Anulare act administrativ fiscal. Decizia 155/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 155/
Ședința publică din 30 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbăltoc
Judecător - -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 1041/ din 25.11.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I și avocat pentru intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, care este la al doilea termen de judecată.
Avocat, pentru intimat, arată că, prin întâmpinarea formulată, a invocat două excepții, printre care cea a nulității recursului. La instanța de fond s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Din motivarea recursului nu rezultă că se critică excepția lipsei calității procesuale pasive, recursul trebuia motivat sub aspectul respingerii excepției și ulterior pe fondul raportului juridic.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurentă, arată că recursul este formulat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I și nu de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Solicită respingerea excepției invocate de intimat.
Pe fond, solicită admiterea recursului, pentru motivele expuse în scris.
Avocat, pentru intimat, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Din formularea recursului rezultă că recursul este declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, deci Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iaî nțeles să declare recursul prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Instanța de fond s-a pronunțat în contradictor cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Dacă se trece peste această excepție, solicită respingerea recursului pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.1041/CA/25.11.2008 Tribunalul Iașia admis acțiunea introdusă de reclamantul în contradictor cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, pe care a obligat-o să restituie reclamantului taxa de primă înmatriculare, în cuantum de 5464,07 lei, precum și dobânda legală aferentă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că faptul că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, introdusă prin Legea nr.343/2006, ce a fost achitată de reclamant la data de 25.01.2008, pentru care i s-a eliberat chitanța nr.-/2008, încalcă prevederile art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene și că reglementările introduse prin nr.OUG50/2008 contravin principiului restituirii integrale a taxelor impuse cu încălcarea dreptului comunitar.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu s-a ținut cont de faptul că, până la data intrării în vigoare a OUG nr.50/2008, nu a existat temei legal pentru restituirea taxei încasate în baza dispozițiilor art.2141-2142din Codul fiscal și că, în conformitate cu prevederile celui dintâi act normativ invocat, reclamantul este îndreptățit a primi doar diferența dintre taxa specială achitată și taxa de poluare pentru autovehicule, ca urmare a unei compensări legale, considerând inaplicabile dispozițiile OG nr.9/2000.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Este necontestat faptul că, în temeiul art.2141-2142din Codul fiscal, reclamantul a achitat taxa specială pentru autovehiculul achiziționat dintr-un stat membru al Comunității Europene, că această operațiune nu este acoperită de un act administrativ-fiscal, în sensul dat acestui termen de art.41 Cod procedură fiscală (documentul prevăzut de nr.418/2007 fiind emis în regim de asistență și nu în regim de putere publică), și că reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de nr.OUG50/2008, după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Lipsa actului administrativ-fiscal, prin care obligația fiscală să fi fost stabilită în mod individual și determinat, de către organul fiscal care a asigurat încasarea taxei speciale, îndreptățește pe reclamant să solicite restituirea sumei achitate, în temeiul art.117 lit. a) și d) din Codul d e procedură fiscală, fără să fie nevoit să mai parcurgă o altă procedură administrativă, având în vedere că însuși legiuitorul român, confruntat cu procedura de constatare a încălcării tratatului comunitar, inițiată de Comisia Europeană, a decis abrogarea, prin OUG nr.50/2008, a prevederilor art.2141-2143din Codul fiscal și restituirea sumelor încasate.
Fiind dovedită încălcarea prevederilor art.90 din Tratatul Comunității Europene, era dreptul suveran al instanței naționale să elimine aplicarea normei din legislația națională prin care s-a instituit o impunere contrară dreptului comunitar și să oblige autoritățile statului să ramburseze taxele percepute, dreptul de a obține rambursarea integrală a sumelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar, reprezentând, astfel cum a statuat în mod constant Curtea Europeană de Justiție, consecința și completarea adusă drepturilor conferite justițiabililor prin intermediul dispozițiilor comunitare, considerente pentru care, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins, problema dobânzilor urmând a fi rezolvată conform prevederilor art.124 Cod procedură fiscală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice I împotriva sentinței nr.1041/CA/25.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:-
03.IV.2009/2 ex.-
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Dan Mircea Tăbăltoc
