Anulare act administrativ . Decizia 377/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.377/CA/2008 -
Ședința publică din 6 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga-JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului, în contencios administrativ, declarat de recurenta reclamantă- Serv SRLcu sediul în O,-, -N 34,.5, Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă cu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.214 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectanulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta reclamantă prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.22 din 16.07.2008 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei achitată prin chitanța nr.-/29.10.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că intimata pârâtă a depus la dosar în data de 31.10.2008 întâmpinare, după care:
Instanța, comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul recurentei reclamante.
Reprezentantul recurentei reclamante nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, și admiterea cererii de chemare în judecată, anularea procesului verbal, cu cheltuieli de judecată atâta la fond cât și în recurs. Precizează că și încetarea prin acordul părților duce la restituirea subvențiilor. Însă, în speță, ne aflăm în prezența unei demisii și nu a unei încetări de raport de muncă. Intenția părților este de a înceta raportul de muncă prin demisie. Proba testimonială a fost respinsă de Tribunalul Bihor. S-a făcut dovada că raportul de muncă a încetat prin demisie. În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei Tribunalului Bihor în sensul admiterii probei testimoniale.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.214 din 26 mai 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins cererea formulată de reclamanta - Serv SRL O, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană B pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin procesul-verbal nr.166 din 3 octombrie 2007 reclamanta a fost obligată să achite suma totală de 5.176 lei având în vedere încălcarea Convenției nr.25/A din 25 ianuarie 2005 pentru subvenționarea locurilor de muncă a doi absolvenți.
S-a reținut în actul de control că raporturile de muncă ale angajatului au încetat în baza art. 55 lit. b din Codul Muncii.
Plângerea administrată împotriva actului de constatare a fost respinsă prin decizia nr.5841/2007.
Potrivit deciziei nr.8 din 10 iulie 2006 contractul de muncă al angajatului din funcția de inginer a fost desfăcut în condițiile art.55 lit.b din Codul Muncii.
În conformitate cu art.83 alin.2 lit.a din Legea 76/2002 încetarea raporturilor de muncă în conformitate cu art.55 lit.b din Codul Muncii este un motiv imputabil angajatorului și prin urmare au fost încălcate prevederile art.83 alin.1 din Legea 76/2002 deoarece în această situație angajatorul este obligat să restituie în totalitate Agențiilor pentru Ocuparea Forței de Muncă sumele încasate pentru fiecare absolvent + dobânda de referință a Băncii Naționale române în vigoare la încetarea raporturilor juridice de muncă, dacă această încetare a avut loc în condițiile art.55 lit.b din Legea 53/2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta -" SERV"SRL O, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și anulării actului administrativ atacat, procesul verbal nr.166 din 3 octombrie 2007 și a actului de soluționare a plângerii prealabile, Decizia nr.5841 din 2 noiembrie 2007 ale AJOFM, cu consecința exonerării sale de la plata sumei stabilită prin actul de control, cu cheltuieli de judecată, în fond și în recurs.
Consideră că, hotărârea primei instanțe este nelegală, întrucât, chiar dacă formal contractul de muncă al angajatului apare că ar fi fost desfăcut în temeiul art.55 lit."b" din Codul Muncii, în realitate încetarea acestui contract a avut loc în baza demisiei înaintate la data de 1 iunie 2006 de către angajat, demisie care se află la dosarul instanței de fond.
Demisia, fiind un act unilateral de voință, dă naștere la efecte juridice, indiferent de voința angajatorului. Din eroare însă, la sugestia unei angajate a ITM B, temeiul de drept specificat în decizia de desfacere a contractului de muncă a fost art.55 lit."b" din Codul Muncii.
Interpretarea primei instanțe este formalistă și nu ține cont de principiile generale de interpretare a actului juridic.
În realitate însă, în baza principiului priorității voinței interne exprimat de art.977 din Codul civil, orice act juridic se interpretează după voința ce stă la baza emiterii sale și nu după sensul literal al termenilor.
Această regulă de interpretare, deși se regăsește în Codul civil între regulile de interpretare a contractelor, se aplică pentru identitate de rațiune, și în ceea ce privește actele juridice unilaterale (, Drept civil, Partea Generală Ed.A II, B 1997, pg. 155, Drept civil român, Ed.Universul juridic, B 2001 pg. 191 - 192).
În concret, deși decizia de încetare apare, formal, că, s-ar întemeia pe acordul părților, în realitate ea are la bază demisia angajatului, act unilateral de voință ce nu poate fi cenzurat de către angajator.
Mai mult în această decizie se specifică faptul că fost emisă"ținând seama de demisie".
Întrucât, contractul de muncă a încetat prin actul unilateral de voință al angajatului, nu suntem în ipoteza prevăzută de art.83 alin.2 lit."a" din Legea nr.76/2002, modificată, astfel încât nu subzistă obligația de restituire a subvenției impusă prin actul de control al AJOFM.
În drept a invocat art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata a solicitat prin"Întâmpinare" respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință, menținerea sentinței recurate.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că între părți s-a încheiat convenția nr.25A/25.01.2005 pentru încadrarea în muncă a absolventului, convenție în care la pct.2 este prevăzută obligația societății de a menține raporturile de muncă ale absolventului timp de 3 ani de la angajare.
De asemenea, că, în conformitate cu art.83 alin.2 lit."a" din legea nr.76/2002 încetarea raporturilor de muncă, în baza art.55 lit."b" din Codul Muncii, este un motiv imputabil angajatorului și prin urmare au fost încălcate prevederile art.83 alin.1 din Legea nr.76/2002, situație în care angajatorul este obligat să restituie în totalitate, agenției județene pentru ocuparea forței de muncă, sumele încasate pentru fiecare absolvent la care se adaugă dobânda de referință a BNR în vigoare la data încetării raporturilor de muncă.
Prin întocmirea deciziei de desfacere a contractului de muncă, recurenta nu a respectat obligația prevăzută de art.83 alin.1 din Legea nr.76/2002, situație în care îi revene obligația de restitui, în totalitate, sumele primite pentru absolventul încadrat, la care se adaugă dobânda de referință a BNR, în vigoare la data încetării contractului de muncă.
În drept a invocat Legea nr.76/2002, Ordinul nr.179/2004, Codul d e procedură fiscal.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în temeiul art.304/1 Cod procedură civilă și 306 Cod procedură civilă, curtea de apel reține că este nefondat, urmând ca în conformitate cu prevederile ar.312, 316 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare, menținând în totalitate sentința atacată, având în vedere următoarele:
În fapt, între părți, s-a încheiat în temeiul legii nr.76/2002 convenția nr.25/A/25.01.2005 pentru încadrarea în muncă a doi absolvenți cu studii superioare, unitatea reclamantă beneficiind în acest sens de subvenția prevăzută de art.80 din Legea nr.76/2002.
Potrivit acestei convenții și prevederilor art.83 alin.1 din legea nr.76/2002, recurenta avea obligația menținerii raporturilor de muncă a absolventului timp de 3 ani de la încadrare, respectiv până la data de 01.12.2007.
Prin decizia nr.8/10.07.2006, contractul individual de muncă al absolventului a încetat î temeiul art.55 lit."b" din Codul Muncii.
Conform art.83 alin.2 din Legea nr.76/2002"angajatorii care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale absolvenților, anterior termenului prevăzut la alin.1, sunt obligați să restituie în totalitate, agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, sumele încasate pentru fiecare absolvent, plus dobânda de referință a Băncii Naționale a României, în vigoare la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu, dacă încetarea acestora a avut loc din următoarele motive: a) încetarea raportului de muncă în temeiul art.55 lit."b" din Codul Muncii .".
Este evident că, prin emiterea Deciziei nr.8/10.07.2006 prin care absolventului, i-a încetat contractul de muncă, în temeiul art.55 lit."b" din Codul Muncii, recurenta nu a respectat obligația prevăzută de art.83 alin.1 din Legea nr.76/2002, aceea de a menține contractul individual de muncă pe o perioadă de cel puțin 3 ani de la data încheierii acestuia.
Prin urmare, îi revine obligația de a restitui în totalitate sumele primite motivul încetării raporturilor de muncă, fiindu-i imputabil.
Câtă vreme, temeiul încetării raportului de muncă este cel expres menționat în Decizia nr.8/10.07.2006, nu poate fi acceptat punctul de vedere al recurentei, că temeiul ar fi în realitate demisia înaintată de că angajat și nici că interpretarea dată de rima instanță ar fi formalistă, ori că regulile de interpretare a contractelor - prevăzute de art.977 cod civil s-ar aplica și în ceea ce privește actele juridice unilaterale.
Cum, nici restul criticilor invocate, nu pot duce la modificarea ori casarea hotărârii atacate, recursul va fi respins ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta reclamantă- Serv SRLcu sediul în O,-, -N 34,.5, Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimata pârâtăAgenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncăcu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.214 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi6 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 12.11.2008
Jud. fond
Dact.
2 exemplare/ 24 noiembrie 2008
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica
