Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 378/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.378/CA/2008 -
Ședința publică din 6 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga-JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului, în contencios administrativ, declarat de recurenta pârâtăDirecția Județeană de Statisticăcu sediul în S M, Bulevardul, nr.35, Județ S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în S M,-, Județ S, împotriva sentinței nr.276 din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiectlitigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta intimatei reclamante - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.269 din 3.11.2008 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Maramureș - Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante precizează că a angajat cauza în data de 3.11.2008, astfel că doar la acest termen depune întâmpinare și arată că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, califică întâmpinarea depusă ca fiind concluzii scrise și nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei reclamante, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform onorariului avocațial înscris pe împuternicirea avocațială. Precizează că instanța de fond a reținut corect starea de fapt.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.276 din 18 iunie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea respins excepțiile invocate de pârâtă. A admis excepțiile de nelegalitate invocate de reclamantă. A admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta împotriva pârâtei Direcția Județeană de Statistică S M, în sensul că a constatat nelegalitatea Deciziilor nr.438/31.07.2000, nr.73/01.02.2005 și a deciziilor privind raportul de serviciu al reclamantei ulterioare, emise de pârâtă în baza acestora.
A anulat Decizia nr.768/25.10.2007 emisă de pârâtă și a obligat pârâta la emiterea unor noi decizii de stabilire a salariului și a funcției publice de execuție cu data de 01.10.2007 prin care reclamanta urma a fi încadrată în funcția publică de referent clasa III, grad superior treapta 1, cu salariul aferent acestei funcții.
A obligat pârâta să plătească reclamantei diferențele salariale cuvenite pe perioada octombrie 2004 - octombrie 2007 conform numirii și salarizării corecte a acesteia, la valoarea actualizată de la data plății efective, să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea de muncă a reclamantei și să plătească reclamatei suma de 304,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin Decizia nr.438/2000 emisă de pârâtă, reclamanta a fost greșit încadrată, reîncadrarea corectă a acesteia trebuind să fie în cea de referent, categoria C, clasa I, gradul 2 cu salariul corespunzător acestei funcții.
Întrucât prin decizia amintită și ulterior prin deciziile de încadrare ulterioare, pârâta nu a respectat dispozițiile legale privind reîncadrarea reclamantei în funcția publică echivalentă cu cea deținută anterior modificării funcției publice deținute de aceasta,iar potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, excepția de nelegalitate a unui act administrativ individual poate fi invocată, oricând indiferent de data emiterii actului, instanța constată că deciziile de încadrare respectiv de salarizare emise de pârâtă în anii 2000-2005 și cele ulterioare emise în baza acestora sunt nelegale, motiv pentru care, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 și a textelor de lega anterior amintite, excepția de nelegalitate a acestora urmează a fi admisă.
Înlăturând actele administrative emise în legătură cu raportul de serviciu al reclamantei respectiv în legătură cu stabilirea funcției publice deținute și salarizarea corespunzătoare acestei funcții, constate ca nelegale conform celor de mai sus, pornind de la încadrarea corectă a reclamantei din anul 2000, reținând modificările legislative ce au intervenit ulterior, s-a constatat că, la data emiterii deciziei a cărei anulare s-a invocat, reclamanta era îndreptățită să fie încadrată pe funcția publică de referent, clasa III, grad superior, treapta 1 cu salariul aferent acestei funcții.
Constatând că decizia a cărei anulare se solicită nu a stabilit în mod corect funcția publică de execuție corespunzătoare studiilor, vechimii în funcție, în grade și trepte profesionale ale reclamantei, s-a apreciat că acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantă pentru anularea acesteia a fost întemeiată.
Față de modul de soluționare a capătului de cerere privind anularea ultimei decizii de stabilire a funcției de execuție a reclamantei și a salariului aferent acestei funcții, s-a constatat că reclamanta, de-a lungul timpului a suferit un prejudiciu cert, constând în diferența de salariu neîncasată urmare a stabilirii eronate a funcției publice și a salariului acesteia, evident stabilit în cuantum inferior decât cel legal cuvenit.
Având în vedere dispozițiile legale privind prescripția extinctivă, s-a constatat că solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata diferenței de salariu neîncasată pe ultimii trei ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată, la valoarea actualizată a acestora, a fost întemeiată.
Instanța a apreciat ca fiind legală și temeinică solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei ca urmare a admiterii excepțiilor de nelegalitate invocate de reclamantă și a admiterii capetelor de cerere formulate în principal de aceasta, să oblige pârâta să efectueze și operațiunile tehnico-administrative necesare executării sentinței, respectiv cele privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea de muncă a reclamantei, având în vedere că, în acest act juridic, se pot efectua rectificări doar în baza unor acte administrative emise de autoritatea publică angajatoare sau în baza unei hotărâri judecătorești.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Direcția Județeană de Statistică SMs olicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că interpretând greșit actul juridic dedus judecății instanța a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, reținând în mod eronat faptul că Decizia 768/25.10.2007 a avut ca obiect stabilirea funcției publice de execuție și a drepturilor salariale corespunzătoare și a anulat-o cu obligare la emiterea unei noi decizii de stabilire a salariului și a funcției publice cu data de 1.10.2007, deși în realitate decizia a avut ca obiect numai stabilirea salariului reclamantului, în sensul majorării acestuia conf.prev.OG 6/2007 și nu stabilirea unei noi funcții publice - aceasta făcându-se prin Decizia 73/1.02.2005 și a cărei anulare nu s-a solicitat.
Arată că în ce privește excepția de nelegalitate a deciziilor din anii 2000 și 2005 precum și a celor ulterioare emise în baza acestora, contrar disp. art.4 alin.(4) din Legea 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, instanța a ținut seama de actele a căror nelegalitate a fost constată și, pornind de la o presupusă încadrare nelegală în anul 2000, apreciat că acțiunea în contencios administrativ pentru anularea Deciziei 768/25.10.2007 este întemeiată.
Referitor la dispoziția obligării instituției recurente la plata diferențelor salariale pentru perioada octombrie 2004 - octombrie 2007, conform numirii și salarizării corecte a reclamantului, învederează faptul că este practic imposibil de pus în aplicare atâta timp cât noua decizie de încadrare într-o altă funcție publică va produce efecte începând cu luna octombrie 2007 și nu octombrie 2004. Deciziile privind raportul de serviciu al reclamantului anterioare anului 2007, continuă să-și producă efectele astfel că nu există temei pentru admiterea acestui capăt de cerere și nici elemente care să servească la calcularea efectivă a presupusului prejudiciu.
Referitor la cheltuielile de judecată solicită respingerea acestora întrucât în cauză nu se poate reține culpa instituției. Astfel, potrivit art.22 alin.2 din Legea 188/1999, funcțiile publice s-au stabilit pentru fiecare autoritate și instituție publică cu avizul consultativ al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
În drept au fost invocate prev.art.3041Cod procedură civilă.
Intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele în baza prev.art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta Direcția Județeană de Statistică ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut legal și temeinic din analiza disp.art.IV din OUG 82/2000 de modificare a Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, că prinDecizia 438/31.07.2000, reclamanta a fost greșit încadrată în funcție prin echivalare, în funcția publică de referent C, clasa II, gradul 1, deși, după cum rezultă și din adresa nr.-/13.05.2008 emisă de ( fila 70 dosar fond) reîncadrarea corectă a acesteia trebuia să fie în cea dereferent categoria C clasa I gradul 2cu salariul corespunzător acestei funcții.
Făcând corecta aplicare a disp.art.4 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum au fost modificate prin Legea 262/2007, prima instanță a admis excepția de nelegalitate invocată, a înlăturat actele administrative emise în legătură cu raportul de serviciu constatând că ele sunt nelegale pornind de la greșita încadrare din anul 2000(Decizia 438/31.07.2000) și a stabilit că la data emiteriiDeciziei 768/25.10.2007a cărei anulare se solicită pe cale principală, reclamanta este îndreptățită să fie încadrată pe funcția publică dereferent, clasa III, grad superior, treapta 1cu salariul aferent acestei funcții.
Este nefondată critica recurentei cum că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a reținut eronat faptul că Decizia 768/25.10.2007 a avut ca obiect stabilirea funcției publice de execuție și a drepturilor salariale corespunzătoare, când de fapt ar fi vorba despre o decizie de stabilire a drepturilor salariale. Din analiza deciziei menționate rezultă că aceasta reprezintă un act administrativ unilateral al recurentei pârâte care prevede funcția publică a intimatei reclamante și drepturile salariale aferente acestei funcții.
De asemenea în mod corect a fost admisă excepția de nelegalitate a Deciziei 73/1.02.2005 și a celorlalte decizii emise ulterior și în baza acesteia până la data de 25.10.2007, precum și excepția de nelegalitate a Deciziei 438/31.07.2000 și a deciziilor emise ulterior și în baza acesteia până la data de 1.02.2005, s-a constatat că acestea au fost emise cu încălcarea normelor legale aplicabile fiind astfel nelegale, că de aceste acte depinde soluționarea litigiului în fond iar la soluționarea petitelor 1, 2, 4 și 5 nu s-a ținut seama de actele nelegale menționate mai sus, conf.disp.art.4 alin.4 din Legea 554/2004.
Instanța consideră ca fiind neîntemeiat și motivul de recurs referitor la imposibilitatea acordării diferențelor salariale cuvenite reclamantei intimate pe perioada octombrie 2004 - octombrie 2007, deoarece echivalarea eronată făcută de recurentă în temeiul deciziei din anul 2000 produs efecte juridice care au prejudiciat reclamanta atât din punct de vedere al reîncadrărilor ulterioare, cât și din punct de vedere patrimonial prin stabilirea unei valori mai mici decât i s-ar fi cuvenit. Deciziile privind raportul de serviciu al reclamantei, anterioare anului 2007 și cu privire la care a fost admisă excepția de nelegalitate, în temeiul prev.art.4 alin.4 din Legea contenciosului administrativ au fost înlăturate din soluționarea procesului, astfel că obligarea recurentei pârâte la plata diferențelor salariale pentru ultimii 3 ani a fost justificată.
Referitor la cheltuielile de judecată acordate în fond, se constată că întrucât recurenta a căzut în pretenții și s-a opus pe tot parcursul procesului la admiterea acțiunii, este corectă și legală obligarea sa la plata acestor cheltuieli.
Cu privire la susținerea că ANFP a dat aviz favorabil pentru funcțiile publice iar Direcția Județeană de Statistică S M nu are nici o culpă, această susținere nu poate fi primită, având în vedere că este vorba de un aviz consultativ și, finalmente, intimata pârâtă a fost cea care a stabilit incorect și nelegal funcția publică și salarizarea aferentă acesteia.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă, rap.la art.4 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Județeană de Statistică S M va fi respins ca nefondat.
În baza prev.art.274 Cod procedură civilă instanța va obliga recurenta la plata sumei de 500 lei RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatei reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Județeană de Statistică cu sediul în S M, Bulevardul, nr.35, Județ S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în S M,-, Județ S, împotriva sentinței nr.276 din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 lei RON cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi6 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 11.11.2008
Jud. fond
Dact.
2 exemplare/ 17 noiembrie 2008
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica
