Contestație act administrativ fiscal. Decizia 297/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 297/2009
Ședința publică de la data de 27 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Claudia
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P N, în contradictoriu cu intimata-reclamantă "" P,împotriva sentinței civile nr. 115/CF din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, care învederează că la fila 20 dosar, se află depuse concluziile scrise formulate de intimata-reclamantă, după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile și având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, instanța o păstrează în pronunțare.
-deliberând-
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului PNa solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ-fiscal nr.75564 din 18.08.2008 și să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.727,92 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule precum și la plata dobânzii legale calculată conform dobânzii de referință a de la data plății respectiv 12.07.2007 și până la data restituirii sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că a achiziționat din import un autoturism marca Volkswagen Golf fabricat în anul 2003 pentru a cărui primă înmatriculare a fost nevoit să achite suma de 5.727, 92 lei reprezentând taxă specială prevăzută de art.2141- 2143din Codul Fiscal. Reclamantul susține că taxa contravine art.90 din A cerut restituirea sumei, iar pârâta i-a răspuns că poate fi obținută doar dintre suma achitată cu titlu de taxă specială și taxă de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008. Reclamantul susține că este îndreptățit la recuperarea integrală a sumei plătite.
În apărările formulate pârâta Administrația Finanțelor Publice a depus întâmpinare susținând legalitatea impunerii fiscale și solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Se arată că textul de lege în baza căruia s-a făcut impunerea fiscală nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu și nu încalcă prevederile Se arată că nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art.117 din nr.OG92/2003 pentru restituirea de sume de la buget iar reclamanta este îndreptățită numai la restituirea diferenței dintre suma plătită și taxa de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008.
În dovedire au fost depus înscrisuri: adresa cu nr.75564/18.08.208, cererea de restituire a taxei, carte de identitate a autovehiculului și certificat de înmatriculare al vehiculului.
Prin sentința civilă nr. 115/CF/06 noiembrie 2008 Tribunalul Neamța admis în parte acțiunea, a respins cererea de anulare a actului nr. 75564/18 august 2008 și obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 5727,92 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare aferentă sumei începând cu data de 12 iulie 2007 și până la data plății. De asemenea, a obligat pârâta la plata sumei de 4,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a achiziționat un autoturism second-hand din Uniunea Europeană pentru a cărui primă înmatriculare a fost nevoit să achite taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de art. 2141- 2143din Legea nr.571/2003.
Considerând nelegală impunerea fiscală reclamanta a cerut restituirea integrală a sumei. Pârâta a răspuns că poate fi restituită numai diferența dintre suma plătită și taxa de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008.
Actul cu nr.75564 din 18.08.2008 nu constituie un act administrativ fiscal și nu este susceptibil de anulare.
Ceea ce este admisibil în cauză este cererea de restituire a taxei și a dobânzii pentru următoarele considerente.
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art. 2141, 2142și 2143Legea nr. 571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art. 2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 modificată prin OUG nr. 110/2006. Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită " taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.2142alin 2 se plătește " cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român( în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Aceeași natură a unei taxe cu efect echivalent o are și taxa de poluare reglementată de nr.OUG50/2008. În acest sens, deși scopul declarat de legiuitor este cel al protecției mediului, nu rezultă pentru ce motiv un autoturism aflat deja în România este mai puțin poluant decât un autoturism aflat la prima înmatriculare.
Astfel art.4 lit. din OUG nr.50/2008, impune obligativitatea taxei cu ocazia primei înmatriculări în România. Nu intră sub incidența taxei autoturismele înmatriculate deja. Faptul că un autovehicul este înmatriculat în alt stat al Uniunii Europene, nu echivalează cu aceea că autovehiculul are emisiile poluante mai grave decât emisiile poluante ale unui autovehicul înmatriculat în România, iar taxa astfel instituită are drept efect indirect crearea unei situații privilegiate cumpărătorilor de autoturisme second-hand înmatriculate în România, față de cumpărătorii de autoturisme second-hand înmatriculate în alte state ale Uniunii Europene, motiv pentru care se constată că și această reglementare încalcă prevederile art.90 par. 1 din.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P În motivarea recursului recurenta invocă dispozițiile art. 1 alin. 5 din Constituție și susține că obligația de plată a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, text de lege ce este în vigoare și nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
Recurenta mai susține că această reglementare nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, subliniază faptul că această taxă se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, astfel încât consideră că nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu. Precizează faptul că restituirea de sume de la buget se face în condițiile art. 117 din Codul d e procedură fiscală, condiții care nu erau îndeplinite de debitoare la data formulării cererii.
Solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere nr.OUG 50/2008, în vigoare de la data de 01 iulie 2008.
Cu privire la cheltuielile de judecată arată că nu poate fi reținută culpa instituției, dat fiind faptul că taxa a fost încasată în temeiul unui act normativ care nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu.
Intimata LPN a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului. Intimata susține că instanța a reținut incidența dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție și a dat eficiență alin. 4 din același articol și invocă încălcarea art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, constată că recursul este nefondat.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea directă și prioritară a dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire Comunității Europene.
Apărările invocate de recurentă nu sunt de natură a duce la reformarea sentinței recurate, instanța de fond apreciind și aplicând corect dispozițiile constituționale și cele ale dreptului comunitar.
Principiul invocat de recurentă, cel al supremației legii, stabilit de art. 1 alin. 5 din Constituție, este corect, însă trebuie aplicat în sensul de a da eficiență dispozițiilor constituționale, în speța art. 148 alin. 2 din Constituție, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. În cauză nu s-a pus probleme neconstituționalității art. 241 alin. 1 din Codul fiscal, ci aceea a încălcării dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratat, prin introducerea unei dispoziții în dreptul intern incompatibilă cu dreptul comunitar.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second - hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza Ndasdi și, unde Curtea Europeană de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atât timp cât este percepută asupra autoturismelor second - hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru de asemenea manieră încât valoarea acesteia, atunci când se aplică autoturismelor importate din statele membre, excede valorii reziduale a unor autoturisme second - hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Recurenta susține că taxa specială auto se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, așa încât consideră că nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Afirmația recurentei este adevărată, dar numai dacă se referă la autoturisme noi, pentru că în situația în care se achiziționează autoturisme second - hand, cumpărătorul care achiziționează un astfel de autoturism dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene este dezavantajat față de cel care cumpără un autoturism second - hand deja înmatriculat în România și care nu mai este obligat la plata unei asemenea taxe.
Invocarea de către recurentă a dispozițiilor din legile fiscale interne în temeiul cărora s-a prevăzut taxa specială auto, dovedite a fi contrarie normelor de drept comunitar înfrânge dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție.
În ipoteza în care o lege internă contravine normelor dreptului comunitar, jurisdicțiilor naționale le revine sarcina să elimine aceste disfuncționalități, recunoscând particularilor drepturile ce le revin prin aplicarea directă Tratatului, iar instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile constituționale interne și cele ale Tratatului.
Recurenta a mai susținut că restituirea de sume de la buget se face în condițiile art. 117 din Codul d procedură fiscală, condiții pe care intimata - reclamantă nu le îndeplinește.
Curtea reține că potrivit articolului invocat de recurentă restituirea de sume de la buget se face la cerere, că intimatul a formulat o asemenea cerere, ce i-a fost respinsă de recurentă, motiv pentru care s- adresat instanței de judecată.
Față de considerentele expuse anterior cu privire la legalitatea încasării taxei de primă înmatriculare, curtea reține că intimatul se încadrează în situația prevăzută de art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, fiind vorba de suma plătită ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale și că cererea intimatului este admisibilă.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, invocate de recurentă, curtea reține că acest act nu era în vigoare la data nașterii raportului juridic și nu se poate aplica retroactiv, iar dispozițiile art. 11 din acest act normativ nu pot fi reținute ca fiind aplicabile în speță, în situația în care s-a apreciat că perceperea taxei de primă înmatriculare este contrarie normelor de drept comunitar și din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei și nu numai a unei diferențe între taxa stabilită în baza legislației interne în vigoare până la data de 01 iulie 2008 și cea stabilită în temeiul unui act normativ adoptat ulterior datei la care a luat naștere raportul juridic fiscal și care este stabilită pe alte principii și are altă destinație.
În ceea ce privește critica referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, Curtea constată că este neîntemeiată. Acțiunea fiind admisă chiar și în parte, pârâta apare ca parte căzută în pretenții și sunt aplicabile dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele mai expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va dispune respingerea recursului ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P în contradictoriu cu intimata - reclamantă"" P,împotriva sentinței civile nr. 115/CF din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la27 martie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Red. tehnored. 2 ex. 24 aprilie 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan, Claudia
