Alte cereri. Decizia 1242/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI
SECȚIA COMERCIAL ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1242
Ședința public din data de 09 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
Judector - - - -
Judector - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâtele DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE B, prin reprezentanții si legali, cu sediul în B,-, județul B, în nume propriu și în numeleMINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în B,-, sector 5 șiADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B,prin reprezentanții si legali, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr.877 din data de 19 iunie 2009 pronunțat de Tribunalul Buz u, în contradictoriu cu reclamanta- SRL,prin reprezentanții si legali,cu sediul în B, str.- 1,.3..2, județul
La apelul nominal fcut în ședinț public au lipsit prțile.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, care învedereaz c recursurile se afl la primul termen de judecat, sunt motivate, prin intermediul serviciului registratur al instanței, intimata-reclamant - SRL a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, purtând viza nr.16233/08.10.2009, dup care:
Faț de împrejurarea c recurentele-pârâte au solicitat judecarea cauzei în lips, Curtea constat cauza în stare de judecat și rmâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrat pe rolul Tribunalului Buz u la data de 4 mai 2009 și înregistrat sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, solicitând ca, pe baza probelor administrate, s fie obligați pârâții la restituirea taxei de prim înmatriculare în cuantum de 5123,00 lei, pltit de reclamant cu ocazia înmatriculrii unui autoturism marca Mercedes Benz, la plata dobânzii legale aferente, calculat de la data încasrii sumei și pân la restituirea integral și efectiv a taxei, precum și la plata cheltuielilor de judecat.
În motivarea cererii sale, reclamanta a artat c, în fapt, în vara anului 2007, a achiziționat din import un autoturism marca Mercedes Benz, înmatricularea acestuia fiind condiționat de achitarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, în cuantum de 5123,00 lei, sum care a fost pltit cu chitanța seria - nr.- din 21 septembrie 2007, emis de Trezoreria municipiului
Prin cererea înregistrat sub nr.6999 din 11 martie 2009 la Bas olicitat restituirea taxei, apreciind c aceasta contravine Tratatului CE la care România este parte.
Cu Adresa nr.9986 din 9 aprilie 2009 B i-a comunicat c suma solicitat nu poate fi restituit, deoarece a fost încasat conform normelor legale în vigoare la data respectiv, iar privitor la înclcarea Tratatului la care România este parte se precizeaz c numai instanțele judectorești sunt în msur s stabileasc acest fapt.
Conform art.90 paragraful 1 din TCE, "nici un stat membru nu aplic, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natur, mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare". Rostul acestei reglementri este de a interzice discriminarea fiscal între produsele importate și cele similare autohtone. Ori, în România nu se percepe nici un fel de tax pentru autoturismele produse în țar și înmatriculate aici.
A susținut reclamanta c se constat astfel o diferenț de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de prim înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, dezavantajându-se astfel, direct sau indirect, mașinile din celelalte țri membre UE în competiția lor cu produsele similare autohtone.
În aceste condiții, reclamanta a solicitat s se constate c suma pltit nu a fost datorat potrivit legislației comunitare, motiv pentru care a solicitat ca taxa s fie restituit. Faptul c a achitat aceast tax se datoreaz nevoii de a înmatricula autoturismul achiziționat.
Adresa prin care i s-a calculat cuantumul taxei datorate constituie un act administrativ fiscal, în sensul art.41 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedur fiscal, întrucât este emis de un organ fiscal competent și privește drepturi și obligații fiscale, cenzurabile pe calea contenciosului administrativ.
Pentru repararea integral a prejudiciului, reclamanta a solicitat ca pârâții s fie obligați la achitarea folosului nerealizat, potrivit art.1084, raportat la art.1082 din Codul civil, respectiv dobânda legal calculat conform art.3 alin.(3) din OG nr.9/2000, de la data încasrii sumei și pân la data restituirii integrale și efective a acesteia.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Baf ormulat întâmpinare în cuprinsul creia, referitor la cererea de restituire a taxei de prim înmatriculare, în cuantum de 5123,00 lei, achitat cu chitanța seria - nr.- din 12 septembrie 2007, a invocat: excepția de tardivitate a plângerii prealabile formulate de reclamant; excepția de inadmisibilitate a acțiunii, ca urmare a inexistenței în speț a unui act administrativ; excepția de inadmisibilitate, ca urmare a neparcurgerii procedurii reglementate de OUG nr.50/2008, iar pe fond a considerat acțiunea ca neîntemeiat, invocând urmtoarele argumente:
Referitor la excepția de tardivitate a plângerii prealabile formulate de reclamant, pârâta a susținut faptul c chiar dac s-ar considera chitanța nr.- din 12 septembrie 2007 ca fiind act administrativ fiscal, așa cum susține reclamanta, în raport de data plții, cererea reclamantei de restituire a taxei achitate s-a prescris în termen de 6 luni de la data plții, (cerere prin intermediul creia acesta a intenționat s parcurg procedura prealabil reglementat de art.7 din Legea nr.554/2004) întrucât a fost înregistrat la DGFP B sub nr.6999 din 11 martie 2009, deci dup un an și J de la data plții.
A susținut pârâta c în speț nu exist un act administrativ în sensul dispozițiilor art.1 din Legea nr.554/2004, deoarece nu exist un "act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate public - care d naștere, modific sau stinge raporturi juridice", iar chitanța prin care reclamantul a achitat taxa special pentru autoturisme și autovehicule nu este act administrativ fiscal, deoarece nu îndeplinește condițiile prevzute de art.41 și art.43 din Codul d e procedur fiscal.
A precizat pârâta și faptul c acțiunea este inadmisibil, deoarece legiuitorul a prevzut o procedur legal de restituire a diferenței dintre cuantumul taxei de prim înmatriculare reglementat de art.214¹-214³ din Codul fiscal și noua tax pe poluare pentru autovehicule, procedur ce nu a fost exercitat de reclamant.
Consider pârâta c reclamanta, pltitor al taxei de prim înmatriculare, își putea exercita dreptul conferit de art.11 din OUG nr.50/2008, de a solicita restituirea diferenței dintre suma achitat în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 și taxa pe poluare pentru autovehicule, îns numai ulterior exercitrii acestui drept aceasta se putea adresa instanței judectorești competente.
De asemenea, pârâta a considerat c instanța de judecat nu poate ignora faptul c legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitat în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, iar nu restituirea integral a taxei.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiat, apreciind c, de la data introducerii în Codul fiscal a dispozițiilor art.214¹-214³ prin art.I pct.202 din Legea nr.343/2006, a luat naștere raportul de drept fiscal, din care rezult dreptul su constând în perceperea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule și obligația corelativ de a plti aceast tax. (4) al art.21 din Codul d e procedur fiscal prevede în mod expres condițiile în care se poate restitui o sum achitat de un contribuabil, și anume dac se constat c plata a fost fcut fr temei legal; ori, în speț, plata s-a fcut în temeiul unor dispoziții legale imperative, neputându-se pune problema restituirii.
La rândul su, Direcția General a Finanțelor Publice Baf ormulat întâmpinare, atât în nume propriu, cât și în numele erului Finanțelor Publice, în baza Mandatului general nr.60084 din 21 mai 2009, în cuprinsul creia, pe cale de excepție, a invocat lipsa calitții lor procesuale pasive, pe considerentul c reclamanta - SRL a solicitat Administrației Finanțelor Publice a Municipiului B - autoritatea fiscal teritorial -, în a crei evidenț este înregistrat ca și contribuabil, pltitor de impozite și taxe, restituirea taxei de prim înmatriculare, iar nu Direcției Generale a Finanțelor Publice B, dovada celor afirmate fiind însși Adresa nr.6999 din 11 martie 2009, depus la dosar.
Nemulțumit de rspunsul primit prin Adresa nr.9986 din 9 aprilie 2009, emis de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, reclamanta a sesizat instanța de judecat. Cum aceast adres a fost emis de B, acțiunea îndreptat împotriva DGFP B urmeaz s fie respins ca fiind introdus împotriva unei persoane fr calitate procesual pasiv.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiat. Dispozițiile art.90 din Tratatul Comunitții Europene nu sunt înclcate în prezenta cauz, întrucât sumele au fost încasate în baza unor texte legale în vigoare, potrivit crora taxa de prim înmatriculare urmeaz a fi pltit de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculri în România.
Întrucât dispozițiile referitoare la taxa special pentru autoturisme și autovehicule au fost abrogate prin OUG nr.50/2008, care instituie la rândul su obligația de plat a taxei pe poluare pentru autovehicule cu ocazia primei înmatriculri a unui autovehicul în România, însemn c legiuitorul, având în vedere legislația Uniunii Europene, a apreciat c aceast tax special nu intr în conflict cu legislația internațional.
Prin sentința nr.877/19 iunie 2009, Tribunalul Buz a respins excepția lipsei calitții procesuale pasive,invocat de pârâții Direcția General a Finanțelor Publice B și erul Finanțelor Publice, a respins toate celelalte excepții invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, a admis acțiunea formulat de reclamanta - SRL, a anulat Chitanța seria - nr.- din 12 septembrie 2007, emis de Trezoreria municipiului B și a obligat pârâții Direcția General a Finanțelor Publice B și erul Finanțelor Publice s restituie reclamantei suma de 5123,00 RON, reprezentând taxa special pentru autoturisme și autovehicule, sum ce urmeaz s fie actualizat cu dobânda legal, calculat asupra debitului principal, de la data achitrii sale de ctre reclamant și pân la restituirea ei integral și efectiv.
Totodat, au fost obligați pârâții s plteasc reclamantei suma de 1 000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecat.
Pentru a hotrî astfel, examinând excepțiile invocate de pârâți, în contextul dispozițiilor art.137 alin.(1) din Codul d e procedur civil, potrivit crora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedur și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, tribunalul a constatat și a reținut c acestea sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește excepția lipsei calitții procesuale pasive, invocat de pârâții DGFP B și erul Finanțelor Publice, tribunalul a avut în vedere c Baî ncasat taxa special pentru autoturisme și autovehicule prin entitatea sa, Trezoreria municipiului B, suma fiind datorat, potrivit art.214¹ alin.(3) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, bugetului de stat.
Prin urmare, beneficiarul acestei taxe este Statul Român, reprezentat de erul Finanțelor Publice, de ANAF și de unitțile teritoriale subordonate.
În aceste condiții, raportat la obiectul pricinii și la dispozițiile legale incidente, cadrul procesual include toți cei trei pârâți, aceste autoritți putând fi obligate la restituirea taxei, dac prin ipotez, așa cum s-a invocat, aceasta nu ar fi avut o baz legal.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins ca neîntemeiat excepția lipsei calitții procesuale pasive, invocat de pârâții DGFP B și erul Finanțelor Publice.
Referitor la celelalte excepții, invocate de pârâta B, tribunalul a constatat c sunt neîntemeiate, reținând c reclamanta - SRL a achitat taxa special pentru autoturisme și autovehicule, în sum de 5123,00 lei, conformându-se dispozițiilor citate din Codul fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilit de erul Finanțelor Publice prin Ordinul nr.418 din 8 iunie 2007.Astfel cum însși pârâta B confirm, operațiunea tehnic de înmatriculare a autoturismelor second-hand importate dintr-un stat membru al UE nu este posibil fr plata acestei taxe.
Într-adevr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculeaz autoturisme, nici cel care încaseaz taxa special pentru autoturisme și autovehicule și nici erul Finanțelor Publice, care gestioneaz bugetul statului nu emite un act fiscal, cu titlu de creanț, care s o materializeze. În consecinț,însși obligația de plat a taxei, de natur legal și condiționarea înmatriculrii de dovada plții acesteia, echivaleaz cu existența unui act administrativ de obligare la plat care nu are un suport material, ci doar, așa cum s-a artat, o baz legal de reglementare și calcul și o calculație efectiv, afișat electronic de erul Finanțelor Publice.
A considera c reclamanta nu poate contesta înclcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autovehicule, în lipsa unui titlu de creanț cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni dispozițiilor art.21 alin.(1) din Constituția României, care statueaz c orice persoan se poate adresa justiției pentru aprarea drepturilor, libertților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrdi exercitarea acestui drept.
Prin urmare, actul administrativ fiscal vtmtor pentru reclamant îl constituie însși plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamanta prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 și ale Codului d e procedur fiscal a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei, depus de reclamant la B și înregistrat sub nr.6999 din 11 martie 2009.
Conform Chitanței seria - nr.- din 12 septembrie 2007, eliberat de Trezoreria municipiului B, entitate care funcționeaz în subordinea erului Finanțelor Publice, reclamanta - SRL a achitat suma de 5123,00 lei, reprezentând taxa special pentru autoturisme și autovehicule. Ulterior, la data de 11 martie 2009, în cadrul termenului legal de 5 ani de prescripție a dreptului de a cere restituirea, prevzut de art.135 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedur fiscal, reclamanta a înregistrat la pârâta Boc erere de restituire a acestei taxe. La aceast cerere, pârâta a rspuns negativ, prin Adresa nr.9986 din 9 aprilie 2009 (fila 10 din dosar).
Aceast adres materializeaz în cuprinsul ei manifestarea de voinț a autoritții fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale pltit de reclamant, invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic.
Ori, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art.2 alin.(1) lit.c), precum și ale alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, textul din urm asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Cu referire la incidența în speț a dispozițiilor OUG nr.50/2008, tribunalul a reținut c taxa special pentru autoturisme și autovehicule a fost încasat în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008. În aceste condiții, restituirea doar a diferenței dintre taxa special încasat anterior pe baza unei norme legale abrogat la data de 1 iulie 2008 și taxa pe poluare ce urmeaz a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil dup aceast dat, pune problema aplicrii noului act normativ și pentru trecut. Taxa special încasat ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiv a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumrii raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitții legii, consacrat de art. 15 alin.(1) din Constituție.
Pentru aceste considerente,tribunalul a respins ca neîntemeiate toate celelalte excepții,invocate de pârâta
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut c, în fapt, reclamanta - SRL a achitat suma de 5123 lei, cu titlu de tax special pentru autoturisme și autovehicule, pentru autoturismul marca Mercedes Benz, an de fabricație 2005, norma de poluare Euro 4, capacitate cilindric 2 148 cm³, astfel cum rezult din chitanța seria - nr.- din 12 septembrie 2007.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat c esențial pentru soluționarea captului de cerere privind restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, în sum de 5123 lei, achitat de reclamant conform chitanței seria - nr.- din 12 septembrie 2007, este acceptarea aplicrii în cauz a dispozițiilor art.148 alin.(2) din Constituția României, care statueaz c prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementri comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne. (4) al aceluiași articol prevede c, între alte instituții, autoritatea judectoreasc garanteaz aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din prevederile alin.(2).
Conform dispozițiilor art.90 paragraful 1 din TCE, aplicabil în speț, nici un stat membru nu aplic, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natur mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin urmare, prevederile menționate din Tratat limiteaz libertatea statelor în materie fiscal de a restricționa libera circulație a mrfurilor prin interzicerea discriminrilor fiscale între produsele importate și cele provenind de pe piața intern și care sunt de natur similar.
Dup cum Curtea European de Justiție a statuat deja, art.90 din TCE reprezint în cadrul Tratatului o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Aceast dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mrfurilor între statele membre în condiții normale de concurenț, prin eliminarea oricrei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faț de produsele provenind din alte state membre (Hotrârea din 18 ianuarie 2007,C-313/05,pct.27).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, art.90 din TCE vizeaz garantarea neutralitții depline a impozitelor interne faț de concurența dintre produsele care se afl deja pe piața intern și produsele din import (Hotrârea din 20 septembrie 2007,Comisia/,C-74/06,pct.24; Ordonanța din 10 decembrie 2007, C-134/07, pct.28; Hotrârea din 17 iulie 2008, C-426/07, pct.31).
Curtea European de Justiție a susținut constant c unui stat membru nu i se interzice s impun taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor la mâna a doua importate, cu condiția ca aceast tax s fie în conformitate cu art.90 din Tratatul CE. Aceasta înseamn c un stat membru nu trebuie s impun nici o impozitare intern asupra produselor din alte state membre care s depșeasc taxele impuse asupra produselor interne similare.
Acest principiu a fost reafirmat de Curtea European de Justiție în Hotrârea din 19 martie 2009, Comisia/Finlanda, C-10/08, pct.24, în care s-a artat c"un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art.90 CE, doar dac este stabilit astfel încât s exclud în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate s fie mai taxate decât produsele naționale și s nu produc în nici un caz efecte discriminatorii".
Prin urmare, problema care se pune în speț este aceea dac taxa special pentru autoturisme și autovehicule, achitat de reclamant, se aplic în practic în același mod, atât autovehiculelor de ocazie importate, cât și celor cumprate din țar, aceste dou categorii de vehicule reprezentând produse similare în sensul art.90 paragraful 1 din TCE.
În privința reglementrii interne se constat c taxa special pentru autoturisme și autovehicule a fost introdus în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007.
Potrivit reglementrilor în vigoare la data importului autoturismului marca Mercedes Benz, an de fabricație 2005, de ctre reclamanta - SRL, taxa special pentru autoturisme și autovehicule se datoreaz cu ocazia primei înmatriculri în România a unui autoturism sau autovehicul, inclusiv comercial, cu excepția celor special adaptate pentru persoanele cu handicap.
Se observ îns c aceast tax special nu este perceput în cazul achiziționrii în România a unui vehicul de ocazie în msura în care acesta este deja înmatriculat, ea fiind perceput numai pentru autoturismele și înmatriculate în țara de provenienț și reînmatriculate în România, dup aducerea lor în țar.
Rezult c taxa special de înmatriculare impus de autoritțile române autoturismului reclamantei, autoturism cumprat dintr-un stat membru al UE și care era înmatriculat într-un stat comunitar, este una discriminatorie, interzis de art. 90 primul paragraf din TCE, care trebuie interpretat, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Europene de Justiție, în sensul c se opune unei taxe care se aplic în practic primei înmatriculri a unui autovehicul de ocazie importat dintr-un alt stat membru, îns nu și achiziționrii în România a unui autovehicul de ocazie, în msura în care acesta este deja înmatriculat în acest stat.
Ca urmare a efectului direct al art.90 primul paragraf CE pentru ordinea juridic intern a României, instanța este datoare s constate c art.214¹-214³ din Codul fiscal sunt reglementri contrare și c nu pot fi menținute ca aplicabile în cauza de faț.
Tribunalul a reținut c taxa special ce face obiectul prezentei cauze a fost încasat în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare. Într-o atare ipotez, se aplic principiul conform cruia când un stat membru a impus sau a aprobat o tax contrar dreptului comunitar, el este obligat s restituie taxa perceput prin înclcarea acestuia.
În astfel de situații, Curtea European de Justiție a stabilit c statele membre trebuie s asigure rambursarea taxelor colectate cu înclcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guverneaz autonomia procedural și îmbogțirea fr just cauz și c pot fi pltite și daune pentru pagubele suferite [68 /79,I/S contre ere danois des impts accises[1980], 501.par.21]; [C-290/05 și C-333/05,și,.I-10115, par.61-70].
Din aceast perspectiv, tribunalul a reținut c reclamanta - SRL are dreptul la restituirea integral a taxei speciale încasat în temeiul unei dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Nu se poate reține justificat c Statul Român are un temei legal de reținere a unei prți din taxa încasat ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o alt tax ce urmeaz a fi perceput în temeiul unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza cruia s-a încasat nelegal taxa special.
Pentru toate aceste motive, tribunalul a admis acțiunea formulat de reclamanta - SRL, a anulat Chitanța seria - nr.- din 12 septembrie 2007, emis de Trezoreria municipiului B și a obligat pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, DGFP B și erul Finanțelor Publice s restituie reclamantei suma de 5123,00 lei, reprezentând taxa special pentru autoturisme și autovehicule, sum ce urmeaz s fie actualizat cu dobânda legal, calculat asupra debitului principal,de la data achitrii sale de ctre reclamant și pân la restituirea ei integral și efectiv.
Având în vedere cererea reclamantei, principiul disponibilitții, care guverneaz procesul civil, dar și dispozițiile art.274 alin.(1) din Codul d e procedur civil, potrivit cu care partea care cade în pretenții va fi obligat, la cerere, la plata cheltuielilor de judecat, tribunalul a obligat pârâții s plteasc reclamantei suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecat, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr.19 din 19 iunie 2009, depus la dosar.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtele Direcția General a Finanțelor Publice B, în nume propriu și în numele erului Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În recursul su, pârâta Direcția General a Finanțelor Publice B, în nume propriu și pentru erul Finanțelor Publice, critic hotrârea instanței de fond pentru motivele de nelegalitate prevzute de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedur civil și art.3041Cod procedur civil, susținând c în mod eronat prima instanț a respins excepția lipsei calitții procesuale pasive a B și a erului Finanțelor Publice, întrucât potrivit art.33 (1) din nr.OG92/2003 pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal, județean, local sau al Municipiului B, stabilit prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscal, în a crui raz teritorial se afl domiciliul fiscal al contribuabilului sau al pltitorului de venit.
Susține recurenta c întrucât reclamanta are domiciliul în municipiul B, str.- 1,.3. parter, în raza de competenț a B, astfel cum indic dispozițiile art.33 (1) din nr.OG92/2003, și competența revine acestui organ fiscal în sensul dispozițiilor invocate care reglementeaz competența organelor fiscale, dispoziții de care instanța de fond nu a ținut seama, pronunțând o sentinț cu înclcarea dispozițiilor legale în materie.
Totodat, susține recurenta, calitatea de parte în proces trebuie s corespund cu calitatea de titular al dreptului și, respectiv, al obligației ce formeaz conținutul raportului de drept material dedus judecții. Așadar, calitatea procesual pasiv presupune existența unei identitți între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde c este obligat în raportul juridic dedus judecții, ceea ce în speț, nu este aplicabil, reclamanta solicitând restituirea sumei achitate și nu Direcției Generale a Finanțelor Publice B sau erului Finanțelor Publice.
Mai mult decât atât, susține recurenta, potrivit dispozițiilor nr.HG386/25.04.2007 care reglementeaz organizarea și funcționarea erului Finanțelor Publice, acesta are anumite atribuții prevzute expres, competențele sunt diferite, Titlul III, capitolul I din nr.OG92/2003, art.32-40 reglementeaz competența organelor fiscale care este cel puțin, la fel de important ca și competența instanțelor judectorești, fiecare organ fiscal exercitându-și atribuțiile și competența lui pe segmentul stabilit astfel de legiuitor, și nu într-un mod haotic, fiecare structur fiind organizat diferit, competențe și atribuții diferite, de care instanța de fond nu a ținut cont, pronunțând o sentinț nelegal și netemeinic, cel mult pentru opozabilitate s fi fost menținuți dar nu ca pârâți obligați la restituire.
Arat recurenta c în mod eronat instanța de fond a obligat ambele pârâte la restituirea ctre reclamant a sumei de 5.123 lei și la dobânda legal aferent de la data plții și pân la restituirea efectiv, fr s țin cont de dispozițiile art.33 din OG nr.92/2003, de actele din dosarul cauzei care rezult c reclamanta s-a adresat organului fiscal competent, respectiv B, cruia i-a solicitat restituirea în baza adresei nr.6999/11.03.2009, situație pe care instanța a reținut-o în considerentele sentinței.
Susține recurenta și faptul c instanța de fond nu a ținut cont nici de adresa nr.9986/09.04.2009 care reprezint rspunsul B la solicitarea adresat și nici de faptul c plata s-a efectuat acestui organ fiscal și nu DGFP B, instanța de fond nu a ținut seama de competențele pe care cele dou instituții le au și care sunt diferite.
Precizeaz recurenta c instanța de fond în mod eronat a admis acțiunea reclamantei, apreciind c taxa de prim înmatriculare este discriminatorie, încalc dispozițiile art.90 1 din tratatul Comunitar și în concluzie actul este nelegal, întrucât stabilirea unei taxe speciale reprezint o opțiune legitim a legiuitorului iar încadrarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în Titlul VII - Accize și alte taxe speciale - iar ulterior reglementarea taxei de poluare pentru autovehicule prin nr.OUG50/2008, demonstreaz preocuparea legiuitorului de a reglementa anumite fenomene economice, de a dispune disciplinarea anumitor activitți economice sectoriale.
Menționeaz reclamanta c prin intermediul legislației fiscale, statul stabilește o serie de obligații financiare în sarcina contribuabililor persoane fizice sau juridice, obligații care îmbrac forma contribuțiilor fiscale obligatorii ce constituie cele mai importante venituri ale bugetului de stat iar administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat se îndeplinește potrivit Codului d e procedur fiscal, ale Codului fiscal și ale altor reglementri date în aplicarea acestora.
Susține recurenta c de la data introducerii art.2141-2143prin art.I pct.202 din Legea nr.63/2006, a luat naștere raportul de drept material fiscal din care rezult dreptul determinat, constând în perceperea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule și obligația corelativ dea plti aceast tax și în sarcina reclamantei ca efect al aplicrii legislației specifice.
Precizeaz recurenta și faptul c în mod eronat instanța de fond a obligat-o la plata cheltuielilor de judecat reținând culpa sa procesual, întrucât, așa cum a dovedit anterior, atât DGFP B cât și erul Finanțelor Publice nu a avut calitate procesual în prezenta cauz și nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecat.
Solicit recurenta a se admite recursul, a se modifica sentința pronunțat de instanța de fond ca netemeinic și nelegal, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiat.
In recursul su, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului a criticat sentința pronunțat de instanța de fond pentru motive de nelegalitate.
Susține recurenta c în mod vdit eronat prima instanț a respins excepția tardivitții plângerii prealabile formulat de reclamanta intimat, întrucât dreptul reclamantei de a formula plângere prealabil s-a prescris în termen de 6 luni de la data plții, adic la data de 21.03.2008, instanța de fond nefcând aplicarea dispozițiilor imperative ale art.7 alin.7 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 și a dispozițiilor legale ce reglementeaz instituția prescripției extinctive, fr niciun temei și fr o minim motivare respingând excepția tardivitții plângerii prealabile.
Pentru aceste motive, recurenta solicit admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției tardivitții plângerii prealabile, cu consecința respingerii cererii de restituire a sumei de 5.123 lei reprezentând taxa special pentru autoturisme și autovehicule achitat de reclamant.
Precizeaz recurenta c în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilitții acțiunii ca urmare a inexistenței în speț a unui act administrativ fiscal, întrucât nici chitanța prin care reclamanta a achitat taxa, nici obligația de plat a taxei și nici faptul plții nu îndeplinesc condițiile imperative prevzute de art.41 și art.43 din Codul d e procedur fiscal, instanța de fond stabilind o situație juridic în contradicție flagrant cu dispozițiile legale aplicabile în materie.
Arat recurenta c inexistența actului administrativ fiscal ar fi atras necompetența material a Tribunalului Buz u în soluționarea cauzei, deci competența instanței de drept comun, ceea ce nu poate constitui în niciun caz o înclcare a accesului la justiție, astfel cum greșit a susținut instanța de fond.
Pentru aceste motive, recurenta solicit admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției inadmisibilitții acțiunii în contencios administrativ formulat de reclamant.
Pe fondul cauzei, recurenta critic sentința pentru motive de netemeinicie.
Susține recurenta c de la data introducerii art.2141-2143prin art.1 pct.202 din Legea nr.63/2006, a luat naștere raportul de drept material fiscal din care rezult dreptul determinat, constând în perceperea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule și obligația corelativ dea plti aceast tax.
Faț de solicitarea reclamantei de restituire a sumei de 5.123 lei recurenta precizeaz c alin.4 al art.21 din Codul d e procedur fiscal prevede în mod expres condițiile în care se poate restitui o sum achitat de un contribuabil, și anume dac se constat c plata a fost fcut fr temei legal, îns în speț plata s-a fcut în baza unor dispoziții legale imperative, neputându-se pune problema restituirii.
Precizeaz recurenta și faptul c în condițiile în care dispozițiile art.2141-2143Cod fiscal nu erau abrogate sau nu au fost declarate neconstituționale acestea erau aplicabile, organele fiscale sunt obligate s aplice prevederile legislației fiscale pe teritoriul României, urmrind stabilirea corect și în conformitate cu dispozițiile legale care le reglementeaz a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.
In concluzie, susține recurenta, taxa special pentru autoturisme și autovehicule este legal, articolele de lege care o instituie sunt clare, stabilind sfera de aplicare, nivelul taxei speciale, exigibilitatea și scutirile de la plata acesteia și, în acest context, susținerea reclamantei potrivit creia taxa a fost achitat nelegal nu putea fi reținut de instanța de fond.
Solicit recurenta a se admite recursul și a se modifica sentința în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiat.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, intimata-reclamant - SRL a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, sentința pronunțat de instanța de fond fiind legal și temeinic.
Examinând sentința recurat, prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constat ca recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru urmtoarele considerente:
Întrucât în cea mai mare parte motivele de recurs sunt identice, Curtea va analiza împreun cele dou recursuri.
Curtea reține c reclamanta - SRL a dobândit în proprietate, prin cumprare, autoturismul marca Mercedes Benz, an de fabricație 2005, norma de poluare Euro 4, capacitate cilindric 2 148 cm³, astfel cum rezult din chitanța seria - nr.- din 12 septembrie.
In temeiul dispozițiilor art. 2141- art. 2143Cod fiscal, reclamanta a fost obligat s plteasc o nou tax de înmatriculare, în cuantum de 5123 lei, în vederea înmatriculrii în România.
Potrivit art. 2141- art. 2143Cod fiscal și pct. 311- pct. 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, în vigoare la data efecturii plții, taxa special pentru autoturisme si autovehicule se pltește cu ocazia primei înmatriculrii în România, de ctre persoana fizic sau juridic care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Comunitții Europene, forma consolidat, nici un stat membru nu aplic, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natur mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare iar potrivit art. 90 par. 2 din Tratat, nici un stat membru nu poate s impun asupra produselor altor state membre impozite interne de natur s acorde protecție indirect altor produse.
Conform hotrârii Curții de Justiție Europene dat în cauzaWeigel(2004), obiectivul reglementrii comunitare este asigurarea liberei circulații a mrfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurenț, prin eliminarea oricrei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faț de produsele provenind din alte state membre. Prin urmare, scopul acestei reglementari o constituie interzicerea discriminrii fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Sub acest aspect, este de reținut faptul c, potrivit legislației interne, în România nu se percepe nici un fel de tax pentru înmatricularea unor autoturisme sau autovehicule deja înmatriculate în țar.
Cu privire la motivul de recurs invocat de DGFP B cu privire la respingerea excepției lipsei calitții procesuale pasive Curtea reține c acesta este nefondat având în vedere c în conformitate cu dispozițiile art.17 alin.1 Cod procedur fiscal, subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitțile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport, iar potrivit art.17 alin.3 din același act normativ, statul este reprezentat de erul Economiei și Finanțelor prin Agenția Național de Administrare Fiscal și unitțile sale subordonate cu personalitate juridic.
În consecinț, statul este reprezentat de erul Economiei și Finanțelor, prin Direcția General a Finanțelor D în calitate de structur subordonat cu personalitate juridic a Agenției Naționale de Administrare Fiscal, în baza dispozițiilor legale mai sus menționate, fr a fi necesar o împuternicire expres în acest sens.
Din aceste considerente, rezult c pârâta Direcția General a Finanțelor Publice D are calitate procesual pasiv în prezenta cauz, existând identitate între persoana chemat în judecat și cea obligat în raportul juridic dedus judecții.
Cu privire la primul motiv de recurs formulat de recurenta B vizând tardivitatea plângerii prealabile formulat de reclamanta intimat Curtea reține c acesta este nefondat, având în vedere c intimata-reclamant a achitat taxa special pentru autoturisme la data de 12 septembrie 2007, conform chitanței seria - nr.- și a solicitat restituirea acesteia la data de 11 martie 2009, deci în termenul legal de 5 ani de prescripție a dreptului de a cere restituirea, prevzut de art.135 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedur fiscal.
În ceea ce privește motivul de recurs formulat de recurenta B, vizând inexistența actului administrativ, Curtea constat c este nefondat având în vedere c însși încasarea sumelor pltite cu titlu de tax de prim înmatriculare reprezint un act administrativ fiscal împotriva cruia se poate face contestație.
În legtur cu celelalte motive de recurs invocate de recurente, Curtea reține c, în conformitate cu prevederile articolul 148 alin.2 din Constituția României se instituie principiul prioritții dreptului comunitar în fața celui național, astfel c în mod corect instanța de fond a reținut c în cauz sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunitților Europene.
Judectorul național are obligația s aplice dispozițiile dreptului comunitar și s asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, aceast obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Sistemul de taxare nu trebuie s fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se aceast tax ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru a
Susținerea recurentei constând în aceea c taxa a fost încasat cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce eman de la puterea legislativ, Parlamentul României - nu poate fi reținut de instanț, întrucât este în discordanț cu prevederile Constituției României, ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJCE în urma deciziilor de interpretare și are un vdit caracter ilicit.
Pe de alt parte, potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa rezultat ca diferența între suma achitat de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de tax special pentru autoturisme si autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenț.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008. Curtea reține c taxa special ce face obiectul prezentei cauze a fost încasat în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare. Într-o atare ipotez, se aplic principiul conform cruia când un stat membru a impus sau aprobat o tax contrar dreptului comunitar este obligat s restituie taxa perceputa prin înclcarea acestuia. Din aceast perspectiv reclamantul intimat are dreptul la restituirea integral a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție European a decis c statele membre trebuie s asigure rambursarea taxelor colectate cu înclcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guverneaz autonomia procedural și îmbogțirea fr just cauz. Totodat, a mai decis c în astfel de cauze pot fi pltite și daune pentru pierderile suferite [A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, I/S ère danois des impts accises, precum și cauza conexat nr. C-290/05 și C-333/05 si, par. 61-70].
Din aceast perspectiv, nu se poate reține justificat c Statul Român are un temei legal de reținere a unei prți din taxa încasat ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o alt tax ce urmeaz a fi perceput în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza cruia s-a încasat nelegal taxa special.
Curtea mai reține, în context, c noua tax instituit de OUG nr. 50/2008 este stabilit pe alte principii decât taxa special anterioar, are alt mod de calcul și alt destinație. Așa fiind, Curtea apreciaz ca nu este posibil, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legal taxa special încasat sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de alt parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumrii reclamantului s urmeze procedura anevoioas și plin de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite aceast tez ar însemna ca soluția dat acțiunii reclamantului s nu fie integral și eficace, de vreme ce pârâta în continuare c taxa special s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține c restituirea doar a diferenței între taxa special încasat anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmeaz a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil dup aceast dat pune problema aplicrii noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa special încasat ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiv a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumrii raportului juridice de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitții legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din aceast perspectiv, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Reținând c sentința recurat este temeinic și legal sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 3041și art.312 od procedur civil, va respinge recursurile ca nefondate, în cauz nefiind incident nici unul din motivele prevzute de art. 304 od procedur civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâteleDIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE B,prin reprezentanții si legali,cu sediul în B,-, județul B, în nume propriu și în numeleMINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE,cu sediul în B,-, sector 5 șiADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B,prin reprezentanții si legali, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr.877 din data de 19 iunie 2009 pronunțat de Tribunalul Buz u, în contradictoriu cu reclamanta- SRL,prin reprezentanții si legali,cu sediul în B, str.- 1,.3..2, județul
Oblig în solidar recurentele la plata ctre intimat a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 09 octombrie 2009.
Președinte, Judectori,
- - - - - - -
Grefier,
Red.VG/CC
5 ex/06.11.2009
f- - Tribunalul Buz
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Adrian Remus Ghiculescu
