Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 632/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.05.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 632
Ședința publică din 28 mai 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 161/11.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați:, G, B, A, C, și pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin recursul formulat chematul în garanție recurent Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA
De liberând asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.-, la data de 25.09.2007, reclamanții, G, B, A, C, au chemat in judecata pârâții Ministerul Administrației și Internelor si Inspectoratul Judetean al Politiei de pentru ca instanța prin hotărârea judecătoreasca ce o va pronunța sa oblige pârâții la plata către reclamanți a primelor de concediu in cuantum de un salariu de baza din luna anterioara plecării in concediu, pentru anul 2006 actualizate in raport de rata inflației.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici cu statut special in conformitate cu art.1 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului.
In fapt, prin art.37 pct.2 din OG nr.38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor s-a prevăzut ca la plecarea polițiștilor in concediul de odihna, aceștia primesc o prima de concediu egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu.
Deși in baza acestui text, din anul 2004 reclamanții trebuiau sa beneficieze de prima de vacanta, aceste drepturi nu i-au fost acordate. Practic, de la data intrării in vigoare a Ordonanței Guvernului ce reglementează salarizarea polițiștilor nu au beneficiat deloc de prevederile referitoare la plata primei de vacanta aceasta fiind suspendata, odată cu intrarea in vigoare.
Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata întrucât art.37 alin.2 teza I din OG nr.38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor prevede că:" la plecarea in concediul de odihna polițistul primește o prima de concediu egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu", iar potrivit dispozițiilor art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004 " aplicarea prevederilor din actele normative in vigoare referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecării in concediul de odihna se suspenda pana la data de 31.12.2004". Prin art. 8 alin.7 din Legea nr.511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 " aplicarea prevederilor din actele normative in vigoare referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecării in concediul de odihna se suspenda pana la data de 31.12.2005."
Paratul a menționat că, perioada de suspendare succesiva a alicării disp.art.37 alin.2 teza I din OG nr.38/2003 nu s-a încheiat la data de 31.12.2005 deoarece conform art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 " prevederile din actele normative in vigoare referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecării in concediul de odihna se suspenda pana la data de 31 decembrie 2006". In aceste condiții, nici in bugetul aprobat pentru MAI pe anul 2006 nu au fost alocate sume pentru plata primei de concediu. Potrivit art.37 alin.1 din OG nr.38/2003, polițiștii, pe timpul cat se afla in concediul de odihna, primesc salariile de baza si celelalte drepturi bănești cuvenite.
Pârâtul a apreciat ca neacordarea primei de concediu nu aduce atingere drepturilor polițiștilor de a beneficia de concediu de odihna plătit, prima de concediu constituind un beneficiu acordat acestei categorii de personal in plus fata de drepturile bănești stabilite la art.37 alin.1 in limita fondurilor bugetare.
Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de chemare in garanție a Ministerului Finanțelor Publice, arătând ca disp. art.37 alin.2 teza I din OG nr.38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor prevede ca " la plecarea in concediul de odihna polițistul primește o prima de concediu egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu". Potrivit dispozițiilor art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004 " aplicarea prevederilor din actele normative in vigoare referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecării in concediul de odihna se suspenda pana la data de 31.12.2004".
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 8 alin.7 din Legea nr.511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 " aplicarea prevederilor din actele normative in vigoare referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecării in concediul de odihna se suspenda pana la data de 31.12.2005."
Pârâtul arată că bugetul pe anul 2006 fost aprobat prin Legea nr.379/2005, act normativ edictat de Parlamentul României care, potrivit prev. art.5 alin.5 menține starea de suspendare a drepturilor pretinse pe calea prezentei acțiuni.
Pârâtul a arătat ca potrivit prevederilor art.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțelor publice, cu modificările ulterioare, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat se face numai in limita creditelor bugetare aprobate; sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin buget, in cadrul cărora se angajează se ordonează si se efectuează plăti, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite iar orice angajare si utilizare a creditelor bugetare in alte scopuri decât cele aprobate determina atragerea răspunderii celor vinovați, in condițiile stipulate de disp.art.72.
Pârâtul Inspectoratul Județean al Politiei de Frontiera T a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata deoarece potrivit art.37 pct.2 din OG nr.38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor s-a prevăzut ca la plecarea polițiștilor in concediul de odihna, aceștia primesc o prima de concediu egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu, iar potrivit dispozițiilor art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004 " aplicarea prevederilor din actele normative in vigoare referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecării in concediul de odihna se suspenda pana la data de 31.12.2004". De asemenea, potrivit disp. art. 8 alin.7 din Legea nr.511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 " aplicarea prevederilor din actele normative in vigoare referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecării in concediul de odihna se suspenda pana la data de 31.12.2005."
Prin sentința civilă nr. 161/1.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulata de reclamanții:, G, B, A, C, împotriva pârâților Ministerul Administrației și Internelor; T; a obligat pârâții la plata primelor de concediu către reclamanți pentru anul 2006 actualizat cu rata inflației de la nașterea dreptului si pana la data plății, a admis cererea de chemare in garanție formulata de paratul Ministerul Internelor și Reformei Administrative Ministerului Economiei și Finanțelor B; a obligat chematul in garanție Ministerul Economiei și Finanțelor sa vireze in contul Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele reprezentând primele de concediu cuvenite reclamanților, fără cheltuieli de judecata.
Instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici, cu statut special in conformitate cu art. 1 din 360/2002 privind Statutul polițistului, actualmente pensionar MAI.
In conformitate cu art.37 pct. 2 din OG 38/2003: "(1) Polițiștii, pe timpul cât se află în delegare, detașare, incapacitate temporară de muncă, concediu de odihnă, concediu de maternitate și alte concedii plătite care se acordă în baza dispozițiilor legale în vigoare, primesc salariile de bază și celelalte drepturi bănești avute. În cazul în care detașarea se face pe un post cu un nivel de salarizare superior, polițiștii beneficiază de salariul funcției respective și de celelalte drepturi bănești legal cuvenite. (2) La plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de bază cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație. Salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și salariul de bază se acordă cu anticipație, o singură dată."
Potrivit art. 34 din 188/1999: " (1)Funcționarii publici au dreptul, în condițiile legii, la concediu de odihnă, la concedii medicale și la alte concedii. (2) Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat."
Conform Legii bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 și Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă au fost suspendate până la data de 31 decembrie 2004.
Conform art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004, aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, au fost suspendate.
Suspendarea drepturilor reprezentând prima de concediu pentru funcționarii publici nu echivalează cu stingerea drepturilor respective ci a avut doar ca efect imposibilitatea realizării acestora in intervalul de timp in care au fost suspendate.
Suspendarea dreptului la prima de concediu ori prelungirea termenului de punere in aplicare, nu pot fi considerate ca ar înlătura însăși existenta dreptului deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept sa nu devina doar o obligație lipsita de conținut, redusa la "nudum jus " ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitima a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat ca nu a existat in perioada in care a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existenta este recunoscuta, sa fie vidat de substanța sa si, practic sa devina lipsit de orice valoare.
Prima instanță, având in vedere ca potrivit art. 4 din 500/2002 privind finanțele publice, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, că bugetul de stat este gestionat de către Ministerul Economiei și Finanțelor, precum si prevederile art. 60 si următoarele Cod procedură civilă, a admis cererea de chemare in garanție si a obligat chematul in garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B sa vireze in conturile Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele reprezentând primele de concediu cuvenite reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chematul în garanție recurent Ministerul Economiei și Finanțelor,prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, iar pe fond respingerea acțiunii reclamanților intimați față de Ministerul Economiei și Finanțelor ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, chematul în garanție recurent Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că rolul acestui minister este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum, și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată potrivit prevederilor art. 16-30 din Legea nr. 500/2002, modificată.
Astfel, art.18 alin.2 lit. b și art.28 lit. e din Legea nr.500/2002, modificată, privind finanțele publice, prevăd că: "- 2) Guvernul asigură: - b) elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, în cadrul termenului limită prevăzut de prezenta lege;", respectiv că: "Elaborarea bugetelor - Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza: - e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite; -".
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la virarea sumelor de bani necesare izvorâte din titluri executorii atâta timp, cât ordonatorii principali de credite al cărui angajați sunt reclamanții au solicitat Guvernului rectificarea bugetului de stat, numai după rectificarea acestui buget, ordonatorii principali de credite putând solicita în baza titlurilor executori eliberarea sumelor necesare achitării drepturilor bănești ce constau în titluri executorii, așa cum de altfel precizează și OG nr. 22/2002, prin art.1,2 și 3.
Astfel în mod nelegal instanța de fond a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor ca și chemat în garanție la virarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale, fără ca ordonatorul principal de credite al reclamanților să facă dovada solicitării rectificării bugetului de stat.
Reclamanții intimați, G, B, A, C, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, reclamanții intimați au arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XII din 05.02.2007, a stabilit ca practică unitară, în aplicarea dispozițiilor art. 37 al.2 teza I din nr.OUG38/2003, că prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004-2006.
Reclamanții intimați mai arată că fără existența unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor poate refuza rectificarea de buget a pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, privind plata acestor drepturi salariale restante, calitatea procesuală pasivă a recurentei fiind justificată și întemeiată după cum a apreciat și instanța de fond în hotărârea pronunțată.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Curtea constată că, într-adevăr, nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Totodată, Curtea remarcă rolul important al Ministerului Economiei și Finanțelor în evaluarea și redactarea actelor normative cu implicații financiare, conform art. 19 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006. Potrivit acestui text legal,"în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: - j)avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu partenerii externi, precum șiproiectele de acte normative, care conțin implicații financiare."
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelorblochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite.
Date fiind acest dispoziții legale, Ministerul Economiei și Finanțelor are posibilitatea de a bloca orice alocare a unor sume propuse prin bugetul altor ordonatori de credite, inclusiv a sumelor ce ar trebui alocate Ministerului Internelor și Reformei Administrative pentru plata drepturilor solicitate de reclamanți în prezenta cauză.
Pe de altă parte, posibilitatea Ministerului Economiei și Finanțelor de a refuza avizarea actelor normative cu implicații financiare nu poate constitui sursa unei obligații a acestui minister de a aloca sumele solicitate de alți ordonatori de credite bugetare.
Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamanților, în calitate de funcționari publici, de a le fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Or, în condițiile în care reclamanții au calitatea de funcționari publici, respectiv de polițiști în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T, debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, iar nu Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Curtea subliniază că nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ambele ministere având calitatea de ordonatori principali de credite bugetare.
Obligația Ministerului Economiei și Finanțelor constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Ministerul Internelor și Reformei Administrative a sumelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamanților.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca, respectiv de a plăti din bugetul său, sumele respective.
Totodată, obligația Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca sumele necesare plății unor drepturi salariale ale unui funcționar public salariat de un alt ordonator de credite bugetare contravine și dispozițiilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006, conform cărora "creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În privința cererii de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor, cerere formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Curtea observă că, potrivit art. 60 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire".
Conform acestui text, chemarea în garanție este justificată pe existența unei obligații "în garanție sau în despăgubire" a Ministerului Economiei și Finanțelor față de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Având în vedere cele arătate mai sus - respectiv faptul că nu există un raport de subordonare financiară între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ambele ministere având calitatea de ordonatori principali de credite bugetare - Curtea consideră că dispozițiile din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice nu autorizează concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a aloca sumele datorate de alți ordonatori principali de credite bugetare, așadar nu se poate reține nici existența unei obligații a Ministerului Economiei și Finanțelor de a garanta efectuarea plăților care incumbă Ministerului Internelor și Reformei Administrative sau de a despăgubi acest din urmă minister, în cazul în care ar fi obligat la plata unor sume în prezentul litigiu.
Date fiind acest considerente, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerului Internelor și Reformei Administrative, precum și solicitarea de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor datorate reclamantului de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative în vederea asigurării executării hotărârii judecătorești.
Necesitatea punerii în executare a hotărârii judecătorești de obligare a unui ordonator de credite bugetare nu poate autoriza ideea transferării acestei obligații și altui ordonator de credite bugetare.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a aloca sumele datorate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative reclamantului, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 161/11.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va va respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cerere formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În consecință, Curtea va respinge cererea Ministerului Internelor și Reformei Administrative de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare acordării drepturilor solicitate de reclamanți.
Curtea va menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate, constatând legalitatea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 161/11.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă nr. 161/11.02.2008 a Tribunalului Timiș în sensul că respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cerere formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Respinge cererea Ministerului Internelor și Reformei Administrative de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare acordării drepturilor solicitate de reclamant.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. / 18.06.2008
Tehnored. /25.06.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Barbă Ionel, Olaru Rodica
