faptul că plata s-a efectuat acestui organ fiscal și nu DGFP
În al doilea rând învederează faptul că instanța de fond în mod eronat a respins excepția inadmisibilității reținând faptul că actele a căror anulare s-a solicitat sunt acte administrativ fiscale în sensul art. 41 din OG nr. 93/2003 privind Codul d e procedura fiscală, motivat de faptul că sunt emise de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale, cenzurabile pe calea contenciosului administrativ, fiind acte administrative în înțelesul art. 2 alin.l lit.c din Legea nr. 554/2004.
Față de aceasta învederează instanței de control judiciar faptul că, actele a căror anulare s-a cerut reprezinte chitanțe pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții și nicidecum un act administrativ fiscal întrucât nu îndeplinește condițiile legale de fond și de formă prevăzute de art. 41 si 43 din Codul d e procedura fiscală, republicat cu modificările și completările ulterioare.
În acest sens art. 41 Codul d e procedura fiscala " actul administrativ fiscal este emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale".
Mai arată că actul normativ trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 43 din același act normativ.
Sub acest aspect susține că talonul pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții a cărui anulare s-a cerut nu este act administrativ fiscal, întrucât acesta nu îndeplinește condițiile de fond și de formă cerute de Codul d e procedura fiscală.
De asemenea, menționează că instanța de fond în mod eronat a admis acțiunea reclamantei apreciind că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, constatând o diferența de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
Față de acestea învederează instanței de recurs faptul că prin intermediul legislației fiscale, statul stabilește o serie de obligații financiare în sarcina contribuabililor persoane fizice sau juridice, obligații care îmbracă forma contribuțiilor fiscale obligatorii ce constituie cele mai importante venituri ale bugetului de stat chemat să acopere nevoile publice crescânde.
Potrivit art. 17 alin.2 din Codul d e procedura fiscală, prin contribuabil se înțelege orice persoana fizică și juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.
Administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat se îndeplinește potrivit dispozițiilor Codului d e procedura fiscală, ale Codului fiscal, precum și ale altor reglementări date în aplicarea acestora. O astfel de taxă era, potrivit art. 2141alin.3 Cod fiscal, taxă speciala pentru autoturisme și autovehicule.
De la data introducerii art. 2141- 2143prin art. I pct.202 din Legea nr. 363/2006 a luat naștere raportul de drept material fiscal din care rezultă dreptul determinat, constând în perceperea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule și obligația corelativa de a plăti această taxă datorată bugetului general consolidat.
De asemenea dispozițiile art. 21 alin.4 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedura fiscală prevăd în mod expres, condițiile în care se poate restitui suma plătită de contribuabil, și anume în măsura în care plata sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se constata că a fost fără temei legal.
În speță plata acestei taxe s-a făcut în baza dispozițiilor imperative ale legii.
Mai mult decât atât, OUG nr. 50 din 21.04.2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, deși prevede la art. 14 alin.2 " la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abroga art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, " menține obligația de plată a taxei cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire la art. 3 si 9.
Potrivit pct. VI din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită, atunci când taxa specială pentru autoturisme și autovehicule plătită în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, este mai mare decât taxa pe poluare rezultată din aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008.
În concluzie, arată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este legală, articolele de lege care o instituie sunt clare, stabilind sfera de aplicare, nivelul taxei speciale, exigibilitatea și scutiri de la plata acesteia.
Față de aceste considerente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței nr.848 din 10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău ca fiind netemeinică și nelegală, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
2.Recurenta Administrația Finanțelor Publice a municipiuluia criticat hotărârea pronunțată de prima instanță în temeiul dispozițiilor art. 3041Cod de proc. pentru următoarele motive:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată apreciază că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins această excepție, motivat de următoarele considerente:
- în ceea ce privește admisibilitatea acțiunii, arătăm că în aceste spețe există un act administrativ, în sensul dispozițiilor art.l din Legea nr. 554 deoarece nu exista un " act unilateral cu caracter individual sau normativ emis autoritate publică-care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice", ceea ce ar fi determinat nu numai inadmisibilitatea cererilor, ci și necompetenta soluționare a cauzelor de către Secția Comerciala și de Contencios Administrat Tribunalului Buzău.
Chiar dacă, prin reducere la absurd, am considera acea chitanță de plată fiind un act administrativ fiscal, legea specială aplicabilă în materie - Codul procedura fiscala - reglementează în Titlul IX -o procedura speciala de contestare a actelor administrative fiscale. Inexistenta unei decizii pronunțată în temeiul art.210 Cod de proc. fiscală care să fie contestată la instanța de contencios administrativ ar fi trebuit să oblige instanța de fond la respingerea acțiunii ca prematur formulată.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca fiind inadmisibilă
Pe fond, soluția instanței este netemeinică, înrucât elementul determinant, în soluționarea cauzei ar fi trebuit să-l constituie faptul că, prin NR.OUG50/21.04.2008 (publicată în Monitorul Oficial al României nr.327/25.04.2008) legiuitorul a prevăzut o procedură legală de restituire a diferenței dintre cuantumul taxei de primă înmatriculare reglementată de art. 2141- 2143Cod fiscal și noua taxă pe poluare pentru autovehicule, acest act normativ asigurând respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Prin urmare, arată că reclamantul-intimat, plătitor al taxei de primă înmatriculare își putea exercita dreptul conferit de art. 11 din Nr.OUG50/21.04.2008 de a solicita restituirea diferenței dintre suma achitată și taxa de poluare pentru autovehicule.
Numai ulterior exercitării acestui drept reclamantul-intimat se putea adresa instanței judecătorești competente.
Instanța a ignorat faptul că legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitate și nu restituirea integrală a acesteia.
De asemenea, susține că instanța ar fi trebuit să aibă în vedere că în condițiile în care dispozițiile art.214 - 2143din Codul fiscal nu erau abrogate și nici nu au fost declarate neconstituționale (art. 148 din Constituția României prevede prioritatea reglementarilor comunitare față de dispozițiile contrare din legile interne, inaplicabilitatea art.214 - 2143din Codul fiscal putând fi determinată de o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate), taxa a fost încasată în mod legal.
În speță nu este vorba despre achiziționarea unui autoturism second-hand pentru care să se fi achitat, în prealabil, taxa de primă înmatriculare într-un stat membru al, ci despre achiziționarea unui autoturism nou; așa cum au statuat și alte instanțe de judecată, dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt încălcate în această situație, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul înmatriculării în România; astfel, pentru un autoturism nou fabricat în România se plătește aceeași taxă ca și în cazul unui autoturism nou din oricare alt stat comunitar.
În acest context, dispozițiile art.90, alin.(l) din Tratatul Comunitar Europene nu erau încălcate, instanța de fond, în mod vădit eronat stabilind o astfel de încălcare.
Solicită admiterea recursului și modificare sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Vor fi analizate împreună cele două recursuri întrucât în cea mai mare parte motivele de recurs sunt identice.
Primul motiv de recurs invocat de DGFP B cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive este nefondat având în vedere că această recurentă este organul ierarhic superior față de B, sumele ce au fost plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare au constituit venituri la bugetul statului și pentru opozabilitatea hotărârii privind restituirea sumelor, această recurentă are calitate de parte în prezenta cauză.
Cu privire la primul motiv de recurs formulat de recurenta B, vizând inexistența actului administrativ, Curtea constată că este nefondat având în vedere că însăși încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal împotriva căruia se poate face contestație
În legătură cu celelalte motive de recurs invocate de recurente, Curtea reține că, în conformitate cu prevederile articolul 148 alin.2 din Constituția României se instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru a
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României - nu poate fi reținută de instanță, întrucât este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJCE în urma deciziilor de interpretare și are un vădit caracter ilicit.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite [A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si C-333/05 si, par. 61-70].
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei parți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază ca nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridice de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 3041și 312.pr.civilă, va respinge recursurile ca nefondate, în cauză nefiind incident nici unul din motivele prevăzute de art. 304.pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, nr. 209,Județ B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI cu sediul în B, nr. 209, Județ împotriva sentinței nr. 848 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în B,-, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF/CMF
5 ex./9.10.2009
- - - Tribunalul Buzău
jud. -
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
