Anulare act administrativ . Decizia 5282/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5282
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D în nume propriu și în numele și pentru PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII D împotriva sentinței nr.903 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurentele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII D, lipsind intimata reclamantă - -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează atașarea dosarului nr- al Curții de Apel Craiova, după care,
Curtea, constatând că părțile nu mai au cereri de formulat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentelor pârâte, consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în totalitate și cu privire la suma de 9200 lei, arătând că nu s-a anulat baza de calcul, iar nota contabilă nr.3/2005 nu a fost depusă la data încheierii controlului sau la data emiterii raportului de inspecție fiscală și nici nu a fost atașată la contestația inițială.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberand, constata urmatoarele:
La data de 28.05.2008 reclamanta - - Sac hemat în judecată pârâții DGFP D și ANAF - Administrația Finanțelor Publice Contribuabili Mijlocii solicitând anularea parțială a raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr.2344/19.03.2007 și a deciziei de impunere cu același număr, anularea parțială a bazei impozabile suplimentare la impozitul pe profit în sumă de 1.033.272 lei și a majorărilor de întârziere la această bază de 196.598 lei, a impozitului suplimentar de 196.548 lei cu majorări de 152.073 lei stabilite prin actele administrative fiscale. De asemenea, reclamanta a solicitat suspendarea executării actelor administrativ fiscale până la soluționarea plângerii.
În motivare, a arătat că pentru anul 2004 organele de control au stabilit un profit impozabil de 346.941 lei și un impozit suplimentar de plată de 86.735 lei, sume pe care le contestă parțial. Susține că în actele de control s-a considerat că societatea a evidențiat în contabilitate suma de 14.399 lei reprezentând "cheltuieli cu răscumpărarea actului ferma " fără a avea la bază un document justificativ, soluție greșită însă deoarece imobilul a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1336/2002 BNP la prețul de 142.107.377 lei. S-a mai reținut și că societatea a evidențiat în mod greșit ca și cheltuială deductibilă la calculul profitului impozabil TVA pentru plata în natură a arendei în sumă de 103.066 lei pentru anul 2004, întrucât nu este aferentă unor bunuri achiziționate în scopul realizării de venituri. Soluția este nelegală, susține reclamantul invocând dispozițiile art. 19 alin.1 și art. 21 alin.1 și alin.4 cod fiscal, concluzionând că, plata în natură a redevenței nu poate fi catalogată ca "plată a unei datorii către terți" deoarece redevența este o obligație contractuală ce revine arendașului în schimbul folosirii terenului pentru obținerea de venituri.
A aratat, de asemenea, că în actele de control s-a reținut și că societatea nu a înregistrat în jurnalele de vânzări trei facturi fiscale emise în anul 2004, diminuând astfel profitul impozabil aferent anului 2004 cu suma de 55.315 lei, facturile însă au fost înregistrate în anul 2005, motiv pentru care nu se mai pot înregistrat încă odată. Cu privire la anul 2005 arată că organele de control au stabilit un profit de 1.272.563 lei și un impozit suplimentar de 48.374 lei, însă soluția este greșită pentru aceleași motive invocate anterior. Referitor la TVA colectată învederează că s-a strecurat o eroare materială suma corectă fiind 4.886 lei și nu 6.255 lei. Pentru servicii notariale, arată că plata s-a făcut în rate, aceste servicii fiind prestate, iar tranzacția fiind încheiată la un an după perfectarea vânzării-cumpărării. Factura nr. -/30.05.2005 a fost înregistrată în 2005.
Prestările de servicii cabaline în valoare de 21.269 lei fără TVA și achiziții ovăz au fost reținute ca nedeductibile, însă cabalinele achiziționate reprezintă cai de rasă și sunt destinați vânzării, reprezentând o sursă viitoare.
Pentru anul 2006 s-a stabilit un profit impozabil de 471.237 lei și un impozit suplimentar de 75.558 lei, sume pe care le contestă parțial, invocând dispozițiile art. 19 alin.1 și art. 21 alin.1 și alin.4 cod fiscal, concluzionând că, plata în natură a redevenței nu poate fi catalogată ca "plată a unei datorii către terți" deoarece redevența este o obligație contractuală ce revine arendașului în schimbul folosirii terenului pentru obținerea de venituri.
Referitor la depozitul bancar constituit în favoarea - SRL A în sumă de 61.124 lei invocând că nu au fost prezentate declarațiile vamale la care face referire factura, soluție greșită conform declarațiilor vamale anexate prin care se face dovada că societatea a importat bunuri necesare desfășurării activității și realitatea prestării serviciilor de comisionarul vamal.
Prin sentința nr. 148 din 12.06.2008 Curtea de Apel Craiovaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - secția contencios administrativ și fiscal,reținând că potrivit dispozițiilor art.10 alin.1 din Legea 554/2004 " litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale sau județene, precum și cele care privesc taxe sau impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500 000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale, iar cele privind acte administrative emise de autoritățile publice centrale, precum și cele ce privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500 000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel".
Aceste dispoziții legale atribuie competența de soluționare a cauzelor tribunalelor sau, respectiv curților de apel, în funcție de valoarea creanței bugetare (taxe și impozite, contribuții, datorii vamale) cumulată cu accesoriile.
În speță, reclamanta contestă acte administrativ fiscale ce stabilesc în sarcina sa obligații de plată cu o valoare inferioară sumei de 500 000 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar în sumă de 196 548 lei și majorări de întârziere de 152 073 lei, astfel încât în temeiul art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, competența de soluționare în fond a cauzei aparține tribunalului.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art.158 Cod pr. civilă, s- declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Primind cauza spre competentă soluționare a fost înregistrată sub nr- și
s-a acordat termen pentru când s-a dispus citarea părților.
La data de 14.10.2008 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să conteste și decizia nr. 158/26.09.2008 emisă de
Reclamantul a solicitat și instanța a încuviințat administrarea probei cu expertiză contabilă, fiind stabilit un onorariu de 1000 lei în sarcina reclamantului.
Lucrarea a fost efectuată și depusă la dosar de expert la data de 23.01.2009. La raportul de expertiză au efectuat obiecțiuni părțile la care expertul a răspuns la data de 20.03.2009.
Prin sentinta nr. 903 din 28 aprilie 2009, Tribunalul Dolj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - - împotriva pârâților ANAF - CONTRIBUABILI MIJLOCII D și D si a anulat în parte Decizia de impunere nr. 2344/19.03.2008 și raportul de inspecție fiscală nr. 2344/19.03.2008, emise de către pentru Contribuabili Mijlocii și decizia nr. 158/26.09.2008, emisă de către D cu privire la suma de 9.200 de lei.
Au fost respinse celelalte cereri.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca prin Decizia de impunere nr. 2344/19.03.2008 și raportul de inspecție fiscală nr. 2344/19.03.2008, întocmite de către organele de control din cadrul pentru Contribuabili Mijlocii, au fost stabilite suplimentar obligațiile fiscale în sumă totală de 454.581 de lei în sarcina reclamantei - -.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr. 158/26.09.2008, emisă de către D (filele 16 - 26).
În drept, acțiunea formulată de către reclamanta - - este întemeiată în parte, urmând a fi admisă în această limită.
În ceea ce privește factura fiscală nr. -/30.05.2005, emisă de către reclamantă către - - în valoare de 9.200 de lei, instanța a constatat că, așa cum s-a arătat în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, această sumă a fost corect înregistrată, fiind deductibilă fiscal la calculul profitului impozabil pe anul 2005.
Astfel, prin raportul de inspecție fiscală nr. 2344/19.03.2008 întocmit de către organele de control din cadrul pentru Contribuabili Mijlocii s-a constatat că reclamanta nu a înregistrat în jurnalul de vânzări pentru TVA factura în discuție, reprezentând chirie utilaje pe lunile martie și aprilie 2005, deși exemplarele roșu (ex. 2) și ( ex. 3) ale facturii nu au fost anulate, considerându-se că a fost diminuat profitul impozabil aferent anului 2005 cu suma de 9.200 de lei.
Prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit că această factură nu a fost înregistrată în jurnalul de vânzări pentru TVA în luna emiterii - mai 2005, însă a fost înregistrată în NC. Nr. 03/31.12.2005 (poziția nr. 374) cu articolul contabil 4111 = 716 în sumă de 9.200 de lei + TVA aferentă, precum și în jurnalul de vânzări pentru evidența TVA întocmit pe luna 2005 (pozitia nr. 1 din jurnal).
Factura menționată a fost emisă în baza contractului de închiriere nr. 421/04.05.2005, încheiat între reclamanta - - și - -, iar utilajele închiriate și sumele stabilite pentru chirie corespund cu cele din contractul de închiriere, astfel încât s-a constatat că factura a fost corect înregistrată în contabilitate și, dat fiind că a fost înregistrată în exercițiul financiar al anului 2005, în mod nelegal nu a fost diminuat profitul impozabil aferent anului 2005, actele administrativ-fiscale atacate de către reclamantă fiind în mod nelegal întocmite în ceea ce privește această sumă de 9.200 de lei.
În ceea ce privește celelalte sume contestate de către reclamantă, instanța a constatat că în mod corect au fost considerate nedeductibile de către organul de control fiscal.
Astfel, referitor la suma de 14.339 de lei, s-a constatat că reclamanta nu a prezentat documente prin care aceasta să justifice înregistrarea în contabilitate a vânzării-cumpărării fermei și scăderea din evidență a acesteia, astfel încât, dat fiind că nu a fost înregistrată corect în contabilitate, această sumă nu este deductibilă fiscal la calculul profitului aferent anului 2004, potrivit art. 21 alin. 4 litera f) din Legea 571/2003, în același sens fiind și sumele de 8.689 de lei și 26.700 de lei și sumele cu privire la prestările de servicii cabaline care nu sunt înregistrate corect în anul 2005, fiind considerate cheltuieli de investiții în curs.
Cu privire la TVA colectată pentru plata în natură a arendei pentru anii 2004 - 2006, s-a constatat că aceste sume nu sunt deductibile fiscal la calculul impozabil pe anii 2004 - 2006, fiind corect stabilite de către organele de control, dat fiind că înregistrarea 612 = 4427 este efectuată în mod eronat, fiind incidente în cauză dispozițiile Legii 571/2003 - capitolul IV și Normele de aplicare a legii aprobate prin HG 44/2004 pct. 4 alin. 2.
În ceea ce privește suma de 6.225 de lei reprezentând cheltuieli cu TVA colectată aferentă consumului de alimente de către salariați la cantina administrată de către reclamantă, sa reținut că organul de inspecție fiscală s-a bazat la stabilirea acestei sume pe datele din fișa analitică a contului - în corespondență cu fișa analitică a contului 635, astfel încât apare ca neîntemeiată susținerea reclamantei potrivit căreia suma corectă ar fi cea de 4886 de lei, deoarece din analiza fișelor menționate rezultă că reclamanta a înregistrat suma de 4886+1386 =6255 lei.
C/valoarea serviciilor notariale ale BNP - în sumă de 14909 de lei a fost în mod corect considerată nedeductibilă, dat fiind că prin tranzacția încheiată de - - cu - D - părțile au convenit de comun acord să rezoluționeze contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6979/31.08.2005 de BNP -, dat fiind că - nu a achitat nicio din prețul de vânzare, părțile fiind puse în situația anterioară.
Cu privire la depozitul bancar în favoarea - SRL A (comisionar vamal) în sumă de 61124 de lei, s-a reținut că reclamanta nu a prezentat documentele de intrare în gestiune a bunurilor importate, sarcină ce îi incumba potrivit art. 64 și 65 din OG 92/2003, iar potrivit art. 21 alin. 4 litera m) din Codul fiscal nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil,cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte".
Față de toate aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta - - și a anulat în parte Decizia de impunere nr. 2344/19.03.2008 și raportul de inspecție fiscală nr. 2344/19.03.2008, emise de către pentru Contribuabili Mijlocii și decizia nr. 158/26.09.2008, emisă de către D cu privire la suma de 9.200 de lei, fiind respinse celelalte cereri formulate de către reclamantă.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata DGFP D, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, in temeiul art. 299 - 316.civ.
Cod PenalDezvoltand in fapt motivele de recurs, parata a sustinut, sub un prim aspect, ca hotararea este data cu aplicarea gresita a legii, fiind incidente dispozitiile art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, in sensul ca, desi in considerente se arata ca se impune anularea actelor administrative prin care s-a stabilit diferenta suplimentara de impozit, in fapt au fost anulate cu privire la sume reprezentand cheltuieli devenite baza de impunere suplimentara.
Instanta nu se putea pronunta decat asupra cererii privind anularea obligatiilor bugetare - impozit pe profit in suma de 196.548 lei si accesorii in cuantum de 152.073 lei si nu asupra cererii privind anularea bazei impozabile - 1.033.272 lei, suma care nu reprezinta o obligatie bugetara de plata.
Dincolo de acest aspect, recurenta a sustinut ca solutia de admitere in parte nu este motivata, instanta limitandu-se la preluarea concluziilor expertului, cu toate ca acestea sunt nelegale in ceea ce priveste obiectivul nr. 6 din raport.
In acest sens, recurenta parata a aratat ca nota contabila nr. 3/31.12.2005 la care s-a facut referire nu a fost prezentata de societatea reclamanta cu ocazia controlului fiscal si nici nu a fost anexata cu ocazia contestatiei initiale, astfel ca legalitatea si temeinicia unui act nu poate fi apreciata decat in legatura cu inscrisurile existente la data intocmirii sale.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si a probatoriului administrat in cauza, luand in considerare caracterul devolutiv al caii de atac declarate impotriva unei hotarari nesusceptibile de apel, in conditiile art. 304/1, Curtea urmeaza sa retina urmatoarele:
Prin decizia de impunere nr. 2344/19.03.2008 emisa in baza raportului de inspectie fiscala inregistrat sub acelasi numar, organele de inspectie fiscala ale pentru Contribuabili Mijlocii D au stabilit ca reclamanta - - datoreaza suma totala de 454.581 lei reprezentand impozit pe profit, impozit pe veniturile din salarii, impozit dividende si contributii, cu accesorii.
Din aceasta suma stabilita suplimentar, reclamanta a inteles sa conteste obligatiile in suma de 196.548 lei reprezentand diferenta suplimentara impozit pe profit si accesorii in suma de 152.073 lei.
Prin decizia nr. 158/26.09.2008, Serviciul de Solutionare Contestatii din cadrul DGFP Dar espins contestatia ca neintemeiata si a mentinut in totalitate actele administrative emise de pentru Contribuabili Mijlocii
Tribunalul Dolj, prin decizia nr. 903 din 28.04.2009, a admis in parte actiunea si a anulat in parte actele administrative cu privire la suma de 9.200 lei.
Contrar sustinerilor recurentei, solutia pronuntata de instanta de fond este motivata, tribunalul analizand aspectele deduse judecatii in raport de probele administrate, rationamentul juridic fiind unul corect.
Suma mentionata reprezinta contravaloare chirie utilaje pe lunile martie și aprilie 2005, factura fiind inregistrata in nota contabila nr. 03/31.12.2005 (pozitia nr. 374), precum si in jurnalul de vanzari pentru evidenta TVA intocmit pe luna 2005.
Faptul ca nota contabila mentionata nu a fost prezentata organelor de control la data intocmirii raportului de inspectie fiscala nu conduce la concluzia ca suma este nedeductibila fiscal, de vreme ce factura fiscala a fost intocmita conform contractului de inchiriere nr. 421/04.05.2005, a fost corect inregistrata in exercitiul financiar 2005 si nu a diminuat profitul impozabil aferent anului 2005.
Curtea va mentine, asadar, solutia tribunalului sub aspectele analizate, criticile recurentei nefiind fundamentate prin dovezi cu echivalenta probatorie sau care sa fie de natura a contrazice evident constatarile cu caracter stiintific avute in vedere de instanta de fond.
Pe de alta parte insa, desi argumentarea solutiei este corecta, concluzia la care ajunge instanta, astfel cum este redata in dispozitivul hotararii - "Anuleaza in parte decizia de impunere nr. 2344/19.03.2008, raportul de inspectie fiscala nr. 2344/19.03.2008 emise de catre pentru Contribuabili Mijlocii si decizia nr. 158/26.09.2008 emisa de DGFP D cu privire la suma de 9.200 lei", este gresita, critica recurentei fiind intemeiata sub acest aspect.
Suma care este anulata in dispozitivul sentintei reprezinta baza de impunere suplimentara stabilita de organele fiscale, care nu reprezinta o obligatie de plata si nu poate fi anulata, ci doar obligatiile bugetare aferente acesteia - impozit pe profit stabilit prin decizia de impunere care a facut obiectul contestatiei de fata.
De asemenea, cererea de anulare a raportului de inspectie fiscala este inadmisibila, dat fiind ca, potrivit art. 109 alin. 1 Cod procedură fiscală, raportul de inspecție fiscală se limitează a consemna constatările inspecției fiscale din punct de vedere faptic și legal, fără a cuprinde dispoziții susceptibile de a fi puse în executare, reprezentand un act premergator emiterii deciziei de impunere, iar potrivit art. 175 si urm. fiscala Cod Penal contestatia poate viza doar un titlu de creanta sau alt act administrativ fiscal.
Pentru aceste considerente, vazand si dispozitiile art. 312 alin.1 cu referire la art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, Curtea va admite recursul formulat de parata DGFP D, va modifica sentinta in sensul admiterii in parte a contestatiei formulate de reclamanta - -.
- fi anulata decizia de impunere nr. 2344/19.03.2008 emisa de pentru Contribuabili Mijlocii și decizia nr. 158/26.09.2008 emisa deDGFP D cu privire la impozitul profit in suma de 1.472 lei ( aferent bazei impozabile de 9.200 lei).
- fi respinsa contestația formulată de reclamanta împotriva raportului de inspecție fiscală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D în nume propriu și în numele și pentru PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII D împotriva sentinței nr.903 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - -.
Modifică sentința în parte în sensul că admite în parte contestația, anulează decizia de impunere nr.2344/19.03.2008 emisă de pentru Contribuabili Mijlocii și decizia nr.158/26.09.2008 emisă de DGFP D cu privire la impozitul pe profit în sumă de 1472 lei (aferent bazei impozabile de 9200 lei).
Respinge contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală nr.2344/19.03.2008.
Menține restul dispozițiilor.
Decizia irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud.
2ex/15.01.2010
Jud. fond
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Laura Mariana Chimoiu, Daniela
