Anulare act administrativ fiscal. Decizia 5281/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 5281

Ședința publică de la 15 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti

JUDECĂTOR 2: Laura Mariana Chimoiu

JUDECĂTOR 3: Daniela

Grefier

.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL împotriva sentinței nr.165 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurentul pârât CONSILIUL LOCAL și intimatul reclamant asistat de avocat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Curtea, constatând că părțile nu mai au cereri de formulat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.

Avocat pentru recurentul pârât CONSILIUL LOCAL solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, arătând că instanța de fond nu a analizat toate documentele care au stat la baza actului contestat fie datorită lipsei de rol activ, fie datorită neprezentării acestor înscrisuri.

Arată că reclamantul nu mai are calitatea de membru al partidului și în consecință nu mai poate ocupa funcția de viceprimar.

Nu solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Avocat pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond a avut rol activ, întrucât s-a efectuat adresă către Primărie pentru depunerea actelor care au stat la baza emiterii hotărârii contestate, însă acestea nu au fost depuse.

În ceea ce privește sancționarea viceprimarului, consideră că trebuiau respectate prevederile art.69 din Legea nr.393/2004 care prevăd eliberarea din funcție numai pentru abateri grave și constatate, iar referitor la actele depuse de recurent, susține că acestea sunt întocmite pro causa.

Solicită obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată.

CURTEA:

Asupra recursului de față:

Prin sentința nr. 165/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a admis acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu Consiliul Local, s-a anulat hotărârea nr.28 din 20 oct.2008 a Consiliului Local și s-a dispus reîncadrarea reclamantului pe funcția avută cu plata drepturilor bănești de la sancționare până la reîncadrarea efectivă și obligarea pârâtului să plătească reclamantului 1000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamantul, ca urmare a alegerilor locale a fost ales în funcția de viceprimar al comunei, județul M iar prin hotărârea nr.28 din 20 oct.2008, a fost eliberat din funcție fără a se indica în concret în documentația întocmită care sunt faptele imputabile ce constituie abateri grave, caracterul repetat al acestora, specificându-se în principal doar că se face vinovat de încălcarea prevederilor legislative în vigoare, de superficialitate și nepăsare la problemele cetățenilor, cu trimitere la luarea unei măsuri în domeniul construcției interpretate ca ținând cont de apartenența politică, nefolosirea cetățenilor beneficiari de ajutor social în mod eficient, ignorarea legislației privind protecția mediului, lipsă de interes față de banii publici, toate fapte generice. Expunerea de motive este semnată de 3 consilieri între care și, cel care conform procesului-verbal din 2 oct.2008(fila 2), este propus în funcție de viceprimar și ales.

Instanța a apreciat că este prezumată înțelegerea tacită privind eliberarea din funcție a reclamantului și prin prisma neluării în considerare a disp. Legii nr.393/2004.

Instanța a mai reținut că Conform art.969 civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante iar potrivit art.970 civ. ele se exercită cu bună credință, obligând la ceea ce expres întrânsele cât și la toate urmările și obiceiul, echitatea sau legea, dau obligații după natura sa. În speță, exceptând obiceiul, nu rezultă îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de art.970 civ. iar convenția nu îndeplinește cerințele art.969 civ.cu privire la legalitate raportat la disp.art.964 civ.

Instanța a apreciat că în speță însă sunt aplicabile disp.Legii nr 393/2004.

Conform art. 69 (1) din Legea Nr. 393 din 28 septembrie 2004 privind Statutul aleșilor locali pentru abateri grave și repetate, săvârșite în exercitarea mandatului de viceprimar, de președinte sau de vicepreședinte al consiliului județean, persoanelor în cauză li se pot aplica următoarele sancțiuni:a) mustrare;

b) avertisment; c) diminuarea indemnizației cu 5 - 10% pe timp de 1 - 3 luni; d) eliberarea din funcție. Conform art.69 alin.(2) sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) se aplică, prin hotărâre a consiliului, la propunerea motivată a primarului. Potrivit art.69 alin.(4), aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin. (1) lit. c) și d) poate fi făcută numai dacă se face dovada că viceprimarul, președintele sau vicepreședintele consiliului județean a încălcat Constituția, celelalte legi ale țării sau a prejudiciat interesele țării, ale unității administrativ-teritoriale sau ale locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă.

Potrivit art. 70, împotriva sancțiunii prevăzute la art. 69 alin. (1) lit. c) și d) persoana în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ competente. Procedura prealabilă nu este obligatorie. În raport de disp.art.70, urmează instanța a respins excepția invocată de pârât privind lipsa procedurii prealabile.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Consiliul Local al com., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, recurentul a susținut că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, a fost dată cu aplicarea greșită a legii și este neîntemeiată, având în vedere greșita apreciere a stării de fapt, determinată de lipsa rolului activ al instanței și insuficiența probatoriului administrat în cauză.

În dezvoltarea acestor motive, s-a susținut că instanța a apreciat greșit că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 969, 964 și 970.civ. hotărârilor consiliului local, și nu verificat dacă hotărârea consiliului local a fost supusă controlului de le legalitate al prefectului, în conformitate cu art. 115 alin.7 din Legea nr. 215/2001 și art. 19 lit.e din Legea nr340/2004. Mai mult decât atât, instanța nu a avut în vedere că a fost emisă o altă hotărâre a consiliului local prin care a fost ales un nou viceprimar și față de care instanța trebuia să aprecieze asupra efectelor anulării Hotărârii nr. 32/20.10.2008.

Recurentul a susținut de asemenea, că instanța nu avut rol activ în aflarea adevărului și nu a observat că existau numeroase sesizări ale cetățenilor comunei prin care se aduceau la cunoștință nereguli ce ar fi trebuit să fie rezolvate de viceprimar, conform fișei postului și toate acestea au adus prejudicii însemnate cetățenilor și bugetului local.

În cauză s-a formulat întâmpinare de către intimatul solicitându-se respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de actele existente la dosarul cauzei, instanța apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

O primă critică vizează faptul că hotărârea primei instanțe cuprinde motive străine de natura pricinii și contradictorii.

Într-adevăr, în cuprinsul hotărârii se face trimitere la dispozițiile legale care reglementează convențiile, respectiv art. 969, 964, 970.civ. însă, având în vedere că instanța a făcut referire și la dispozițiile Legii nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, motivând soluția adoptată, invocarea motivelor referitoare la convenții nu sunt de natură să facă imposibilă efectuarea controlului judiciar sau să justifice o altă soluție decât cea pronunțată în sensul art. 304 pct.7 pr.civ. astfel cum susține recurentul.

Cât privește calitatea procesuală pasivă a Consiliului local, aceasta a fost corect stabilită de către prima instanță, având în vedere că, Hotărârea nr. 28/20.10.2008 a fost emisă de acesta, și în calitate de organ emitent, are calitate procesuală pasivă în raportul de drept administrativ.

Referitor la critica vizând greșita aplicare a legii, recurentul invocă în fapt lipsa de rol activ a instanței în aflarea adevărului.

Într-adevăr, judecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a descoperi adevărul și a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, dând părților ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor.

Cu toate acestea, principiul rolului activ al judecătorului nu trebuie absolutizat deoarece solicitarea probelor un atribut al părților, instanta de judecata putând să dispună, atunci când este cazul, asupra unor dovezi suplimentare, pentru stabilirea temeiniciei pretențiilor, dar numai in limita celor ce formează obiectul pricinii. A considera că revine instanței obligația de a propune probele într-un litigiu ar conduce la desființarea unor hotărâri pe motivul că instanța nu a ordonat anumite dovezi deși părțile aveau mijloacele procesuale pentru a determina administrarea dovezilor pe care le doreau, ceea ce este inadmisibil.

Prin urmare, în cauza de față, revenea pârâtului proba temeiniciei hotărârii emise care este contestată de reclamant, instanța manifestându-și rolul activ prin solicitarea de a i se înainta toată documentația care a stat la baza adoptării actului prin care s-a dispus eliberarea din funcția de viceprimar a reclamantului (fila 24).

Cum în documentația înaintată nu s-a indicat în concret care sunt faptele imputabile ce constituie abateri grave, caracterul repetat al acestora, specificându-se doar că reclamantul se face vinovat de încălcarea prevederilor legislative în vigoare, de superficialitate și nepăsare la problemele cetățenilor și a altor fapte generice de acest gen, se constată că instanța de fond în mod corect a interpretat că în speță nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 69 din Legea nr. 393/2004 pentru a se dispune sancționarea reclamantului cu eliberarea din funcție.

Cât privește avizul de legalitate al prefectului dat hotărâri nr. 28/20.10.2008, acesta nu are nici o relevanță și nu împiedică efectuarea controlului de legalitate de către instanța de judecată, după cum nu are nici o relevanță dacă între timp s-a emis o altă hotărâre la consiliului local prin care a fost numit un nou viceprimar, efectele anulării actului fiind cele legale și nu există vreo obligație din parte instanței de a delimita efectele actului anulat în raport de noul act, fiind de principiu că un act nul nu își produce efecte.

Față de aceste considerente, constatând nefondate criticile formulate de recurent, instanța le va respinge, menținând, în temeiul art. 312.pr.civ. hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL împotriva sentinței nr.165 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 15 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

-

Grefier,

Red. jud. -

2ex/01 ianuarie 2010

Jud. fond

Președinte:Gabriela Carneluti
Judecători:Gabriela Carneluti, Laura Mariana Chimoiu, Daniela

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 5281/2009. Curtea de Apel Craiova