Anulare act administrativ . Decizia 267/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.267/CA/2008-
Ședința publică din data de 10 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Băltărete Savina președinte secție
JUDECĂTOR 2: Toros Vig Ana Maria
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ declarate de recurenta reclamantă - SA cu sediul în S M- și recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU () cu sediul în B, Corp A, nr.294, Sector 6 împotriva sentinței nr.94/CA din 21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU () cu sediul în B este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, iar recursul declarat de recurenta - SA SMe ste legal timbrat, cauza este la primul termen în recurs, recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Conform notei telefonice din data de 08.09.2008 Înalta Curte de casație și Justiție B, prin serviciul registratură a comunicat instanței că cererea de strămutare a prezentei cauze a fost respinsă prin Încheierea nr.2844/12.08.2008.
Asupra recursului declarat de Administrația Fondului pentru mediu instanța rămâne în pronunțare pe excepția de tardivitate.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin Sentința nr.94/CA/06.03.2008 Tribunalul Satu Marea respins excepția invocată de reclamantă, a admis în parte acțiunea reclamantei - SA SMî mpotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU și în consecință a dispus anularea Deciziei nr. 25/20.04.2006 și a Notei de constatare nr. 2751/20.03.2006 emise de pârâtă și a respins acțiunea reclamantei pentru anularea parțială a Deciziei nr.59/06.09.2006 emisă de pârâtă în soluționarea contestației împotriva Deciziei de impunere nr.8170/20.07.2006 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr.8169/20.07.2006, compensând cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Nota de constatare nr. 2715/20.03.2006 emisă de pârâtă, s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanță în valoare de 38.339 lei, reprezentând 96 lei contribuția la fondul pentru mediu, 30523 lei dobânzi și 7720 lei penalități de întârziere, că prin Decizia nr.25/20.04.2006 s-a respins contestația împotriva acestei note de constatare și că prin adresa nr. 12329/26.10.2006, pârâta a comunicat reclamantei că se anulează nota de constatare respectivă.
Apreciind că adresa respectivă nu este act administrativ, instanța de fond a anulat Decizia nr.25/206 și Nota de constatare nr.2715/2006.
În ce privește anularea parțială a Deciziei nr. 59/2006, instanța a reținut că începând cu data de 08.05.2006, inspectorii din cadrul pârâtei s-au deplasat la sediul reclamantei în vederea efectuării unei inspecții fiscale, finalizată prin încheierea Raportului de Inspecție Fiscală nr.8169/20.07.2006 și a Deciziei de impunere nr.8170/20.07.2006, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale reprezentând 388 contribuție pentru emisiile de poluanți, 45.322 lei dobânzi și 11.978 lei penalități de întârziere aferente.
S-a mai reținut că inspecția efectuată de pârâtă s-a desfășurat cu îndeplinirea condițiilor impuse de lege, inclusiv în ce privește cuprinsul și comunicarea avizului de inspecție, că pârâta are competență generală privind administrarea creanțelor datorate de contribuabili bugetului Fondului pentru mediu, iar OUG nr. 196/2005 privind fondul pentru mediu și anterior Legea nr. 73/2000 sunt actele normative care au stabilit obligații fiscale incluse în bugetul general consolidat și care au acordat Administrației Fondului pentru Mediu competență pentru emiterea de acte administrative fiscale pentru stabilirea, modificarea precum și pentru stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Instanța de fond a apreciat că au fost legal calculate dobânzile și penalitățile de întârziere pentru contribuția pentru emisii de poluanți în atmosferă, pentru contribuția din veniturile încasate de către reclamantă din colectarea și valorificarea deșeurilor feroase și neferoase, pentru perioada iunie 2002 - decembrie 2005 și pentru contribuția de 3 % din veniturile realizate de reclamantă din vânzarea deșeurilor feroase și neferoase ca deținătoare de astfel de deșeuri, pentru perioada octombrie 2003 - decembrie 2005, temeiul legal pentru perceperea accesoriilor, reprezentându-l OG nr.11/1996, OG nr. 61/2002 și Codul d e procedură fiscală, dispoziții respectate de către pârâtă la stabilirea creanțelor, respectându-se ordinea stingerii datoriilor, conform actelor normative menționate.
A mai specificat că suma de 388 lei reprezentând contribuție pentru emisii de poluanți în atmosferă nu a fost stabilită în mod arbitrar, în speță fiind calculate emisiile de poluanți pentru autoturismele și utilajele de lucru ale reclamantei, aspecte ce rezultă din Raportul de inspecție fiscală încheiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii, inclusiv a cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale.
În motivarea recursului său, reclamata arată că hotărârea primei instanțe este o copie a primei hotărâri dată de CURTEA DE APEL ORADEA, casată de ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, încălcându-se prevederile art. 124 din Constituție, hotărârea nu s-a înfăptuit în numele legii, instanța de trimitere nu a tratat în mod egal și imparțial părțile implicate în proces, avantajând în mod evident pârâta, hotărârea nu este întemeiată în drept, s-a încălcat principiul neretroactivității legii prevăzută de art.78 din Constituție și art.1 din Codul civil. Potrivit OUG nr. 195/2005 aplicată din 01.01.2006 privitoare la penalități s-au aplicat și pentru perioada anterioară, de la 07.06.2002 până la 31.12.2005.
Instanța a încălcat prevederile art. 139 din Constituție, potrivit cărora impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, în speță prin Legea nr. 73/2000 pe perioada iunie 2002- 31.12.2005, prin hotărârea recurată instanța aplicând o sancțiune neprevăzută de Legea nr.73/2000.
Respingând acțiunea și menținând actele administrative atacate, instanța de fond a refuzat să rețină faptul că societatea reclamantă a achitat contribuția de 3 % datorată la Fondul de Mediu în sumă de 14.563 lei, aspect asupra căruia nici nu s-a pronunțat, în hotărâre nefăcându-se referire la plata acestei sume.
Legea nr.73/2000 nu reglementează sancționarea plății accesoriilor bugetare, aspect recunoscut de pârâtă, aceasta fiind prevăzută actualmente de OUG nr.196/2005 art.12 alin.3 începând cu 01.01.2006.
OG nr. 11/1996, OG nr.62/2002 și Codul d e procedură fiscală conțin norme imperative privind executarea creanțelor bugetare.
Prin respingerea excepției prescripției invocate, instanța de fond a dovedit necunoașterea și neînțelegerea principiilor aplicabile în dreptul fiscal, pârâta neprobând că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 96 (3) lit. a) - c) Cod procedură fiscală pentru a putea face controlul pe o perioadă de 5 ani.
Recurenta mai arată că a depus la dosarul cauzei toate ordinele de plată din perioada analizată, cu care a dovedit că a înțeles să achite în mod exclusiv doar contribuția de 3 %, dar intimata a înregistrat o parte din sumele încasate ca dobânzi sau penalități, astfel încât în mod artificial a creat o creanță în sarcina recurentei, care în realitate nu există.
Avizul de inspecție fiscală nr. 4123/11.04.2006, aflat la fila 80 este ilegal, deoarece s-a indicat ca perioadă de control 29.06.2001 - 2006, deși s-au verificat declarațiile depuse în intervalul 07.06.2002 - 31.12.2005 inclusiv, pentru perioada de până la 31.12.2005 în mod greșit s-a indicat ca temei legal și OUG nr.196/2005, care se aplică doar începând cu 03.01.2006, nu s-a indicat care din contribuțiile datorate la fondul pentru mediu se vor verifica, controlul din mai 2006 este al cincilea pentru perioada 07.06.2002 - 31.12.2005, fiind încălcat dreptul contribuabilului de a fi verificat o singură dată pentru fiecare impozit și perioadă, drept recunoscut de art. 103 Cod procedură fiscală.
Conform art. 110 și 111 Cod procedură fiscală, contribuabilul este cel care va stabili creanța bugetară pe care înțelege să o prin plata efectuată. Pentru perioada de aplicabilitate a Legii nr.73/2000 societatea și-a achitat toate obligațiile de plată a sumelor înscrise în declarațiile lunare, nevirând și neînregistrând în evidențele sale contabile vreo plată cu titlu de majorări, penalități sau dobânzi, iar faptul că pârâta a înregistrat sumele încasate în alte conturi decât cele datorate cu titlu de contribuție, respectiv ca majorări, penalități sau dobânzi, nu atrag validarea actelor nelegal emise de aceasta.
Dobânzile și penalitățile de întârziere se stabilesc prin decizie, ceea ce în speță nu există, putându-se pune în discuție eventual dacă prin decizia de impunere s-au stabilit legal dobânzi, pentru perioada 01.09.2005 - 31.12.2005, urmare a anulării Notei de constatare 2715/2006 și a deciziei nr.25/2006.
Potrivit art.137 (1) executarea creanțelor bugetare se face în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent sau alt înscris care potrivit legii constituie titlu executoriu.
Declarația prin care contribuabilul determină creanța bugetară, conform al. 2, devine titlu executoriu la data când creanța devine scadentă.
Pe fondul cauzei reiterează următoarele aspecte:
- sumele stabilite în declarațiile lunare sunt egale cu cele achitate;
- diferența dintre evidențele contabile ale recurentei și actele fiscale emise de pârâtă constă în faptul că în evidențele societății s-au înregistrat doar contribuțiile datorate, care au și fost achitate, iar pârâta a înregistrat o parte din aceste sume în contul de majorări și penalități, rămânând astfel obligație de plată unele sume care nu i se cuvin;
- sumele stabilite în sarcina reclamantei nu sunt înregistrate în evidențele contabile ale pârâtei, conform celor 4 titluri depuse la filele 63 - 68, în care cuantumul contribuției și a accesoriilor diferă;
- creanțele pretinse de pârâtă nu sunt certe, lichide și exigibile;
- pentru perioada 07.06.2002 - 31.12.2005 pârâta a emis 5 titluri executorii enumerate la punctele I - V din motivare.
Prin hotărârea recurată s-a validat comportamentul abuziv al intimatei, încălcarea legilor de către și a drepturilor contribuabilului.
Actele de anulare nu sunt însoțite de individualizarea obligațiilor anulate, rezultând că întreaga datorie este anulată, ceea ce echivalează cu recunoașterea inexistenței obligației de plată stabilită în sarcina recurentei pentru perioada 07.06.2002 - 31.08.2005.
Recurenta mai arată că contestă legalitatea și temeinicia sumelor datorate și pentru intervalul septembrie - decembrie 2005, pentru motivele enunțate la fila 14. Consideră că nu există nici un temei legal care să permită B să calculeze penalități de întârziere și dobânzi pentru neplata la termen a contribuției de 3 % datorată de societate, în baza art.8 alin.1 lit.a) din Legea nr.73/2000, cu modificările ulterioare, pentru perioada 07.06.2002 - 31.12.2005 întrucât:
- ea a achitat suma de 14.563 lei cu titlu de contribuție de 3 % pentru comercializarea de deșeuri feroase și neferoase, astfel cum a fost determinată în raportul de inspecție;
- nu contestă faptul că această contribuție de 3 % este o creanță gestionată de, care se încadrează într-un cont extrabugetar;
- contestă temeiul legal în baza căruia a calculat obligația de plată a accesoriilor - OUG 196 /2005, intrată în vigoare la 03.01.2006, care nu poate fi aplicată retroactiv;
- Legea nr.73/2000 care stabilea obligativitatea plății contribuției de 3 %, nu stabilea plata de penalități de întârziere și dobânzi;
- OUG nr.196/2005 stabilește că această contribuție urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului consolidat și obligația plății dobânzilor și penalităților de întârziere egale cu cele datorate pentru neachitarea la termen a obligațiilor fiscale;
- declarațiile lunare nu sunt titluri executorii, neexistând nici o prevedere legală în acest sens, și nu conțin nici o casetă privind accesoriile;
- penalitățile de întârziere și dobânzile nu pot fi calculate și nici acordate numai în baza OG 11/1996, OG 61/2002 sau OG 92/2003, care reglementează executarea creanțelor bugetare în lipsa înscrierii sancțiunii privind plata lor, în legea care reglementa contribuția;
- Legea nr.73/2000 nu a definit contribuția de 3 % ca fiind creanță bugetară și nici că este purtătoare de dobânzi și penalități în cazul neplății la scadență;
- legea nu a stabilit nici o ordine de plată a obligațiilor din art.8, astfel că a încălcat dispozițiile art. 22 (2) din OG 61/2002, neînștiințând debitorul asupra modului în care a stins obligația bugetară, în termen de 10 zile de la data efectuării stingerii;
- Este contrară dispozițiilor Codului d e procedură fiscală mențiunea din raportul de inspecție, în sensul că orice alte diferențe stabilite cu ocazia altor verificări din partea organelor abilitate de lege, vor fi suportate de societate, dovedind că pârâta nu este nici acum sigură pe sumele determinate ca obligație de plată în sarcina sa.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art. 304 raportat la art.304 ind.1 și 306 Cod Procedură Civilă, pe baza materialului și lucrărilor dosarului, se constată că aceasta este netemeinică și nelegală.
Într-adevăr instanța n-a verificat susținerea reclamantei că nu s-a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.96 (3) Cod procedură fiscală pentru ca pârâta să poată face controlul pe 5 ani, dacă s-a încălcat dreptul contribuabilului de a fi verificat o singură dată pentru fiecare impozit și perioadă conform art.103 Cod procedură fiscală, dacă avizul de inspecție cuprinde neregulile invocate de recurentă, dacă reclamanta a achitat integral contribuția de 3 % la Fondul de Mediu în sumă de 14.563 lei, nefăcându-se nici o referire la aceste aspecte în considerentele hotărârii, reținându-se la modul general că inspecția s-a desfășurat cu îndeplinirea condițiilor impuse de lege, inclusiv în ce privește cuprinsul și comunicarea avizului de inspecție.
Cum din probatoriul administrat în cauză, rezultă că pentru aceeași perioadă au fost încheiate mai multe acte constatatoare și s-au emis mai multe decizii de impunere prin care s-au stabilit obligații de plată în cuantumuri diferite, pentru a se verifica dacă aceste acte au fost încheiate cu respectarea condițiilor prevăzute de Codul d e procedură fiscală, invocate de reclamantă ca fiind încălcate, dacă controlul pe anii 2001 - 2002 era justificat, dacă reclamanta a achitat suma de 14.563 lei contribuție de 3 % la Fondul pentru mediu, pe perioada controlată,cum, respectiv în ce procent, pe ce perioade precum și în baza căror texte de lege au fost calculate dobânzile și penalitățile de întârziere, dacă controalele au fost efectuate cu respectarea tuturor dispozițiilor Codului d e procedură fiscală, invocate de reclamanta recurentă ca fiind încălcate, și respectiv dacă raportat la plățile făcute, reclamanta datorează sau nu vreo sumă de bani, cu ce titlu și în baza cărui text de lege, sens în care s-ar impune efectuarea unei expertize contabile.
Referitor la natura juridică a contribuției de 3 % la Fondul de Mediu, instanța de fond a reținut în mod corect că aceasta este creanță bugetară, fiind astfel calificată și anterior anului 2006 de art. 1 din OG 11/1996, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia creanțele constând în impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte sume ce reprezintă resurse financiare publice, potrivit legii, sunt creanțe bugetare. Raportând prevederile art.7 (1) din Legea nr.73/2000 potrivit cărora operațiunile financiare ale Fondului pentru Mediu, care privesc constituirea, gestionarea și utilizarea resurselor financiare se derulează prin unitățile trezoreriei statului la prevederile art. 1(2 ) din HG 1174/2001,în conformitate cu care gestionarea generală a fondului pentru mediu se realizează de către Administrația Fondului pentru Mediu, instituție de utilitate publică, rezultă că, contribuțiile la Fondul pentru Mediu sunt creanțe bugetare reprezentând resurse financiare publice gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
În consecință, în baza art. 312 Cod Procedură Civilă instanța urmează a admite ca fondat recursul declarat de recurentă, a casa sentința și a trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs și pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU B, solicitând modificarea ei în parte, în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului său pârâta arată că acțiunea reclamantei pentru anularea actelor emise anterior inspecției fiscale ( inclusiv împotriva deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 25/20.04.2006) rămăsese fără obiect, documentele în cauză nemaiproducând efecte juridice, ceea ce impunea respingerea în totalitate a acțiunii reclamantei.
Pârâta mai învederează că sentința este netemeinică și pentru compensarea cheltuielilor de judecată. Anularea unor acte care nu produceau efecte juridice, nu putea determina acordarea de cheltuieli de judecată reclamantei, în condițiile în care actele emise de pârâtă și care constată ultima sumă de plată în sarcina reclamantei au fost menținute ca fiind legale, trebuind în opinia sa să fie respinse cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă și să se admită cererea sa în acest sens.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, art. 20 din Legea 554/2004, OUG 196/2005, Legea 105/2006, HG 1/2006 și OUG 92/2003.
Recursul declarat de Baf ost înregistrat la Tribunalul Satu Mare în data de 18.04.2008, cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea sentinței, care s-a efectuat la 01.04.2008 (fila 172 dosar fond ).
În consecință, în baza art.301 Cod Procedură Civilă, recursul pârâtei urmează a fi respins ca tardiv.
Cheltuielile de judecată și toate criticile invocate în recursuri vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca tardiv recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU () cu sediul în B, Corp A, nr.294, Sector 6.
ADMITE ca fondat recursul declarat de - SA cu sediul în S M- împotriva sentinței nr.94/CA din 06.03.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Satu Mare ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABI LĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 10.09.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.dec.
19.09.2008
Jud. fond M,
Tehn.red./2 ex.
22.09.2008
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Toros Vig Ana Maria
