Alte cereri. Decizia 1241/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1241
Ședința publică din data de 09 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Judecător - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul B împotriva sentinței nr.883 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamantulG,domiciliat în B,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, părțile au solicitat și judecarea cauzei în lipsă, prin intermediul serviciului registratură al instanței intimatul-reclamant Gad epus la dosarul cauzei întâmpinare, după care:
Față de împrejurarea că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr.2397/2009, reclamantul Gas olicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B, anularea actului administrativ fiscal, chitanța nr.-/27.09.2007 și restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 553 lei achitați cu ocazia înmatriculării autoturismului, actualizată cu dobânda legală până la data plății efective.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în luna septembrie 2007 achiziționat un autoturism nou din import marca Opel Astra, a cărui înmatriculare a fost condiționată de achitarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 553 lei.
Prin cererea înregistrată la B sub nr.15667 din 01.06.2009 reclamantul a solicitat restituirea taxei deoarece aceasta contravine Tratatului UE la care România este parte.
Prin adresa nr.15997 din 3.06.2009 pârâta i-a comunicat că taxa respectivă a fost încasată în temeiul art.2141alin.1-5 din Codul fiscal și ea nu poate fi restituită.
A apreciat reclamantul că temeiul de drept invocat, contravine dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul UE astfel că se solicită admiterea acțiunii.
Pârâta Baf ormulat potrivit disp.art.115-118 Cod procedură civilă întâmpinare invocând prin aceasta două excepții, respectiv excepția de tardivitate a plângerii prealabile și de inadmisibilitate a acțiunii ca urmare a inexistenței în speță a unui act administrativ și a neparcurgerii procedurii reglementată de OUG nr.50/2008 iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece plata taxei s-a făcut în baza unor dispoziții legale imperative.
Prin sentința nr.883/23 iunie 2009 Tribunalul Buzăua respins excepțiile invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice B, a admis acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și în consecință a dispus anularea actului administrativ fiscal seria - nr.-/27.09.2007 și a obligat pârâta să restituie reclamantului contravaloarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 553 lei, achitată cu chitanța nr.-/27.09.2007, actualizată cu dobânda legală până la data plății efective.
În ceea ce privește excepția de tardivitate, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată și a respins-o în condițiile în care se reține de către instanță că dispozițiile art.90 (1) din Tratatul Constitutiv al UE interzice fără excepții discriminarea fiscală.
Cât privește excepția de inadmisibilitate a acțiunii ca urmare a inexistenței în speță a unui act administrativ tribunalul a reținut că și aceasta este neîntemeiată deoarece actul emis intitulat chitanță, este emis de un organ fiscal competent și privește drepturi și obligații fiscale, constituind un act administrativ în înțelesul dispozițiilor art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2001 și este cenzurabil pe calea contenciosului administrativ.
Totodată, tribunalul a mai constatat că reclamantul nu trebuia să facă dovada procedurii reglementată de OUG nr.50/2008 în sensul restituirii diferenței dintre suma achitată în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și taxa de poluare pentru autovehicule, deoarece și aceasta este contrară legislației comunitare.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată, reținând că instituirea taxei de primă înmatriculare, achitată de reclamant cu chitanța nr.-/27.09.2007, contravine prevederilor art.90 (1) din Tratatul Constitutiv al UE, care interzice, fără excepție, discriminarea fiscală.
Conform hotărârii în cauza Wiegel/2002 obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Prin Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderarea României și Bulgariei la UE, statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale comunității dinainte de aderare, iar atribuțiile acordate judecătorului național în interpretarea și aplicarea dreptului comunitar sunt reglementate de art.1-3 din aceeași lege.
Totodată jurisprudența Curții de Justiție a UE a statuat că în cazul în care legea se îndepărtează de tratat nu poate conduce la anularea acestuia și să-l lipsească de caracterul de lege comunitară și izvor independent de drept.
În consecință, tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată, potrivit legislației comunitare și va trebui să fie restituită, urmând a fi actualizată cu dobânda legală potrivit OG nr.9/2000, până la data plății efective, considerente pentru care a admis acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamatului contravaloarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 553 lei, achitată cu chitanța nr.-/27.09.2007, actualizată cu dobânda legală până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termenul legal Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, criticând-o pentru motive de nelegalitate, astfel:
1. În mod vădit eronat instanța de fond a respins excepția de tardivitate a plângerii prealabile formulată de reclamanta intimată, având în vedere că cererea reclamantului de restituire a taxei achitate a fost înregistrată la pârâtă la data de 1 iunie 2009, deci după un an și nouă luni de la data plății. Ori, potrivit alin.7 al art.7 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin.1, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.
Prin urmare, dreptul reclamantului de a formula plângere prealabilă s-a prescris în termen de 6 luni de la data plății, adică la data de 27.03.2008.
În mod vădit eronat instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor imperative ale alin.7 al art.7 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 și a dispozițiilor legale care reglementează instituția prescripției extinctive, fără niciun temei și fără o minimă motivare, respingând excepția tardivității plângerii prealabile.
2. În mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a inexistenței în speță a unui act administrativ fiscal.
Instanța de fond a stabilit o situație juridică în contradicție flagrantă cu dispozițiile legale aplicabile în materie, întrucât nici chitanța prin care reclamantul a achitat taxa, nici obligația de plată a taxei și nici faptul plății nu îndeplinesc condițiile imperative prevăzute de art.41 și art.43 din Codul d e procedură fiscală.
3. Instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere că în condițiile în care dispozițiile art.2141-2143din Codul fiscal nu erau abrogate și nici nu au fost declarate neconstituționale (art.148 din Constituția României prevede prioritatea reglementărilor comunitare față de dispozițiile contrare din legile interne, inaplicabilitatea art. 2141-2143din Codul fiscal putând fi determinată de o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate), taxa a fost încasată în mod legal.
In speță nu este vorba despre achiziționarea unui autoturism second-hand pentru care să se fi achitat, în prealabil, taxa de primă înmatriculare într-un alt stat membru al UE, ci despre achiziționarea unui autoturism nou, nefiind încălcate în această situație dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene, deoarece taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul înmatriculării în România.
Astfel, pentru un autoturism nou fabricat în România se plătește aceeași taxă ca și în cazul unui autoturism nou fabricat în oricare alt stat comunitar.
Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată ca recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamantul Gad obândit în proprietate, prin cumpărare, autovehiculul marca Opel Astra, iar în vederea înmatriculării în România a fost obligat să plătească taxă de înmatriculare în cuantum de 553 lei, în temeiul dispozițiilor art. 2141- art. 2143Cod fiscal.
Potrivit art. 2141- art. 2143Cod fiscal și pct. 311- pct. 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, forma consolidată, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare iar potrivit art.90 par. 2 din Tratat, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor.
Conform hotărârii în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Prin urmare, scopul acestei reglementari o constituie interzicerea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Sub acest aspect, este de reținut faptul că, potrivit legislației interne, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate în țară.
Curtea nu poate reține critica recurentei în sensul legalității încasării taxei auto, ca efect al aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal, întrucât, în temeiul dispozițiilor art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
In același sens este și jurispudența Curții de Justiție Europene,care, prin Decizia în cauzaCosta/Enel(1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originară și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior ori, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul Fiscal.
De asemenea, în cauzaSimmenthal(1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Curtea reține și faptul că în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Se constată, astfel, o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, întrucât se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor.
Curtea constată faptul că suma plătită de reclamantă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, în mod corect instanța de fond dispunând restituirea acesteia. Faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
În conformitate cu art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal.
Reclamanta nu a solicitat anularea unui act administrativ unilateral emis în formă scrisă dar a solicitat restituirea unei sume de bani, iar potrivit art.8 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
În conformitate cu art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competentă, persoana care se consideră vătămată trebuie să solicite revocarea, în tot sau în parte, a actului administrativ individual.
Această procedură prealabilă este obligatorie numai în situația în care se solicită anularea unui act administrativ unilateral, nefiind obligatorie în situația refuzului nejustificat de a rezolva o cerere sau de a nu răspunde solicitantului în termen legal.
Potrivit art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004, cererile prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data expirării termenului legal de soluționare a cererii sau de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii.
Curtea reține că acțiunea a fost formulată în termen legal, iar plângerea prealabilă nu era necesară pentru introducerea acțiunii la instanța de contencios administrativ.
Împrejurarea că prin dispozițiile art.11 din nr.OUG50/2008 s-a dispus restituirea unei părți din taxa specială pentru autoturisme și autovehicule nu este de natură a interzice reclamantei să solicite obligarea pârâților la restituirea diferenței neachitate în situația în care consideră că suma datorată cu titlu de taxă încălca dreptul comunitar.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, și suma rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei parți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior nașterii raportului juridic de drept fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inexistent la data nașterii raportului juridic de drept fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Față de cele reținute, Curtea, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul B împotriva sentinței nr.883 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamantulG,domiciliat în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - -
Grefier,
Red./CC
4 ex/06.11.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
