Anulare act administrativ . Decizia 131/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 131/R-
Ședința publică din 13 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței nr.1445 din 2 decembrie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat-reclamant fiind, domiciliat în D,-, jud.V.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurente și intimatul asistat de avocat.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentelor solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar dacă se va trece peste această excepție, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În mod greșit instanța a respins excepția tardivității formulării procedurii prealabile și a luat act, în același timp, de renunțarea reclamantului la judecata primului capăt de cerere, respectiv anularea actului administrativ. De asemenea, hotărârea este dată cu încălcarea art.2141- 2143din Legea nr.571/2003, dispoziții legale în vigoare la data plății, care prevede obligativitatea plății taxei speciale pentru autoturisme, cu ocazia primei înmatriculări în România.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosar concluzii scrise. Este evident din înscrisurile depuse la dosar, că taxa de înmatriculare a cărei restituire a solicitat-o a fost încasată nelegal, astfel că se impune respingerea excepției și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea înregistrată la data de 01 iulie 2008, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice D, a cerut anularea actului administrativ prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare în cuantum de 3098 lei, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.098 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda legală calculată de la momentul plății și până la restituirea efectivă și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat, în principal, că în anul 2007, a achiziționat din Germania un autoturism second - hand fabricat în anul 2005, iar pentru înmatricularea acestuia a fost nevoit să plătească suma de 3098 lei, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme, reglementată de Codul fiscal și care se aplică începând cu data de 01.01.2007.
A precizat reclamantul, că această taxă specială, contravine Tratatului Comunității Europene, care la art.90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului.
Prin instituirea acestei taxe speciale, se încalcă principiul nediscriminării produselor importate cu cele interne, deoarece taxa în cauză se percepe pentru autoturisme înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă reînmatriculare, nu se mai aplică.
A mai susținut că, în conformitate cu art.148 alin.2 și 4 din Constituție, prevederile Tratatelor Constitutive ale, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a acestei obligații.
Reclamantul a arătat că a fost nevoit să achite această taxă, întrucât, în caz contrar, autoturismul achiziționat, nu ar fi fost înmatriculat.
A precizat că, la data de 14.03.2008, a cerut pârâtei restituirea taxei de primă înmatriculare încasată nelegal, iar cu adresa nr.5704 din 17.03.2008, pârâta și-a declinat competența soluționării cererii către V, care cu adresa nr. 5558 din 24.03.2008, i-a respins cererea.
În temeiul art.205 Cod procedură fiscală, a formulat contestație împotriva acestui act administrativ, care nu a fost soluționată.
A învederat, că această contestație reprezintă plângere prealabilă, formulată în temeiul art.7 din Legea nr.554/2004.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (filele 5-8).
Vad epus la dosar întâmpinare, prin care a cerut respingerea acțiunii.
A invocat excepția tardivității formulată procedurii prealabile, raportat la dispozițiile art.103 alin.1 Cod pr.civilă și art.7 din Legea 554/2004, motivat de faptul, că reclamantul, nu a respectat termenul de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ, plângerea prealabilă fiind depusă la data de 14.03.2008, la peste 50 de zile de la emiterea actului atacat.
Pe fondul cauzei, s-a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat, în esență, pe argumentele ce urmează:
Dispozițiile art.214/1 și urm. din Codul fiscal, nu contravin prevederilor art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, întrucât taxa specială de primă înmatriculare, nu se aplică exclusiv autoturismelor second - hand provenind din alte state membre ale, ci tuturor autoturismelor, noi sau second-hand, înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională.
Instituirea criteriului "primei înmatriculări în România", conferă acestei taxe un caracter de maximă generalitate, situație în care nu se poate vorbi de încălcarea art.90 din Tratatul
S-a precizat, că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal, are caracterul unei taxe de primă înmatriculare în România și nu de taxă pentru fiecare înmatriculare în România sau reînmatriculare în România.
A mai susținut V, că soluționarea litigiului trebuie să țină seama și de prevederile nr.OUG50/2008, care instituie cadrul legal pentru taxa de poluare pentru autovehicule, începând cu data de 01.07.2008 și care stabilește, atât formula de calcul, cât și cuantumul diferit al acestei taxe, în funcție de norma de poluare.
Nici acest act normativ, nu îl scutește pe reclamant de plata taxei și nici nu îl exceptează de la plată.
În funcție de noua formulă de calcul a taxei de poluare, reclamantul va primi diferența între suma plătită deja și cea prevăzută de nr.OUG50/2008 (filele 5 - 8 dosar).
La data de 28.2008, reclamantul a depus la dosar cerere de modificare a acțiunii, prin care a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârâtă, și pe V, întrucât aceasta este autoritatea publică emitentă a adresei nr.5558/24.03.2008, care constituie răspunsul negativ la cererea prealabilă formulată.
De asemenea, a cerut instanței, să constate și refuzul nejustificat al acestei pârâte, de a răspunde la contestația formulată la data de 25.04.2008 (fila 29 dosar).
La data de 25.XI.2008, reclamantul a depus la dosar cerere de renunțare la judecata capătului unu din acțiunea principală, care se referă la anularea actului administrativ fiscal (fila 41 dosar).
Prin sentința nr.1445/02.12.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii prealabile invocată de pârâtă și s-a admis acțiunea formulată de reclamant, așa cum a fost precizată. Pârâta a Municipiului Daf ost obligată, să restituie reclamantului, suma de 3098 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda legală, ce se va calcula, începând cu data de 24.01.2008 și până la plata efectivă. A mai fost obligată și la plata sumei de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A luat act, că reclamantul a renunțat la judecata primului capăt de acțiune, având ca obiect anularea actului administrativ.
Pentru a hotărî în această modalitate, în considerente a reținut următoarele:
În ședința publică din 25.XI.2008, instanța a pus în discuția părților excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, după care a unit-o cu fondul.
Examinând cu precădere, în temeiul art.137 Cod pr.civilă, excepția tardivității formulării procedurii prealabile, instanța a reținut, că este nefondată, întrucât reclamantul a renunțat la judecata primului capăt de cerere (anulare act administrativ ), astfel că pentru acțiunile ce au ca obiect refuzul unei autorități publice de a soluționa favorabil o cerere formulată de o persoană, Legea 554/2004 nu prevede obligativitatea formulării plângerii prealabile.
Reclamantul a făcut dovada, că a solicitat pârâtelor. D, cât și V restituirea taxei de primă înmatriculare încasată nelegal, iar acestea, au refuzat să îi soluționeze favorabil cererea.
În consecință, instanța a respins ca neîntemeiată excepția invocată.
Pe fondul cauzei, a reținut, în baza înscrisurilor depuse la dosar, reglementărilor interne și comunitare incidente, că este întemeiată acțiunea, cu motivarea că, potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale UE, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Autoritatea judecătorească, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene, stipulează, că nici un stat membru, nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Pe cale de consecință, aceste prevederi din Tratat, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă.
În ceea ce privește reglementarea internă, a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare), a fost introdusă în Codul fiscal, prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit cu aplicabilitate de la data de 01.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după publicarea OUG110/2006, de modificare a Legii nr.343/2006, a fost restrânsă, exceptându-se la autoturismele și autovehiculele comerciale deținute de persoanele expres menționate la art.214/1 alin.1 Cod fiscal și cele scutite prevăzute la art.214 /3 Cod fiscal.
În speță, la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială, se datora cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerate la art.214/1 Cod fiscal, nepercepându-se pentru autoturismele și autovehiculele deja înmatriculate în România, stat comunitar, începând cu data de 01.01.2007, fiind însă percepută pentru cele deja înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară.
Față de cele de mai sus, instanța a reținut, că diferența de aplicare a acestei taxe speciale, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele înmatriculate în țara de proveniență (stat membru al CE), și aduse în România în scopul reînmatriculării, raportat la autovehiculele înmatriculate în România și reînmatriculate urmare vânzărilor în țară, pentru care nu se percepe nici o taxă.
Instanța a constatat, că art.214/1 - 214/3 Cod fiscal, cuprind reglementări contrare celor stipulate de art.90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv CE, și că, nu pot fi menținute ca aplicabile în litigiul dedus judecății.
Reținându-se inaplicabilitatea dispozițiilor art.214/1 -214/3 Cod fiscal din dreptul intern, a concluzionat, este că taxa specială de primă înmatriculare, în valoare de 3415 lei percepută reclamantului pentru reînmatricularea autoturismului second - hand, cumpărat din Germania, a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea art.90 paragraf 1 al Tratatului, inclusiv al Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la UE, ratificat prin Legea nr.157/2005, în cadrul căruia, Statul Român și-a a sumat obligația respectării dispozițiilor din tratatele originare ale Comunității adoptate, înainte de aderare.
Începând cu data de 01.01.2007, art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene, face parte din ordinea de drept a României, astfel că reclamantul se poate adresa autorităților publice și instanțelor judecătorești, în scopul restabilirii drepturilor conferite de aceste reglementări comunitare și care i-au fost încălcate prin aplicarea dispozițiilor contrare din dreptul național.
Față de cele de mai sus, instanța a admis acțiunea, așa cum a fost precizată și a obligat pe pârâta D, să restituie reclamantului suma de 3.098 lei.
Întrucât reclamantul a fost lipsit nelegal de folosința sumei de 3098 lei începând cu data de 24.01.2008, data efectuării plății (fila 34 dosar), în temeiul art.1084 raportat la art.1082 Cod civil, pentru repararea integrală a prejudiciului, instanța a obligat pe pârâtă, să achite reclamantului folosul nerealizat, mai precis dobânda legală ce se va calcula de la data de 24.01.2008 și până la restituirea integrală a sumei de 3098 lei.
În temeiul art.274 alîn.1 Cod pr.civilă, a fost obligată pârâta D la plata sumei de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (filele 28 și 35 dosar ).
În baza art.246 Cod procedură civilă, instanța a luat act că reclamantul a renunțat la judecata capătului de acțiune privind anularea actului administrativ.
În termen legal, împotriva sentinței a formulat recurs pârâta DGFP V,atât în nume propriu cât și în numele subunității sale Rm.V,și, invocând dispozițiile art.304 pct. 9 și art.3041Cod pr.civilă, a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Prima critică, se referă, la faptul că instanța, nu a dat eficiență dispozițiilor art.7 din Legea nr. 554/2004 și nu a reținut că intimatul-reclamant, nu a efectuat în termen legal procedura prealabilă.
Pe de altă parte, acțiune este inadmisibilă și pentru faptul că reclamantul nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de art.2143Cod fiscal privind scutirea de la plata taxei speciale.
Instanța a interpretat greșit dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul CE și în mod greșit, nu a reținut, că taxa de primă înmatriculare plătită de reclamant, nu se aplică exclusiv autoturismelor second - hand provenite din alte state membre ale UE, ci se aplică tuturor autoturismelor noi sau second -hand, înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent că provin din România sau din alte state membre ale UE. Prin urmare, criteriul "primei înmatriculări în România" conferă taxei speciale un regim de maximă generalitate, care nu depinde de proveniența geografică ori națională a autovehiculelor și care, astfel, nu încalcă dispozițiile art.90 din Tratatul CE.
De asemenea, instanța de fond, nu a reținut în mod corect, caracterul taxei speciale plătite de reclamant, respectiv acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu de taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă specială de reînmatriculare în România.
În final, recurenta a arătat că, datorită modificărilor legislative suportate de taxa de primă înmatriculare, prin OUG nr.50/21.04.2008, respectiva taxă poartă numele de taxă pe poluare pentru autovehicule, iar diferența de sumă dintre taxa plătită în perioada 01.01.2007-30.06.2008, în temeiul Codului fiscal și cea care trebuie plătită în temeiul OUG nr.50/2008 se restituie contribuabilului, potrivit unei proceduri stabilite în Normele metodologice de aplicare a ordonanței.
Intimatul - reclamant, a solicitat în scris respingerea recursului ca nefondat, arătând că taxa specială este nelegală și discriminatorie în raport cu legislația comunitară și jurisprudenței CJCE, este o taxă cu efect echivalent contrară art. 25 CE, și nu este percepută în temeiul unui act administrativ. Instanța, nu poate reține argumentul referitor la noua reglementare a taxei primită prin OUG nr.50/2008, întrucât taxa a fost percepută de la început în mod nelegal.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.304 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Ordinul de plată a taxei de primă înmatriculare, nu poate fi apreciat ca fiind act administrativ tipic sau asimilat, în raport de care, să se formuleze plângere prealabilă. Reclamantul, apreciind că taxa solicitată de către pârâte este nelegală, în raport de legislația europeană, a formulat o cerere de restituire a sumei plătite cu acest titlu, cerere care i-a fost respinsă. Refuzul de restituire, a fost apreciat ca un refuz nejustificat de a soluționa cererea, un refuz dat cu încălcarea dreptului reclamantului, de a nu suporta o taxă exclusă de legislația comunitară. Acest refuz este un act administrativ, potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004 și în privința acestuia, nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, conform art.7 alin.5 din aceeași lege.
În aceste condiții, acțiunea reclamantei, trebuie privită ca fiind formulată în temeiul art.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 și este admisibilă.
În ce privește al doilea motiv de inadmisibilitate, în mod corect a apreciat prima instanță că acțiunea reclamantului este admisibilă, aceasta nefiind fondată pe îndeplinirea vreuneia dintre condițiile excepționale de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare, ci pe caracterul nelegal al perceperii taxei, în situațiile considerate de lege neexcepționale.
Apreciind ca fiind nelegală măsura impunerii plății taxei de primă înmatriculare, în temeiul art. 2141-2143Cod fiscal, reclamantul a solicitat restituirea ei, atât pe cale administrativă, cât și pe cale judiciară, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
De asemenea, Curtea constată că în mod corect a dispus prima instanță restituirea către reclamant a taxei de primă înmatriculare, întrucât dispozițiile art.2141-2143Cod fiscal, contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în măsura în care impun plata taxei de primă înmatriculare în România și pentru autoturismele importate din alte state membre ale UE și care au fost deja înmatriculate în respectivele state.
Intimata reclamantă a cumpărat un autoturism care a fost înmatriculat inițial în Belgia, stat membru UE. În această situație, un autovehicul care a fost deja înmatriculat într-un stat membru UE, este impus la plata taxei de primă înmatriculare la înmatricularea sa pentru prima dată în România, măsură care este împovărătoare prin raportare la autoturismele înmatriculate deja în România și revândute în această țară și care, la reînmatricularea ulterioară revânzării, nu sunt taxate.
Nu poate fi reținut niciunul din argumentele invocate de recurentă, în ce privește caracterul de maximă generalitate al taxei de primă înmatriculare în România și, respectiv, caracterul special al acesteia, pentru prima înmatriculare în România, iar nu pentru fiecare înmatriculare sau pentru reînmatriculare în România, nefiind de natură a înlătura argumentele reținute de instanță anterior.
De asemenea, nu poate fi reținut argumentul, ce vizează noua reglementare a taxei și faptul, că diferența plătită în plus, sub incidența Codului fiscal, se restituie contribuabilului, acesta nefiind de natură să confere taxei - îndeosebi în mod retroactiv - legalitate în raport de dispozițiile art. 25 și 90 paragraful 1 dîn Tratatul CE.
Pentru cele expuse, potrivit art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE,în nume propriu și în numeleADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței nr.1445 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat-reclamant fiind, domiciliat în D,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex./20.02.2009
Jud.fond
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Constantina Duțescu, Andreea Tabacu
