Anulare act administrativ . Decizia 1110/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1110
Ședința publică din data de 30 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU - B, sector 6, nr. 294, -orp A, și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Județ împotriva sentinței nr. 463 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în M,-, -. D,. 4, Județ D, intimații - pârâți STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - B, sector 5,-, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE M - M, str. -. -, nr. 6, Județ
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursurile sunt la primul termen de judecată, motivate, scutite de plata taxei de timbru, dar tardiv formulate.
Curtea, din oficiu invocă excepția tardivității formulării recursurilor de pârâtele Administrația Fondului pentru Mediu B și D, întrucât hotărârea atacată le-a fost comunicată la data de 13.07.2009 așa cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la filele 73 și 74 dosar, iar ultima zi de declarare a căii de atac este 29 iulie 2009, termen care nu a fost respectat.
Recurentele pârâte expediind recursurile prin poștă peste termenul
legal prevăzut de lege și anume la data de 30 iulie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr-.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor,
Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice M și Administrația Fondului pentru Mediu pentru obligarea pârâților la restituirea sumei de 7127 lei, achitată cu titlul de taxă pentru poluare pentru autovehicule, actualizată cu rata dobânzii legale calculată de la data plății până la data restituirii sumei.
În motivarea cererii, reclamanta aratat că a achiziționat un autoturism marca OPEL, iar la înmatricularea acestuia a fost obligată să plătească o taxă în valoare de 7127 lei și că taxa prevăzută de OUG nr.50/2008, este într-o contradicție vădită cu dispozițiile art. 25, art. 28 și art. 90 din Tratatul Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Se mai arată că a formulat cerere de restituire a taxei la Administrația Finanțelor Publice M, cerere care i-a fost respinsă.
Prin întâmpinare pârâta Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, a solicitat respingerea acțiunii arătând că, obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești și că taxa de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, Comisia Europeană nefiind împotriva perceperii unei astfel de taxe ci doar a modului de determinare a acesteia. In plus, nu există temei legal pentru restituirea taxei, care a fost plătită benevol.
Pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a solicitat în primul rând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, apreciind că nu sunt întrunite cerințele art.8 și 9 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Pe fondul cererii s-a reiterat poziția exprimată de DGFP D în sensul că taxa de poluare reglementată de OUG nr.50/2008 este perfect compatibilă cu aquis-ul comunitar, considerându-se că nu s-a contestat de către Comisia europeană instituirea taxei ca atare, solicitându-se doar reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, OUG nr.50/2008 a stabilit prin prevederile sale măsuri care corespund pe deplin prevederile art.90 din Tratat, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Prin sentința nr. 463 din 23 iunie 2009 Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții: Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice și Administrația Fondului pentru Mediu B și a obligat pârâții să restituie reclamantei suma de 7127 lei, reprezentând taxă poluare,actualizată cu rata dobânzii legale calculată de la data plății, până la data restituirii sumei și la plata către reclamantă a sumei de 639,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea reclamantului nu poate fi considerată inadmisibilă întrucât procedura contenciosului administrativ reprezintă singura cale prin care acesta poate solicita restituirea unei sume percepută
de către Statul Român, prin instituirea unei taxe în temeiul unui act normativ intern apreciat ca fiind contrar dreptului comunitar.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.28 din tratatul UE versiunea consolidată, Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile cu țări terțe și în conformitate cu art.30 și 31 din tratat, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent, această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal și nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și de asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Se reține prin sentință că ceste prevederi se coroborează cu dispozi iile art. 110 ( ex-articolul 90 par.1) din Tratatul Uniunii Europene, versiunea consolidată, care precizează în mod expres că nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, iar OUG nr. 50/2008
a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară, ori autoturismului achiziționat de reclamantă nu-i sunt aplicabile aceste dispoziții.
Pentru aceste considerente tribunalul a constatat că suma plătită de reclamat nu este datorată potrivit legislației comunitare și că taxa trebuie restituită, fiind încălcate prevederilor art. 90 din Tratatul CE, considerente pentru care a admis acțiunea și a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 7127 lei, reprezentând taxă poluare, actualizată cu rata dobânzii legale de la data plății, până la data restituirii sumei.
Impotriva sentinței au declarat recurs Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că în mod greșit a fost admisă acțiunea și dispusă restituirea sumei către reclamant, cu titlu de taxă poluare, deoarece Comisia Europeană nu a contestat niciodată restituirea taxei de poluare ci a solicitat reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană.
Arată recurentele că plata taxei de poluare nu este contrară disp. art. 90 din Tratatul CE, reclamantul trebuia să facă dovada și să administreze probe din care să reiasă fără dubiu că taxele pe care le aplică statul R sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul, dovadă pe care reclamantul nu a efectuat-o și că prin decizia nr. 802/19.09.2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a OUG 50/2008, astfel încât greșit se reține de către
prima instanță că prevederile actului normative sunt discriminatorii, îngrădind libera circulație a mărfurilor și încâlcând prevederile dreptului comunitar, OUG 50/2008 nedistingând între autovehiculele din import și cele indigene, actul normativ prevăzând obligația de plată a taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România și potrivit art.6 din ordonanță, suma de plată reprezentând taxa se calculează pe baza elementelor prev. în anexele 1-4.
Se solicită admiterea recursurilor, modificarea în tot a sentinței și respingerea în tot a acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul din 30 septembrie 2009, Curtea din oficiu a pus în discuția părților excepția de tardivitate a recursurilor.
Curtea, față de excepția tardivității recursurilor, pusă din oficiu în discuția părților, reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 301 civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărării, dacă legea nu dispune altfel.
In speță, sentința primei instanțe a fost comunicată recurentelor la data de 13 iulie 2009, potrivit dovezilor de comunicare aflate la filele 73 și 74 dosar fond, termenul de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii expirând la data de 29 iulie 2009, recurentele declarând recurs la data de 30 iulie 2009, potrivit ștampilelor aplicate de Oficiul pe plicurile de expediere a corespondenței, aflate la filele 8 și 16 dosar recurs, peste termenul legal de 15 zile, prev. de art. 301 pr.civ.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite excepția tardivității formulării recursurilor, invocată din oficiu de către instanță și va respinge recursurile ca tardiv formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării recursurilor, invocată din oficiu de către instanță.
Respinge ca tardive recursurile formulate de pârâții ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU - B, sector 6, nr. 294, -orp A, și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Județ împotriva sentinței nr. 463 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în M,-, -. D,. 4, Județ D, intimații - pârâți STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - B, sector 5,-, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE M - M, str. -. -, nr. 6, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 septembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. CE/DD
7 ex/1.10.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
