Alte cereri. Decizia 636/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 636
Ședința publică din 28 mai 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială T împotriva sentinței civile nr. 261/CA/5.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanți intimați și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții intimați lipsă avocat, pentru pârâta recurentă se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru reprezentarea în cauză a reclamanților intimați.
Consilier juridic depune la dosar delegație pentru reprezentarea în cauză a pârâtei recurente Direcția de Muncă și Protecție Socială
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței întâmpinare din partea reclamanților intimați, în 2 exemplare, un exemplar se înmânează reprezentantei pârâtei recurente.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, pune în discuția părților excepția de tardivitate a recursului și cererea de repunere în termenul de recurs formulată de pârâta recurentă.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită respingerea excepției tardivității recursului, admiterea cererii de repunere în termenul de formulare a recursului, arătând că Direcția de Muncă și Protecție Socială T are un singur consilier juridic, iar la momentul comunicării sentinței atacate, nu se afla în țara, astfel încât nu a putut formula în termenul legal recursul.
Avocatul reclamanților intimați solicită admiterea excepției tardivității recursului, respingerea cererii de repunere în termenul de formulare a recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 07.11.2007, reclamanții si au solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Timiș anularea Deciziei nr. 6319/07.09.2006 (corect 2007), a Deciziei nr. 93/07.09.2007, precum și a Decizie nr. -/01.06.2007 emise de T împreună cu obligarea paratei la plata către reclamanți a sumei de 900 lei reprezentând valoarea indemnizației pentru creșterea copilului cu handicap aferenta perioadei 1.08.2007-15.09.2007 iar către reclamant la plata sumei de 800 lei reprezentând alocația de stat pentru copilul cu handicap aferenta lunilor iunie-septembrie 2007, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții sunt părinții minorei - născuta la 15.09.2004, minora încadrata in grad de handicap conform Certificatului nr. 37/18.05.2006, emis de Comisia pentru Protecția Copilului T și ulterior în baza certificatului anexă nr. 73 la Hot. 18/GH/18.10.2007, iar în baza prevederilor OUG148/2005, reclamanta beneficiază de indemnizația lunară până la împlinirea vârstei de 3 ani pentru copilul cu handicap în sumă de 600 lei și alocația de stat în cuantum de 200 lei lunar.
Pârâta prin Decizia 6319/07.09.2007, a dispus încetarea retroactivă a plății către reclamanți, iar prin Decizia nr. 93/07.09.2007 s-a dispus recuperarea sumei de 1452 lei pentru considerentul că a fost încasată necuvenit de reclamanți. Totodată, prin Decizia nr. -/01.06.2007 s-a dispus încetarea plății alocației de stat în sumă de 200 lei lunar către reclamant.
În urma solicitării comunicării perioadei de prelungire a plății indemnizației, prin adeverința eliberată de pârâtă sub nr. 3010/01.09.2006, s-a arătat că perioada de acordare a indemnizației a fost de la data de 01.01.2006 până - 15.09.2007 astfel încât reclamanta a apreciat că nu mai este necesară depunerea vreunui document.
Decizia de încetare a plății apare ca fiind nelegală întrucât nu a intervenit nici unul din motivele plății prevăzut de art. 11 OUG148/2005.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație înregistrată sub nr. 7140/05.10.2007 respinsă conform adresei nr. 7254/09.10.2007, soluție ce apare ca nelegală întrucât expirarea termenului de valabilitate al certificatelor de handicap nu echivalează cu încetarea handicapului. Pentru aceste considerente este nelegală și decizia de imputare nr. 93/07.09.2007 pentru suma de 1452 lei emisă către reclamantă.
S-a arătat că de vreme ce minora are în continuare certificat de handicap, reclamanții sunt îndreptățiți la încasarea alocației respectiv indemnizației până la împlinirea de către aceasta a vârstei de 3 ani, respectiv 900 lei pentru reclamantă și 800 lei pentru reclamant.
În privința Deciziei -/01.06.2007 aceasta este netemeinică și nelegală întrucât încetarea plății nu se putea dispune decât după împlinirea vârstei de 3 ani de către minoră.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1, 2, 4, 5, 8 și 11 nr.OUG 148/2005, art. 1 și 8 Legea 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată pârâta s-a opus la admiterea acțiunii arătând că în conformitate cu prevederile nr.OUG 148/2005, alocația de stat pentru copii, respectiv indemnizația se acordă pentru copilul cu handicap până la data împlinirii vârstei de 3 ani.
Certificatul inițial depus de reclamanți era valabil până la data de 18.05.2007 astfel încât reclamanții au beneficiat de drepturile mai sus menționate până la terminarea valabilității certificatului.
Pentru a beneficia în continuare de prevederile nr.OUG 148/2005, reclamanții trebuiau să se prezinte pentru reînnoirea certificatului de handicap. Noul certificat a fost eliberat la data de 15.10.2005 valabil pe o perioadă de 12 luni. Rezultă că în perioada 19.05 - 15.09.2007 nu a existat nici un certificat medical carte să ateste starea de sănătate a minorei și nici un temei legal prin care să beneficieze de drepturile prevăzute de OUG148/2005 până la împlinirea vârstei de 3 ani.
Prin sentința civilă nr. 261/5.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanții si, in contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Timiș, a dispus anularea Deciziei nr. 6319/07.09.2006 (corect 2007), a Deciziei nr. 93/07.09.2007, precum și a Deciziei nr. -/01.06.2007 emise de T, a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 900 lei reprezentând valoarea indemnizației pentru creșterea copilului aferentă perioadei 01.08.2007 - 15.09.2007 și la plata către reclamantul a sumei de 800 lei reprezentând alocația de stat pentru copilul cu handicap pe lunile iunie - septembrie 2007; a obligat pârâta la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în sumă de 620 lei.
Instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții și sunt părinții minorei, născută la 15.09.2004. Minora a fost încadrată în grad de handicap prin certificatul nr. 37/18.05.2006, emis de Comisia pentru Protecția Copilului Prin adeverința nr. 3010/P/01.09.2006 emisă de pârâtă ca urmare a cererii reclamantei înregistrată sub nr. 3882/P/30.08.2006, s-a stabilit că perioada de acordare a indemnizației de crește a copilului reglementată de nr.OUG 148/2005 este de la 01.01.2006 la 15.09.2007. Ulterior prin Decizia nr. 6319/07.09.2006 pârâta a încetat plata către reclamantă a drepturilor prev. de art. 1 OUG148/2005, începând cu data de 19.05.2007 pentru motivul existenței unor debite.
Totodată, s-a emis și Decizia nr. 93/07.09.2007 pentru recuperarea sumei de 1452 lei încasată necuvenit cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului de la titularul dreptului, reclamanta.
Împotriva Deciziei nr. 6319/07.09.2006, reclamanta a formulat contestație înregistrată sub nr. 7140/ 05.10.2007, iar prin adresa nr. 7254/09.10.2007 i s-a respins contestația cu motivarea că drepturile prev. de art. 1 OUG148/2005 se acordă conform art. 8 OUG148/2005 pe baza certificatului de persoană cu handicap al copilului care nu a fost reînnoit în cauză.
Referitor la adeverința nr. 3010/P/01.09.2006, s-a arătata că aceasta a fost eliberată înainte de revizuirea dosarului 6319.
Prin Decizia nr. -/01.06.2007 emise de T s-a dispus încetarea plății alocației de stat începând cu data de 01.06.2007 față de reclamantul, cu motivarea faptului că potrivit art. 4 al. 1 și art. 8 alin. 1 lit. c nr.OUG 148/2005, copilul a împlinit vârsta de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap. Decizia i-a fost comunicată reclamantului la data de 14.09.2007 și a fost atacată prin contestația înregistrată sub nr. 7299/11.10.2007, respinsă de pârâtă prin răspunsul eliberat sub nr. 7490/18.10.2007 în care s-a arătat că, certificatul de încadrare într-o categorie de persoană cu handicap emis de Comisia pentru Protecția Copilului T cu nr. 37/18.08.2006, era valabil până la data de 18.05.2007, astfel încât reclamanta în mod legal, a primit alocația de stat pentru copii până în luna mai 2007 inclusiv.
În analiza legalității actelor administrative atacate instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 OUG148/2005, se acordă dreptul la o indemnizație lunară în cuantum de 800 lei pentru copilul în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani pentru copilul cu handicap. Pentru anul 2007, cuantumul indemnizației este de 600 lei. De asemenea, art. 4 OUG148/2005 mai prevede cuantumul alocației de stat pentru copii ca fiind de 200 lei începând cu anul 2007, pentru copii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 pentru copilul cu handicap.
Indemnizația prev. la art. 1 și 2 se poate cumula cu alocația de stat pentru copii conform art. 4 alin. 2 din OUG148/2005 și ca atare reclamanta beneficia de indemnizația prev de art. 1, iar reclamantul era beneficiarul alocației prev. la art. 4 lit. a OUG148/2005.
Pârâta a dispus încetarea plății acestor drepturi prin Deciziile nr. 6319/07.09.2006 pentru și nr. -/01.06.2007 pentru, reținând că nu mai sunt întrunite condițiile de acordare prev. de OUG148/2005. Susținerile pârâtei vizează faptul că inițial în Decizia nr. 6319, reclamanții beneficiau de drepturi stabilite prin ordonanța pentru copilul în vârstă de până la 2 ani, iar ulterior au depus certificatul de handicap al minorei nr. 37/18.05.2006 valabil până la data de 18.05.2007, astfel încât de la această dată și până la împlinirea vârstei de 3 ani de către minoră (15.09.2007) reclamanții nu ar mai putea beneficia de prevederile legale anterior menționate întrucât nu au prezentat un nou certificat de încadrare în grad de handicap.
Instanța de fond nu și-a însușit motivarea pârâtei în condițiile în care, conform art. 11 lit. a și b OUG148/2005 plata drepturilor prevăzute de prezenta încetează în ziua următoare celei în care copilul a împlinit vârsta de 2 ani, respectiv 3 ani pentru copilul cu handicap (lit. a) ori a intervenit decesul copilului (lit. b).
Este adevărat că acordarea acestor drepturi după împlinirea vârstei de 2 ani presupune cu necesitate prezentarea unui certificat de încadrare în grad de handicap pentru a beneficia astfel de aceste drepturi până la împlinirea vârstei de 3 ani, iar pe parcursul soluționării contestațiilor reclamanților aceștia nu au putut prezenta un nou certificat de încadrare în grad de handicap, noul certificat fiind emis la data de 18.10.2007 dar concluzia potrivit căreia lipsa certificatului de handicap constituie un caz de încetare a plății drepturilor prev. de art. 1 și 4 nr.OUG 148/2005, este rigidă și excede voinței legiuitorului care a înțeles să protejeze prin măsuri specifice copii cu handicap în vârstă de până la 3 ani, existența handicapului fiind prezumată pe toată această perioadă. Faptul că între 18.05.2007 data expirării primului certificat și 18.10.2007, data eliberării noului certificat, reclamanții nu s-au aflat în posesia unui certificat de handicap valabil nu înlătură handicapul minorei și deci nici dreptul acesteia la măsurile de protecție prev. de art. 1 și 4 OUG148/2005.
Poziția exprimată de pârâtă prin deciziile atacate și cu ocazia soluționării contestațiilor reclamanților este de înțeles în condițiile în care reclamanții nu au putut dovedească ca minora se încadra în categoria copilului cu handicap în vârstă de până la 3 ani, noul certificat de handicap fiind eliberat la data de 18.10.2007 deci ulterior emiterii tuturor actelor menționate. Instanța reține însă că prin eliberarea noului certificat de handicap la data de 18.10.2007, se confirmă faptul că minora - face parte din categoria copilului cu handicap, handicap care nu a dispărut pe perioada 18.05.2007 - 18.10.2007 astfel încât constituie un motiv de anulare a actelor administrative atacate, motiv survenit ulterior emiterii acestora.
Ca atare, față de disp. art. 1 și 18 al. 1 Legea 554/2004, instanța de fond a anulat Decizia nr. 6319/07.09.2006 (corect 2007) emisă pe numele și Decizia nr. -/01.06.2007 emisă pe numele, reținând că reclamanții sunt beneficiarii indemnizației prev. de art. 1, respectiv a alocației prev. de art. 4 OUG nr. 148/2005 până la data de 15.09.2007, dată la care minora încadrată în grad de handicap a împlinit vârsta de 3 ani.
Referitor la Decizia nr. 93/07.09.2007, emisă de T prin care s-a dispus recuperarea sumei de 1452 lei de la reclamantă reprezentând cuantumul indemnizației prev. de art. 1 OUG148/2005 încasată pe perioada 19.05.2007 (data expirării valabilității certificatului de handicap nr. 37/18.05.2006) - 31.07.2007 (data revizuirii dosarului 6319) instanța de fond a apreciat că pentru aceleași considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 21 alin. 2 nr.OUG 148/2005, a anulat această decizie, reclamanții fiind îndreptățiți la plata indemnizației prev. de art. 1 UG. 148/2005 până la data de 15.09.2007.
Instanța de fond a admis petitul privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 900 lei reprezentând indemnizația pe luna august 2007 și până la 15.09.2007 (600 +300 lei) calculată conform art. 10 OUG148/2005 precum și obligarea la plata către reclamantul a sumei de 800 lei reprezentând contravaloarea alocației prev. de art. 4 OUG148/2005 corespunzătoare lunilor iunie - septembrie 2007 plată stopată nelegal prin Decizia nr. -/01.06.2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacat, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului, pârâta recurentă Direcția de Muncă și Protecție Socială arată că instanța de fond în mod nelegal a dispus plata sumei de 800 lei reprezentând alocația de sta pentru copil cu handicap în lunile iunie-septembrie 2007, neavând nici un temei legal prin care T să poată efectua această plată.
Instanța de fond a admis faptul că acordarea acestor drepturi după împlinirea vârstei de 2 ani presupune existența unui certificat de încadrare în grad de handicap pentru a beneficia astfel de aceste drepturi până la împlinirea vârstei de 3 ani, reclamanții neprezentând un astfel de certificat decât la data de 18.10.2007, adică după împlinirea vârstei de 3 ani.
Reclamanții neputând să dovedească că minora se încadrează în categoria copilului cu handicap în vârstă de până la 3 ani Tae mis decizii 6319/07.09.2007, 93/07.09.2007, precum și decizia nr. -/01.06.2007 cu mențiunea că cele 4 luni (18.05.2007-15.09.2008) au dus la debitele menționate în decizii, adică 900 lei, reprezentând valoarea indemnizației pentru creșterea copilului aferentă perioadei 01.08.2007-15.09.2007 și plata sumei de 800 lei reprezentând alocația de stat pentru copilul cu handicap pe lunile iunie - septembrie 2007.
În drept, pârâta recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială invocă prevederile nr.OUG 148/2005.
Reclamanții intimați și au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca tardiv formulat, iar pe fond, ca neîntemeiat, menținerea sentinței recurate cu temeinică și legală și obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, reclamanții intimați și arată că recursul este tardiv formulat, deoarece termenul de recurs este de 15 zile, potrivit art. 301 Cod procedură civilă, sentința a fost comunicată recurentei la data de 19.03.2008, recursul pârâtei recurente a fost înregistrat la data de 14.04.2008, după trecerea a 25 de zile de la data comunicări hotărârii, astfel că pârâta a decăzut din dreptul de a exercita calea de atac a recursului.
De asemenea cererea de repunere în termen formulată de pârâta recurentă este vădit neîntemeiată, faptul că consilierul juridic al societății se află în concediu nu constituie o împrejurare care să justifice declararea căii de atac peste termen sau repunerea în termen.
Reclamanții intimați arată că pe fond pârâta recurentă nu face decât să reitereze apărările sale anterioare din întâmpinarea depusă la instanța de fond, că recurenta nu indică explicit nici unul dintre motivele prevăzute la art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, iar motivele de recurs sunt contrazise de toate probele cu înscrisuri administrate la dosarul instanței de fond.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei Direcția de Muncă și Protecție Socială T prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Cu privire la cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială, Curtea reține că această cerere a fost motivată prin împrejurarea că înăuntrul termenului de recurs, consilierul juridic al recurentei Direcția de Muncă și Protecție Socială Taf ost în concediu de odihnă.
În soluționarea acestei cereri, Curtea reține că, potrivit art. 103 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".
Așadar, conform acestui text legal, depășirea termenului pentru exercitarea recursului este justificată numai în cazurile în care " partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".
Or, împrejurarea că, înăuntrul termenului de recurs, consilierul juridic al recurentei Direcția de Muncă și Protecție Socială Taf ost în concediu de odihnă nu constituie, în opinia Curții, "o împrejurare mai presus de voința" recurentei.
Plecarea în concediul de odihnă a unei persoane angajate nu presupune blocarea sau suspendarea activității unei instituții publice angajatoare. Curtea subliniază că recurenta avea cunoștință despre plecarea în concediu a consilierului juridic și avea posibilitatea de a desemna un înlocuitor al acestuia pentru perioada respectivă.
Totodată, Curtea observă că recurenta nu a dovedit că se afla în imposibilitatea de a desemna o altă persoană pentru înlocuirea consilierului juridic plecat în concediul de odihnă.
În aceste condiții, Curtea apreciază că plecarea consilierului juridic al recurentei în concediul de odihnă nu constituie"o împrejurare mai presus de voința" recurentei, pentru a se reține temeinicia cererii de repunere a recurentei în termenul de recurs.
În consecință, Curtea va respinge, cu această motivare, cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială
Cu privire la excepția tardivității recursului, Curtea constată că, potrivit procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinței civile nr. 261/CA/5.03.2008 a Tribunalului Timiș, (atașat la fila 55 din dosarul de fond al Tribunalului Timiș ), recurentei Direcția de Muncă și Protecție Socială T i-a fost comunicată sentința civilă recurată la data de 19.03.2008.
Cererea de recurs a fost înregistrată la data de 14.04.2008 în evidențele Tribunalului Timiș, astfel cum rezultă din ștampila aplicată pe această cerere, atașată la fila 2 din dosarul Curții de APEL TIMIȘOARA ).
În privința termenului de recurs, art. 301 teza I Cod de Procedură Civilă prevede că "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."
Având în vedere că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, conform art. 301 Cod de Procedură Civilă, termen care se calculează potrivit art. 101 alin. 1 Cod de Procedură Civilă - care prevede că "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul" - Curtea reține că recursul promovat de Direcția de Muncă și Protecție Socială T la data de 14.04.2008 împotriva sentinței civile nr. 261/CA/5.03.2008 a Tribunalului Timiș (comunicată recurentei la data de 19.03.2008) a fost formulat cu depășirea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 301 Cod de Procedură Civilă, termen care se împlinea la data de 4.04.2008 în prezenta cauză.
În consecință, Curtea apreciază că recursul Direcției de Muncă și Protecție Socială Taf ost formulat cu nerespectarea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 301 Cod de Procedură Civilă, excepția tardivității recursului fiind fondată.
Având în vedere dispozițiile art. 103 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora " neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, ", Curtea reține că recurenta este decăzută din dreptul de a formula recurs împotriva sentinței civile nr. 261/CA/5.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, cu consecința lipsirii de efecte juridice a recursului astfel declarat.
Cu această motivare, Curtea va respinge recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială T împotriva sentinței civile nr. 261/CA/5.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a dispus respingere recursului Curtea va obliga recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială T la plata sumei de 400 lei către intimații și, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, sumă reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială T împotriva sentinței civile nr. 261/CA/5.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială T la plata sumei de 400 lei către intimații și, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. / 18.06.2008
Tehnored. /25.06.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Barbă Ionel, Olaru Rodica
