Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 177/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.177
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de către reclamanții, -, -, -, -, -, -, -, -, -,, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, cam.28, județul P, în contradictoriu cu pârâtulPROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,-.
Acțiunea scutită de plata taxei de timbru și timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic reprezentând pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, lipsă fiind reclamanții, -, -, -, -, -, -, --, -, -,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarul se află la cel de al patrulea termen de judecată, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea pune în discuție excepția necompetenței teritoriale a instanței și a lipsei de interes, invocate prin întâmpinare de către pârât.
Având cuvântul pentru pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, consilier juridic, față de excepția necompetenței teritoriale a instanței, arată că potrivit art. 36 din OUG 27/29.03.2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiție, aprobată prin Legea nr. 45/2007,
competența soluționării cererilor, revine Curții de Apel București, motiv pentru care solicită declinarea competenței de soluționare în favoarea acestei instanțe.
Cu privire la excepția lipsei de interes, reprezentantul pârâtului, arată că prin sentința nr. 2864/7.07.2009, pronunțată de Curtea de Apel București, s-a dispus suspendarea aceluiași ordin, astfel că potrivit art. 14 alin. 4 și 7 din Legea nr. 554/2004, cererea reclamanților este lipsită de obiect, întrucât, executarea Ordinului nr. 1472/2.07.2009 al Procurorului General de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, este deja suspendat de drept.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, nefiind întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 14 din Legea nr.554/2009 a contenciosului administrativ, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanții, -, -, -, -, -, -, --, -, -, au solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, să dispună suspendarea executării ordinului 1472/2.07.2009, până la soluționarea în fond a cauzei, arătându-se că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 din Legea 554/2004.
Astfel, s-a arătat de reclamanți că prin Ordinul 1472/2009, s-a dispus suspendarea aplicării Ordinului 526/3.03.2009 începând cu 01.07.2009, prin acest din urmă ordin, se stabilise acordarea sportului de 50% de risc și solicitare neuropsihică calculat la indemnizația de încadrare brută în favoarea reclamanților, ce au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, măsura suspendării aplicării Ordinului 526/2009, fiind motivată de pârât prin adresa -/2009, emisă de MEF, potrivit căreia plata acestui spor intră sub incidența OUG 71/2009.
Reclamanții au susținut că au formulat plângere prealabilă împotriva Ordinului 1472/2009, prin acesta se realizează o aplicare retroactivă fiind încălcate dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, în condițiile în care Ordinul 526/3.03.2009 a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat, cât și cea a pagubei iminente, ce rezidă în scăderea considerabilă a veniturilor salariale a fiecărui reclamant în condițiile în care acest drept salarial a fost recunoscut prin hotărâre definitivă și irevocabilă de ICCJ, care a pronunțat decizia 21/2008 în recurs în interesul legii.
Prin întâmpinarea depusă la 12.08.2009, pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, arătând că în cauză sunt incidente disp. art. 36 din OUG 27/2006, competența revenind Curții de Apel București, solicitându-se declinarea competenței în favoarea acestei instanțe, precum și excepția lipsei de interes, arătând că prin sentința 361/8.7.2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj și
prin sentința 2864/7.07.2009 pronunțată de Curtea de Apel Bucureștis -a dispus suspendarea executării aceluiași ordin, iar pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât cele două condiții prev. de art. 14 din Legea 554/2004 nu sunt îndeplinite cumulativ.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr. 1472/2.07.2009 emis de pârât s-a dispus ca începând cu data de 1.06.2009, să se suspende aplicarea ordinului nr. 526/3.03.2009 prin care se acordase sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ, a Parchetelor de pe lângă Curțile de Apel, tribunale, judecătorii și DIICOT măsură ce se aplică și reclamanților, ce sunt procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.
După emiterea acestui ordin, reclamanții au promovat plângere prealabilă în conformitate cu art. 7 din Legea contenciosului administrativ, solicitând pârâtului să revoce actul administrativ prin care a fost suspendată executarea ordinului nr. 526/2009, prin care se acordase sporul de 50%.
Potrivit art. 137 pr.civ. instanța se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură ce fac de prisos în tot sau în parte cercetarea pe fond a pricinii, astfel că va analiza excepția necompetenței teritoriale și a lipsei de interes invocate de către pârât.
Referitor la excepția necompetenței teritoriale a Curții de APEL PLOIEȘTI, se reține că această instanță a fost investită cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 14 din legea contenciosului administrativ, prin care se solicită suspendarea executării unui act administrativ individual emis de o autoritate publică centrală, competența fiind stabilită conform art. 10 din legea contenciosului administrativ, reclamantul având latitudinea de a se adresa instanței de la domiciliul său, sau a celei de la domiciliul pârâtului, în cauza de față optându-se pentru instanța de la domiciliul ales al reclamanților. Este adevărat că art. 36 alin.1 din OUG 27/2006, stabilește o competență teritorială exclusivă în favoarea Curții de Apel București, în ceea ce privește actele administrative prin care se stabilește drepturile salariale ale personalului salarizat potrivit acestui act normativ, însă, prin Ordinul 1472/2009 nu s-au stabilit drepturi salariale în ceea ce privește pe reclamanți, ci s-a suspendat executarea unui alt ordin emis anterior, astfel că, excepția nu este întemeiată, urmând să fie respinsă.
Nici excepția lipsei de interes nu este întemeiată și urmează a fi respinsă întrucât, hotărârile judecătorești produc efecte numai pentru părțile litigante, iar reclamanții nu au fost părți în dosarele soluționate de Curtea de Apel Cluj și de Curtea de Apel București, astfel, că suspendarea executării ordinului 1472/2.07.2009, nu are eficiență în ceea ce îi privește pe reclamanții din prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că potrivit art. 14 din Legea contenciosului administrativ în, cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice ce a emis actul, sau a celei ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond, o cerere de suspendare fiind deci admisibilă, în situația
îndeplinirii cumulative a celor doua condiții, respectiv cazul bine justificat, așa cum este definit de art. 2, lit. t din legea 554/2004 și a pagubei iminente definită de art. 2 lit. ș din același act normativ.
Posibilitatea suspendării executării actelor administrative unilaterale individuale sau normative este consacrată și de documente emise de organisme internaționale în condiții similare cu reglementarea prev. de art. 14 din legea contenciosului administrativ, R 89/8/ din 13.09.1989, a Comitetului de Miniștrii prevăzând că instanța acordă suspendare atunci când în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor se apreciază să executarea actului executiv este de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis.
Astfel, Curtea apreciază că există caz bine justificat, întrucât există o îndoială cu privire la legalitatea ordinului nr. 1472/2009 în condițiile în care acest act administrativ unilateral, are o aplicabilitate retroactivă, respectiv începând cu data de 1 iunie 2009, deși a fost emis la 2.07.2009, iar legalitatea acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută prevăzută de lege, a fost statuată prin decizia ICCJ nr. 21/2008, pronunțată în recurs în interesul legii.
De asemenea, este întrunită și cea de-a doua condiție a pagubei iminente, prin suspendarea acordării sporului de 50%, reclamanților li se cauzează prejudicii materiale viitoare, certe și previzibile, ce rezidă în diminuarea considerabilă a veniturilor salariale, deși sunt îndreptățiți să primească lunar dreptul salarial în discuție.
Față de aceste considerente, Curtea constată că cele două excepții invocate de către pârât nu sunt întemeiate, urmează să le respingă, în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, cererea reclamanților este întemeiată, urmând să fie admisă și să se suspende executarea ordinului nr. 1472/2.07.2009 emis de pârât, până la soluționarea fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței teritoriale și a lipsei de interes invocate de pârât, ca neîntemeiate.
Admite acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de către reclamanții, -, -, -, -, -, -, -, -, -, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, cam.28, județul P, în contradictoriu cu pârâtul
PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,-.
Suspendă executarea Ordinului 1472/2 iulie 2009 emis de pârât până la soluționarea cauzei de instanța de fond.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2009.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
red. MS
Tehnored. DL
25 ex.21.10.2009
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria
