Anulare act administrativ . Decizia 1102/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1102
Ședința publică din data de 30 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta IMOBILIARE. ales, & -, sector 1, nr. 1, -. 4,. 94, împotriva sentinței nr. 224 din 02 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații - pârâți ORAȘ R - R - PRIN PRIMAR,-, Județ D, CONSILIUL LOCAL, cu sediul în R,-, Județ
Cererea de recurs este timbrată cu 2,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit Ordinului de plată nr. 1 din 29.09.2009, timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost atașate și anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă Imobiliare SRL reprezentată de avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr. - din 2009, lipsă fiind intimați pârâți Orașul R, Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de intimatul pârât Orașul Roc erere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare.
Avocat pentru recurenta reclamantă Imobiliare SRL depune la dosar Ordinului de plată nr. 1 din 29.09.2009 în cuantum de 2,00 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost atașate și anulate la dosar.
Totodată având cuvântul declară că se opune cererii formulate de intimatul pârât Oraș R, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare, având în vedere data la care a primit dovada de citare.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de intimatul pârât Oraș R, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta reclamantă Imobiliare SRL, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea excepției de tardivitate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Susține faptul că instanța de fond în mod greșit a admis excepția tardivității, dând o interpretare greșită a legii, încadrând eronat Hotărârea Consiliului Local în categoria actelor administrative unilaterale cu caracter individual, pentru care este necesară întocmirea procedurii prealabile prevăzute de Legea contenciosului administrativ, plângere ce se poate introduce, conform art. 7 alin. 1.
Mai arată că hotărârea atacată are un caracter normativ și nu unilateral, plângerea putând fi formulată oricând.
Invocă art.3 din Legea nr. 52/2003 cu privire la transparanța deciziilor în administrația publică, actul normativ este definit ca fiind acel act emis sau adoptat de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală.
Menționează că în speță, hotărârea este un act emis de către o autoritate publică - Consiliul Local R - aplicabilitatea acesteia este una la nivel general, iar în conformitate cu dispozițiile art. 7 ind. 1 din Legea nr. 554/2004 plângerea prealabilă putea formulată oricând.
In consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea excepției de tardivitate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13.11.2008 la Tribunalul Dâmbovița, reclamanta - Imobiliare SRL a chemat în judecată Orașul R și Consiliul Local R, solicitând anularea hotărârii nr.52/23.12.2004 prin care s-au stabilit zonele de impozitare în cadrul orașului, obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre care să respecte prevederile legale din materia stabilirii zonelor de impozitare, precum și obligarea acesteia să stabilească impozitul aferent dreptului de proprietate asupra terenului începând cu anul 2008 în raport de zona de impozitare în care se află acesta.
În motivarea cererii, reclamanta arată că hotărârea atacată este nelegală deoarece a fost dată cu încălcarea dispozițiilor din materia stabilirii zonelor de impozitare prevăzute de Codul fiscal, Codul d e procedură fiscală și normele de aplicare ale acestora.
Pârâta Consiliul Local Rad epus la dosar o întâmpinare prin care solicită respingerea cererii formulate de reclamantă.
Prin sentința nr. 224 din 2.04.2009, Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a admis excepția tardivității invocată de pârâtă și a respins cererea formulată de reclamantul Imobiliare SRL B, în contradictoriu cu pârâții Orașul R - prin Primar și Consiliul Local
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că excepția tardivității îndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâtă și pusă în discuția părților la termenul din 2.04.2009, este întemeiată,reținând că pârâta Consiliul Local Raa doptat în anul 2004 Hotărârea nr.52 prin care a stabilit zonele de impozitare în cadrul orașului R, reclamanta adresându-se autorității emitente a actului atacat în procedura plângerii prealabile la 08.10.2008 și că potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 reclamanta trebuia să se adrezeze autorității publice emitente a actului sau
autorității ierarhic superioare, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia și potrivit art.7 alin. 1 pct. 3 din același act normativ, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
Se reține prin sentință că, momentul luării la cunoștință, de către reclamantă a actului administrativ atacat, este anul 2004 având în vedere atât că reclamanta a achitat impozitul pe teren începând din 2004 până în 2008 dar și faptul că hotărârea Consiliului Local R privind stabilirea zonelor de impozitare și implicit a impozitelor a fost în mod obligatoriu adusă la cunoștința publică fiind supusă conform legii unei forme de publicitate obligatorii, formularea plângerii prealabile împotriva acestei hotărâri în 2008 este tardivă prin raportare la dispozițiile art. 7 din Legea nr.554/2004, considerente pentru care a admis excepția tardivității acțiunii și a respins acțiunea ca tardiv formulată.
Impotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Imobiliare SRL B, în contradictoriu cu pârâții Orașul R - prin Primar și Consiliul Local R, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, aratând în esență că în mod greșit a fost admisă excepția tardivității îndeplinirii plângerii prealabile, cu privire la nelegalitatea hotărârii Consiliului local R nr. 52/2004, dându-se o interpretare greșită legii prin încadrarea Hotărârii Consiliului local în categoria actelor administrative unilaterale cu caracter individual, prin care este necesară întocmirea procedurii prealabile prev. de Legea 554/2004, la art. 7 alin. 1, pct. 1 și 3 dispoziții potrivit cărora plângerea se poate introduce în 30 de la comunicarea actului, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii lui.
Arată recurenta că hotărârea atacată are caracter normativ și nu unilateral, nefiind luat în calcul efectul pe care hotărârea îl are asupra cetățenilor, scopul și limitele la care este dată, deoarece potrivit art. 3 din Legea 52/2003 cu privire la transparența deciziilor în administrația publică, actul normativ este definit ca fiind acel act emis sau adoptat de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală, condiție ce se regăsește și în cazul hotărârii atacate.
In cazul actului administrativ normativ, arată recurenta, potrivit disp. art. 7, al. 1, pct. 1/1, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând, astfel că față de aceste dispoziții ea a formulat plângerea prealabilă în termenul legal și în mod greșit prima instanță a considerat că plângerea prealabilă este tardiv formulată.
Cu privire la interpretarea dispozițiilor legale de către pârâtă, aceasta a încadrat localitățile orașului R în rangul III și încadrarea acestor localități, fiecare în zonă diferită, respectiv zona A, zona B și zona C, prin aplicarea disp. pct. 3 art. 247 din titlul 9 al Codului fiscal - Normele Metodologice, este greșită, pârâta delimitând în mod nelegal zonele în funcție de localități, fiecare localitate o altă zonă, fără a ține seama de disp. art. 247 lit. b din codul fiscal și pct. 9 al art. 247 din HG 44/2004 cuprinzând Normele Metodologice de aplicarea Codului fiscal.
Se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Curtea examinând sentința, prin prisma criticilor din recurs în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Hotărârea nr. 52/23.12.2004 a Consiliului local R, atacată cu acțiune de către reclamantă, este un act administrativ unilateral și nu act normativ cum greșit susține recurenta.
Actul administrativ unilateral este forma principală de activitate a autorităților publice și se bucură de prezumția de legalitate, prezumția de autenticitate și prezumția de veridicitate, trăsături care constituie fundamentul caracterului executoriu.
Caracterul unilateral al manifestării de voință se păstrează în cazul actului administrativ unilateral, fiind vorba de o voință concordantă exprimată în regim de putere publică, în vederea executării ori a organizării executării legii, iar nu de un acord de voință cu scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații reciproce.
Actul administrativ normativ, cuprinde reglementări formulate abstract cu caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept sau situații care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie, determinate fiind numai criteriile pentru stabilirea sferei destinatarilor, iar nu fiecare beneficiar în parte.
Hotărârea nr. 52/23.12.2004, a Consiliului local R, se adresează unor categorii de subiecte de drept sau situații bine determinate, prin această hotărâre se delimitează zonele de impozitare la nivelul orașului R, arătându-se că zona de impozitare A, cuprinde localitatea R, zona de impozitare B cuprinde localitățile și și zona de impozitare cuprinde localitățile Ghimpați, Colacu, și, cuprinzând deci reglementări concrete pentru un număr determinat de subiecte de drept sau situații și nu reglementări abstracte, cu caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept sau situații, ca în cazul actului administrativ normativ, astfel încât hotărârea atacată este un act administrativ unilateral.
Fiind un act administrativ unilateral, sunt aplicabile disp. art.7 alin. 1, pct. 1 din Legea 554/2004, potrivit cărora înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia, dispozițiile art. 7 alin. 1 pct. 3 din același act normativ prevăzând că pentru motive temeinice, plângerea împotriva actului administrativ unilateral se poate introduce și peste termenul prev. de art. 7 al. 1, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
Recurenta reclamantă nu a făcut dovada că a respectat disp. art. 7 alin. 1, pct. 1 din Legea 554/2004, neformulând plângerea prealabilă obligatorie în termenul de 30 de zile, prevăzut de aceste dispoziții sau în situația dovedirii motivelor temeinice în termenul limită de 6 luni de la data emiterii actului, hotărârea atacată fiind emisă în anul 2004, iar recurenta formulat plângerea prealabilă la data de 8.10.2008, peste termenul legal prevăzut de dispozițiile legale, astfel încât corect și legal prima instanță a admis excepția tardivității și a respins acțiunea ca tardiv formulată, ca urmare a îndeplinirii tardive a plângerii prealabile obligatorii, criticile aduse sentinței de către recurentă sunt astfel nefondate.
Celelalte critici formulate ce vizează fondul litigiului, nu vor mai fi analizate, având în vedere că instanța de fond prin sentință s-a pronunțat pe excepție, fiind ținută de disp. art. 137 civ. potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte cercetarea fondului.
Așa fiind, recursul se privește ca nefondat și în temeiul disp. art. 312 al. 1 civ. va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta IMOBILIARE. ales, & -, sector 1, nr. 1, -. 4,. 94, împotriva sentinței nr. 224 din 02 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimații - pârâți ORAȘ R - R - PRIN PRIMAR, str. - -,
nr. 155, Județ D, CONSILIUL LOCAL, cu sediul în R,-, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 septembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. EC/DD
5 ex/1.10.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
