Anulare act administrativ . Decizia 159/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 159/
Ședința publică din 30 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbăltoc
Judecător - -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Consiliul Local al comunei, județul I, împotriva sentinței civile nr. 1137/ca din 19.12.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurentul Consiliul Local al comunei, lipsă fiind intimatul Prefectul Județului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, reprezentanta recurentului arată că, dintr-o eroare, cererea de recurs a fost depusă fără a fi semnată și fără a fi ștampilată. Depune la dosar cererea de recurs semnată și ștampilată, precum și delegația de reprezentare în instanță a intereselor Consiliului Local.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurent, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței civile recurate ca fiind nelegală și netemeinică, având în vedere următoarele aspecte:
În primul rând, instanța de fond a considerat că în cauză s-a făcut o concesiune. Or, nu poate fi vorba de o concesiune atâta timp cât nu există obiectul ei, adică terenul.
Mai mult decât atât, arată că nu s-a realizat nici un proiect în acest sens sau să se fi demarat lucrări, terenul care se susține că ar fi trebuit concesionat fiind liber de orice lucrare și sarcină și aparținând domeniului public al Consiliului Local. Nu avea cum să fie o concesiune atâta timp cât nu -a predat, nu s-a făcut un proces verbal de predare-primire al acestui teren.
În al doilea rând, în ceea ce privește faptul că prima instanță a apreciat că au fost încălcate prevederile legale care impuneau organizarea unei licitații publice, reprezentanta recurentului consideră că nu poate fi vorba de o licitație, deoarece prin încheierea acelei convenții nu s-a făcut altceva decât o promisiune, ca în viitor acea societate eoliană din B să construiască pe un teren - nu se știe care - din comuna un parc eolian. Pentru construcția acestui parc eolian trebuie să se monteze un anumit aparat pentru a se măsura intensitatea vântului și intensitatea curentului în acea zonă și acest studiu poate până la 1 an, 1 an și
Mai mult decât atât, construirea în viitor a unui astfel de parc nu ar face altceva decât să aducă banii la bugetul local, îmbunătățind veniturile proprii ale Primăriei.
În elaborarea hotărârii a cărei anulare se cere prin prezenta cauză s-a avut în vedere prevederile art. 2 din Legea nr. 52/2003, privind transparența decizională în administrația publică, iar singurul interes care a stat la bază a fost cel general al întregii comunități.
De asemenea, arată că, în anul 2006, terenul despre care se face vorbire în cererea de chemare în judecată și care în momentul introducerii cererii se afla liber nefiind afectat de vreo construcție sau altă sarcină a fost trecut printr-o hotărâre a Consiliului Local, aprobată și de Consiliul Județean, din domeniul privat în domeniul public al comunei. Dar, nu era necesar să se specifice în hotărâre situația juridică a terenului atâta timp cât această hotărâre nu aprobă în fapt construirea unui parc.
Reprezentanta recurentului susține că această convenție nu are valoarea unui contract, deoarece nu există teren și nu s-a urmat procedura prevăzută de nr.OG 34/2006 privind licitațiile publice.
Procedura licitației este foarte cunoscută de angajații primăriei, dar aici nu poate fi vorba de organizarea unei licitații, atâta timp cât nu există lansată o ofertă, cât nu există un studiu de fezabilitate și cât nu s-a realizat nimic în acest sens. Practic, consideră că acțiunea ar fi lipsită de obiect.
Conchizând, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 1137/CA/19.12.2008 a Tribunalului Iașis -a hotărât:
Admite acțiunea formulată de reclamantul Prefectul jud. I, cu sediul în I, str. -, nr. 60, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei, jud. I, cu sediul în comuna, jud.
Dispune anularea Hotărârii nr. 97/18.10.2007 adoptată de pârâtul Consiliul Local al com., jud. I, prin care s-a aprobat Convenția ce reglementează realizarea unui "parc eolian" pe raza comunei, jud.
A reținut instanța de fond că, prin Hotărârea pârâtului Consiliul Local al comunei, jud. I nr. 97/18.10.2007 s-a decis, în art. 1, aprobarea Convenției ce reglementează realizarea unui "parc eolian" pe raza comunei. Instanța constată că nu a existat o documentație care să stea la baza adoptării acestei hotărâri, pârâtul precizând în mod expres acest lucru, prin reprezentantul său în instanță, la cererea instanței fiind înaintate la dosar doar hotărârea contestată și convenția aprobată prin această hotărâre.
Instanța reține că, potrivit înscrisurilor depuse de pârât la dosar, că această convenție a fost încheiată la 22.10.2007 între pârâtul Consiliul Local al comunei și investitorul " ", părți ce au convenit, în art. 2, autorizarea în exclusivitate în favoarea investitorului pentru realizarea, exercitarea, gestionarea și întreținerea, pe terenurile aferente Primăriei, a unui parc eolian și a lucrărilor de legătură și accesorii, cu interzicerea unui alt uz. S-au stabilit în art. 6 și sumele datorate anual pârâtului de către investitor, iar în art. 7, durata convenției, de 49 de ani, cu posibilitatea reînnoirii pe încă 49 de ani. Convenția cuprinde și drepturile și obligațiile asumate de ambele părți.
Așadar, din conținutul acestei convenții, din interpretarea gramaticală și sistematică a prevederilor sale, raportat la normele legale, chiar dacă nu se folosește în mod expres cuvântul "concesionare", rezultă fără echivoc, așa cum în mod corect susține și reclamantul, că este vorba despre un contract de concesionare a terenurilor din domeniul comunei, necesare realizării parcului eolian, în condiții de exclusivitate pentru investitor, situație în care sunt aplicabile dispozițiile nr. 215/2001 republicată și ale nr.OUG 54/2006.
Pârâtul a susținut că nu a fost vorba de o ofertă lansată din partea sa pentru realizarea parcului eolian, pentru a se demara procedura de licitație publică pentru atribuirea bunurilor din domeniul public ori privat al comunei, însă art. 9 din nr.OUG 54/2006 prevede că "are loc concesionarea la inițiativa concedentului sau ca urmare a unei propuneri însușite de acesta, propunere care trebuie să fie fundamentată din punct de vedere economic, financiar, social și de mediu". Așadar, în speță a fost vorba de o propunere din partea potențialului investitor, care a fost însușită de pârâtul Consiliul Local al comunei, fără însă a exista fundamentarea de care vorbește art. 9 alin. 2 din actul normativ precitat.
Instanța apreciază că au fost încălcate de către pârât dispozițiile imperative ale art. 123 alin. 2 din nr. 215/2001 republicată, care impuneau organizarea licitației publice, convenția aprobată prin hotărârea atacată neputând fi încheiată legal fără a fi parcursă în prealabil această procedură. Pentru organizarea licitației publice trebuiau avute în vedere etapele și documentația impuse de nr.OUG 54/2006.
Convenția aprobată prin hotărârea contestată produce efecte juridice, nu depinde de emiterea unor alte acte administrative ulterioare, cum a susținut pârâtul, fiind chiar inserată în cuprinsul său mențiunea obligativității convenției pentru părți din momentul semnării sale, respectiv 22.10.2007, părțile asumându-și obligații corelative și având drepturi rezultate din convenție.
De asemenea, instanța reține că Hotărârea nr. 97/2007 nu a fost însoțită de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care trebuia elaborat în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum și de raportul comisiei de specialitate a consiliului, astfel cum dispune art. 44 alin. 1 din nr. 215/2001.
Pentru aceste considerente, apreciind că acțiunea reclamantului este întemeiată, Hotărârea Consiliului Local al comunei nr. 97/2007 fiind emisă cu încălcarea normelor imperative în materie de atribuire a folosinței bunurilor din domeniul public ori privat al unității administrativ-teritoriale, instanța admis-o, dispunând anularea acestei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs pârâtul Consiliul Local al comunei, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât eronat prima instanță a reținut faptul că nu ar fi existat o documentație care să stea la baza adoptării Hotărârii nr. 97/18.10.2007 în litigiu, omițând faptul că în realitate convenția nu făcea altceva decât să stabilească unele criterii care să fie avute în vedere în viitor, fără a fi realizat vreun proiect concret, ori să fie demarate lucrări de construcție pe terenul domeniul public al Consiliului local. Nefiind individualizată vreo suprafață de teren, nu poate fi vorba de o concesiune, în convenție fiind de altfel stipulat faptul că urmau a fi parcurși pașii legali de realizare a concesiunii, inclusiv cel privitor la organizarea licitației.
În al doilea rând consideră recurenta că în cuprinsul hotărârii în litigiu nu avea cum să apară situația juridică a terenului, din moment ce a fost aprobată doar o convenție, iar nu un contract, ori realizarea în fapt a parcului eolian, cu atât mai mult cu cât nici nu fuseseră efectuate măsurătorile privind intensitatea vântului în zonă, valoarea actului în litigiu fiind doar a unei promisiuni viitoare, nicidecum a unei licitații, în cauză fiind eronat interpretate prev. nr.OG 54/2006 și respectiv nr.OG 34/2006.
Având în vedere că ipoteza construirii unui astfel de parc în viitor, ar fi de natură a aduce venituri bugetului local, solicită admiterea recursului, iar în fond respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
Intimatul prin întâmpinare solicită menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, prima instanță reținând corect că recurenta a emis actul administrativ în litigiu cu încălcarea prev. Legii nr. 215/2001 și ale nr.OUG 54/2006, acordând unei societăți comerciale exclusivitate la concesionarea unui teren domeniu public,- chiar dacă nu se folosește expres terenul de "concesiune" -, deși în astfel de cazuri era obligatorie organizarea unei licitații publice.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, raportat conținutului expres al Hotărârii Consiliului Local nr. 97/18.10.2007, conform căruia "se aprobă Convenția ce reglementează realizarea unui Parc pe raza comunei ", la "solicitarea societății " " jud. B", convenție ce prevede în art. 2 "autorizarea în exclusivitate în favoarea investitorului", rezultă că în mod corect instanța de fond a reținut că o astfel de "convenție" putea fi aprobată doar cu respectarea prev. legale referitoare la parcurgerea procedurii de licitație publică, reglementată prin Legea nr. 215/2001 și respectiv nr.OUG 54/2006.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei privind valoarea de "promisiune viitoare" a actului administrativ, având în vedere că din conținutul său lipsit de orice îndoială, rezultă intenția recurentei de atribuire a terenului necesar amenajării parcului eolian către " ", iar nu posibilitatea ca această societate să participe la o licitație viitoare în acest sens, individualizarea concretă a suprafeței necesare urmând a avea loc ulterior, funcție de nevoile concrete ale acesteia și de măsurătorile intensității vântului pe care beneficiara urma să le efectueze.
Fiind vorba așadar, în cauză, de o încredințare de recurentă a unei suprafețe de teren aflat în domeniu public, către o persoană juridică, fără derularea procedurilor legale privind obligativitatea organizării de licitație publică, respectiv a întocmirii documentațiilor prev. de lege în acest scop, Curtea urmează a menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. 1137/CA/2008 a Tribunalului Iași de anulare a actului administrativ cu încălcarea legislației incidente, cu respingerea ca nefondată a cererii de recurs promovate de pârâtul Consiliul Local al comunei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de Consiliul Local al comunei, jud. I, împotriva sentinței nr. 1137/CA/19.12.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - - --- G -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
29.04.2009
2 ex.-
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Dan Mircea Tăbăltoc
