Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 380/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.380/CA/2008 -
Ședința publică din 6 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga-JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului, în contencios administrativ, declarat de recurenta pârâtăDirecția Județeană de Statisticăcu sediul în S M, Bulevardul, nr.35, Județ S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în S M, Str.-, - 8,.4, Județ S, împotriva sentinței nr.275 din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiectlitigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta intimatei reclamante - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.268 din 3.11.2008 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Maramureș - Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante depune la dosar concluzii scrise și arată că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei reclamante, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform onorariului avocațial înscris pe împuternicirea avocațială. Precizează că instanța de fond a reținut corect starea de fapt.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.275 din 18 iunie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea respins excepțiile invocate de pârâtă. A admis excepțiile de nelegalitate invocate de reclamantă. A admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta împotriva pârâtei Direcția Județeană de Statistică S M, în sensul că a constatat nelegalitatea Deciziilor nr.437/31.07.2000, nr.72/01.02.2005 și a deciziilor privind raportul de serviciu al reclamantei ulterioare, emise de pârâtă în baza acestora.
A anulat Decizia nr.767/25.10.2007 emisă de pârâtă. A obligat pârâta la emiterea unor noi decizii de stabilire a salariului și a funcției publice de execuție cu data de 01.10.2007 prin care reclamanta urma a fi încadrată în funcția publică de referent clasa III, grad superior treapta 1, cu salariul aferent acestei funcții. A obligat pârâta să plătească reclamantei diferențele salariale cuvenite pe perioada octombrie 2004 - octombrie 2007 conform numirii și salarizării corecte a acesteia, la valoarea actualizată de la data plății efective.
A obligat pârâta să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea de muncă a reclamantei și să plătească reclamatei suma de 304,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin Decizia nr.437/2000 emisă de pârâtă, reclamanta a fost greșit încadrată, reîncadrarea corectă a acesteia trebuind să fie în cea de referent, categoria C, clasa I, gradul 2 cu salariul corespunzător acestei funcții.
Întrucât prin decizia amintită și ulterior prin deciziile de încadrare ulterioare, pârâta nu a respectat dispozițiile legale privind reîncadrarea reclamantei în funcția publică echivalentă cu cea deținută anterior modificării funcției publice deținute de aceasta, iar potrivit art.4 din Legea nr.554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.262/2007, excepția de nelegalitate a unui act administrativ individual poate fi invocată, oricând indiferent de data emiterii actului.
Înlăturând actele administrative emise în legătură cu raportul de serviciu al reclamantei respectiv în legătură cu stabilirea funcției publice deținute și salarizarea corespunzătoare acestei funcții, constate ca nelegale conform celor de mai sus, pornind de la încadrarea corectă a reclamantei din anul 2000, reținând modificările legislative ce au intervenit ulterior, instanța constată că, la data emiterii deciziei a cărei anulare se invocă, reclamanta era îndreptățită să fie încadrată pe funcția publică de referent, clasa III, grad superior, treapta 1,cu salariul aferent acestei funcții.
Decizia a cărei anulare se solicită nu a stabilit în mod corect funcția publică de execuție corespunzătoare studiilor, vechimii în funcție, în grade și trepte profesionale ale reclamantei.
Față de modul de soluționare a capătului de cerere privind anularea ultimei decizii de stabilire a funcției de execuție a reclamantei și a salariului aferent acestei funcții, instanța constată că reclamanta, de-a lungul timpului a suferit un prejudiciu cert, constând în diferența de salariu neîncasată urmare a stabilirii eronate a funcției publice și a salariului acesteia, evident stabilit în cuantum inferior decât cel legal cuvenit.
Solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata diferenței de salariu neîncasată pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, la valoarea actualizată a acestora, este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen pârâta Direcția Județeană de Statistică SMs olicitând admiterea recursului casarea hotărârii iar în rejudecare pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.
În dezvoltarea motivelor de recurs a învederat că instanța de fond, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Astfel instanța a reținut în mod eronat faptul că Decizia 767/25.10.2007 a avut ca obiect stabilirea funcției publice de execuție și a drepturilor salariale corespunzătoare. Pe baza acestui raționament, instanța a anulat decizia mai sus menționată, obligând-o la emiterea unei noi decizii de stabilire a salariului și a funcției publice cu data de 1.10.2007. Or, în realitate decizia a avut ca obiect numai stabilirea salariului reclamantului, în sensul majorării acestuia în conformitate cu prevederile OG 6/2007 și nu stabilirea unei noi funcții publice. Practic, stabilirea funcției publice actuale s-a făcut prin Decizia 72/1.02.2005, decizie a cărei anulare nu s-a cerut, instanța constatând numai nelegalitatea acesteia în urma admiterii excepției invocate de reclamant.
În ceea ce privește excepția de nelegalitate a deciziilor din anii 2000 și 2005 precum și a celor ulterioare emise în baza acestora, contrar dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, instanța a ținut seama de actele a căror nelegalitate a fost constatată și, pornind de la o presupusă încadrare nelegală în anul 2000, apreciat că acțiunea în contencios administrativ pentru anularea Deciziei 767/
este întemeiată.
Referitor la dispoziția obligării la plata diferențelor salariale pentru perioada octombrie 2004 - octombrie 2007, arată că aceasta este practic imposibil de pus în aplicare atâta timp cât noua decizie de încadrare într-o altă funcție publică va produce efecte începând cu luna octombrie 2007 și nu octombrie 2004.
Mai învederează că deciziile privind raportul de serviciu al reclamantului, continuă să-și producă efectele (nefiind anulate de instanță corelativ cu obligația emiterii unor noi decizii de numire și salarizare motiv pentru care nu există temei pentru admiterea acestui capăt de cerere, ca de altfel, nici elemente care să servească la calcularea efectivă a presupusului prejudiciu.
Referitor la cheltuielile de judecată solicită respingerea acestora întrucât în cauză nu se poate reține culpa instituției. Astfel, potrivit art.22 alin.2 din Legea 188/1999, funcțiile publice s-au stabilit pentru fiecare autoritate și instituție publică cu avizul consultativ al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
În drept a invocat prev.art.3041Cod procedură civilă.
Intimata a solicitat prin "Concluzii scrise" respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de prima instanță, cu cheltuieli de judecată.
Consideră că motivele invocate de pârâtă nu sunt pertinente în mod legal și temeinic instanța, după cercetarea actelor administrative, a constatat că acestea au fost emise cu încălcarea normelor aplicabile, că de aceste acte depinde soluționarea litigiului în fond, iar la soluționarea petitelor 1, 2, 4, 5 nu a ținut seama de ele.
Corect a soluționat și petitul privind obligarea recurentei pârâte la plata diferențelor salariale pentru ultimii 3 ani întrucât echivalarea eronată făcută în temeiul Deciziei din 2000 produs efecte juridice care au prejudiciat reclamanta atât din punct de vedere a reîncadrărilor ulterioare cât și din punct de vedere patrimonial prin stabilirea unor salarii mai mici decât i s-ar fi cuvenit.
Întrucât pârâta a căzut în pretenții și s-a opus pe tot parcursul cauzei la admiterea acțiunii este corectă și legală obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în temeiul prev.art.3041și 306 Cod procedură civilă, Curtea de Apel reține că este nefondat urmând ca în temeiul art.312, 316 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare având în vedere următoarele considerente:
Instanța de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecății reținând legal și temeinic din analiza disp.art.14 din OUG 82/2000 de modificare a Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, că prin Decizia 437/31.07.2000, reclamanta a fost greșit reîncadrată în funcție prin echivalare, în funcția publică de referent C, clasa II, gradul 1, deși după cum rezultă și din punctul de vedere exprimat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici prin adresa - fila 70 - reîncadrarea corectă a acesteia trebuia să fie în cea de referent categoria C clasa I gradul 2 cu salariul corespunzător acestei funcții.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare și a disp.art.4 din Legea 554/2004 astfel cum a fost modificată prin Legea 262/2007, admițând excepția de nelegalitate a deciziilor de încadrare și salarizare emise de pârâta recurentă în anii 2000 - 2005 și cele ulterioare emise în baza acestora și le-a înlăturat.
Prin urmare, pornind de la încadrarea corectă a reclamantei din anul 2000, reținând modificările legislative ce au intervenit ulterior, instanța de fond, în mod corect și legal a constatat că la data emiterii deciziei 767/25.10.2007 - a cărei anulare se solicită nu s-a stabilit în mod corect funcția publică de execuție corespunzătoare studiilor, vechimii în funcție, în grade și trepte profesionale ale reclamantei, aceasta fiind îndreptățită să fie încadrată în funcția publică de referent, clasa III, grad superior, treapta 1 cu salariul aferent acestei funcții.
Instanța de fond a soluționat în mod corect și capătul de cerere privind obligarea recurentei pârâte la plata diferențelor salariale pentru ultimii trei ani, fiind evident că urmare a stabilirii eronate a funcției publice și a salariului stabilit în cuantum inferior decât cel legal cuvenit, reclamantei intimate i s-a cauzat un prejudiciu cert. Ca urmare criticile recurentei vizând obligarea la plata diferențelor salariale sunt nefondate.
Este corectă și legală obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de vreme ce poziția sa procesuală a fost de opunere pe tot parcursul procesului, aceasta căzând de altfel în pretenții.
Cât privește susținerea recurentei că ANFP a dat aviz favorabil pentru funcțiile publice aceasta nu poate fi primită, avizul fiind doar consultativ iar pârâta a fost cea care a stabilit incorect și nelegal funcția publică cât și salariul aferent acestei funcții.
În temeiul considerentelor de mai sus, recursul va fi respins ca nefondat.
Conform art.274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 500 lei RON cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Județeană de Statistică cu sediul în S M, Bulevardul, nr.35, Județ S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în S M, Str.-, - 8,.4, Județ S, împotriva sentinței nr.275 din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 lei RON cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi6 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 12.11.2008
Jud. fond
Dact.
2 exemplare/ 17 noiembrie 2008
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica
