Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 526/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--14.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.526
Ședința publică din 08.05.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr.226 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr.-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Financiară a B, Centrul Medical Județean T al și Direcția Generală Medicală a B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, Lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că la dosar a fost formulată cerere de judecată în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.226 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr.-, s-a admis acțiunea formulata de reclamantul, împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și-n consecință a obligat pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative la plata, către reclamant, a primelor de concediu pe anii 2004 - 2006 și a sporului de fidelitate pe anul 2005, actualizate cu rata de inflație. A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B la alocarea sumelor necesare efectuării plăților. A respins acțiunea față de pârâții Direcția Financiară a Ministerului Internelor și Reformei Administrative B, Direcția Generală Medicală a Ministerului Internelor și Reformei Administrative B, și Centrul Medical Județean T al Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a P, instanța nu a contestat faptul că, neavând calitatea de ordonator principal de credite, ministerul nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești către reclamant și ca atare, dispoziția de plată instituită ca efect al admiterii acțiunii față de pârâți nu-l vizează direct, însă această calitate nu-l exonerează de obligația alocării către bugetul a sumelor pretinse, aspect ce justifică necesitatea ca hotărârea de față să-i fie opozabilă și
Câtă vreme reclamantul a fixat cadrul procesual prin chemarea în judecată a pentru alocarea sumelor necesare plăților pretinse, instanța a apreciat că nu se poate proceda, ca efect al admiterii acțiunii, și la admiterea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul A, fiind incompatibilă cu calitatea de pârât.
S-a constatat faptul că potrivit probelor de la dosar - notele scrise depuse prin Registratura instanței de pârâtul, pârâții Direcția Generală Financiară și Direcția Generală Medicală sunt unități care fac parte din structura A, neavând personalitate juridică. Prin urmare, nu pot sta în judecată, neavând calitate procesuală pasivă. Această situație a fost confirmată și de către Direcția Generală Medicală, prin notele scrise depuse în data de 26.11.2007. De asemenea nici pârâtul Centrul Medical Județean T din cadrul A nu are calitate procesuală pasivă, sens în care a fost respinsă acțiunea față de pârâții precizați supra.
Pe fond, instanța a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată și a admis-o față de pârâții și, pentru considerentele de fapt si de drept ce urmează:
Reclamantul a formulat prezenta acțiune în calitate de ofițer de poliție, în cadrul T (adeverință depusă la fila 50 dosar).
Raportul de serviciu dintre funcționarul public si autoritățile sau instituțiile publice din care aceștia fac parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiunile de serviciu, dar și cu plata integrala a muncii prestate, având in vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile in care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate în sprijinul realizării si aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse in OG 38/2003.
Potrivit art.37 al.2 din OG 38/2003, la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de bază cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație. Salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și salariul de bază se acordă cu anticipație, o singură dată.
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2006, prin art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, art.8 al.7 din Legea nr.511/ 2004 si art.5 al.1 din Legea nr. 379/2005.
Norma legală de suspendare a aplicării dreptului la prima de vacanță pentru anul 2006 nu este în vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logică, sistematică și cronologică a acesteia, raportat la art. 64 al.3 din Legea nr.24/2000, privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege in sensul că "dispoziția afectată de suspendare reintră de drept in vigoare", suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Pe de altă parte, instanța a constatat că normele de suspendare contravin prevederilor art.41 din Constituția României, întrucât dreptul la prima de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii ce intră în conținutul complex al dreptului fundamental de muncă, iar în contextul art.53 din legea fundamentala a României, restrângerea acestui drept, nu poate fi considerată o măsura necesară într-o societate democratică, întrucât nu se poate aplica în mod discriminatoriu, iar prin suspendări succesive se aduce atingere însăși existentei dreptului.
Totodată art.2 pct.1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului este apărătorul oricăror discriminări iar art.25 din această normă internațională, statuează în mod expres faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare la un salariu egal pentru muncă egală.
Așa fiind, instanța a apreciat că, suspendarea aplicării dispozițiilor art.37 al.2 din OG 38/2003, nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul Legii nr. 379/ 2005, fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamanților la încasarea indemnizației reprezentând prima de concediu pe anul 2006, motiv pentru care in temeiul art.37 al.2 din OG 38/2003, art. 1, art.10 și art.18 din Legea nr.554/2004, acțiunea a fost admisă urmând ca suma să fie actualizată cu rata de inflație în raport de dispozițiile art.1094 și art.1088 civil, impunându-se repararea integrală și echitabilă a prejudiciului suferit de către reclamant.
Pentru cel de al doilea capăt de cerere s-a reținut că în conformitate cu art. 6 din nr.OG 38/30.01.2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională reclamantul beneficiază de un spor de fidelitate de până la 20% (în funcție de vechime) din salariul de bază. Acest drept i-a fost suspendat pentru anul 2005 în baza art. 2 alin.(l) din Ordonanța de Urgență nr. 118/28.11.2004. Chiar dacă a fost suspendat, nu se poate considera că aceste drepturi nu ar fi existat. Aceste considerente sunt întărite de faptul că plata sporului a fost reluată în anul 2006. Pe de altă parte, dispozițiile art. 2 alin.(l) din OUG118/2004 prin care a fost suspendată pe anul 2005 aplicarea art.6 din OG38/2003 nu conține vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia. Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anul 2005 ci, dimpotrivă acordarea acestui drept a fost reluată în anul 2006. Dacă s-ar considera altfel, s-ar contraveni art. 53 din Constituție cât și date prin art. l din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în anul 2005, pentru când exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Văzând toate cele prezentate supra a fost admisă acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T și a solicitat, în principal, pe cale de excepție să se constate lipsa calității procesuale pasive a, iar în subsidiar, respingerea acțiunii față de această instituție.
În motivarea recursului se arată că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu are atribuții privind salarizarea reclamanților, atribuții pe care le are pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative în calitate de ordonator principal de credite bugetare.
Recurentul mai critică sentința, pentru că instanța de fond nu a făcut aplicarea nr.OUG146/2007, care arată clar că pentru drepturile salariale reprezentând prime de concediu, obligația de plată revine ordonatorului principal de credite.
În drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile prevăzute de art.3041și 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar, și în mod legal a admis acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative să-i plătească acestuia primele de concediu pe anii2004-2006 și sporul de fidelitate pe anul 2005, iar pe pârâtul, l-a obligat la alocarea sumelor necesare efectuării plăților.
Prima instanță a reținut în mod legal că pârâtul recurent Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză, și pentru ca sentința să-i fie opozabilă, a fost obligat la alocarea sumelor necesare către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative în vederea efectuării plății reprezentând primele de concediu și sporul de fidelitate datorate reclamantului.
Rezultă din cele de mai sus, că motivele de recurs invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul prevăzut de art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă instanța va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de T, împotriva sentinței civile nr.226 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008.
Pt.PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pt.JUDECĂTOR
- - - - - - -
aflat în aflat în
Semnează Semnează
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE
GREFIER
Red./09.06.2008
Tehnored. /10.06.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători,
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Mircea Ionel Chiu, Cristian
