Anulare act administrativ . Sentința 390/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 390
Ședința publică din 20.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâții UNIUNEA NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA (UNBR) și BAROUL GIURGIU.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi, 20.01.2010.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România () și Baroul Giurgiu, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 515/21.02.2009 și Deciziilor nr. 50/15.12.2008 și nr. 26/06.04.2009 ale Baroului G, obligarea Baroului ca, în termen de 5 zile de la data rămânerii definitive hotărârii, să emită o decizie prin care avocat să fie reînscris în Avocaților, iar Cabinetul de Avocat " ", cu sediul în municipiul G, str. B,. 102,. A,. 4,. 12, județul G, să fie reînființat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este membru al Baroului G, este înscris în Avocaților din anul 2006, urmare Sentinței civile nr. 580/24.03.2004 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII- Contencios Administrativ și Fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 1232/25.02.2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, prin care instanța a anulat decizia Uniunii Avocaților din România, de respingere a cererii de intrare în profesia de avocat cu scutire de examen, întrucât a fost magistrat timp de 44 de ani, iar în cadrul interviului pe care l- susținut făcut dovada că deține suficiente cunoștințe în legătură cu exercitarea profesiei de avocat.
Reclamantul a susținut că Decizia nr. 515/21.02.2009 este netemeinică și nelegală, deoarece Consiliul, potrivit art. 63 lit. o) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, are atribuția de a verifica "legalitatea și temeinicia deciziilor de primire în profesie, date de către consiliile barourilor, la cererea persoanelor interesate", iar nu hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.
Mai mult, reclamantul a afirmat că, în perioada 2004-2005, Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție aveau cunoștință de faptul că fusese trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni, dar au apreciat că această condamnare nu poate afecta demnitatea profesiei de avocat.
Reclamantul mai arătat că deciziile emise de autoritățile pârâte se întemeiază pe cazul de nedemnitate prev. de art. 13 lit. a) și art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995, fără a se avea în vedere că nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile prevăzute de art. 27 alin. 2 din Statutul profesiei de avocat, împrejurare ce determină nelegalitatea acestora și admiterea acțiunii pe care promovat-
Prin întâmpinarea formulată la data de 01.09.2009, pârâtul Baroul Giurgiu a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Condițiile prevăzute de art. 27 din Statutul profesiei de avocat trebuie îndeplinite cumulativ, în sensul că se poate constata încetarea calității de avocat persoanelor care au fost condamnate definitiv printr-o hotărâre judecătorească, pentru o faptă care atrage nedemnitatea profesională, sau li s- interzis exercitarea profesiei.
În cauză, reclamantul a fost condamnat definitiv, printr- hotărâre judecătorească, pentru trafic de influență, faptă care are legătură cu exercitarea profesiei.
Nu are relevanță că fapta pentru care a fost condamnat reclamantul fost săvârșită înainte de intra în profesie.
La momentul la care acesta a solicitat înscrierea ca avocat în Baroul Giurgiu cu scutire de examen nu exista hotărâre definitivă de condamnare.
Art. 13 lit. a) din Legea nr. 51/1995 nu face distincție în funcție de momentul săvârșirii faptei, astfel că reclamantul se află într-unul din cazurile de nedemnitate profesională.
Pârâta solicitat, prin întâmpinarea formulată la data de 29.10.2009, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând, în esență, următoarele:
Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezultă cu claritate faptul că reclamantul se află în situația prevăzută de art. 13 lit. a) din Legea nr. 51/1995, cu modificările și completările ulterioare, text de lege care nu reține nicio distincție în funcție de momentul săvârșirii faptei.
Apărarea reclamantului, în sensul că atât Curtea de Apel București, cât și ar fi avut cunoștință de condamnare sa nu poate fi primită, întrucât nu este dovedită.
Hotărârile judecătorești invocate nu au relevanță în cauză, întrucât nu au legătură cu excluderea din avocatură pe motiv de nedemnitate profesională.
În concluzie, s- solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri, iar în cadrul acesteia pârâții au depus documentația care stat la baza emiterii actelor administrative contestate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 50/15.12.2008, emisă de Baroul Giurgiu, în temeiul art. 13 lit. a) și art. 26 lit. d) din Legea nr. 51/1995, art. 27 alin. 3, art. 58 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, s- constatat încetarea calității de avocat reclamantului, ca urmare intervenirii unui caz de nedemnitate, cel prevăzut de art. 13 lit. a) din Legea nr. 51/1995, respectiv condamnarea definitivă pentru infracțiunea săvârșită cu intenție, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei - trafic de influență.
La emiterea deciziei s- reținut că săvârșirea infracțiunii de trafic de influență aduce atingere evidentă prestigiului profesiei, iar interdicția exercitării profesiei de avocat nu fost dispusă, deoarece infracțiunea a fost săvârșită când reclamantul nu avea calitatea de avocat.
Prin aceeași decizie s- dispus radierea reclamantului din avocaților Baroului și încetarea funcționării Cabinetului individual " - Cabinet de avocat".
Împotriva Deciziei nr. 50/15.12.2008 Baroului G, reclamantul a formulat contestație la Uniunea Națională a Barourilor din România, care fost respinsă ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 515/21.02.2009.
Pentru a decide astfel, s- reținut că, prin disp. art. 13 lit. a) din Legea nr. 51/1995, cu modificările și completările ulterioare, nu se face nicio distincție în funcție de momentul săvârșirii faptei, astfel încât, dacă fapta a fost comisă anterior primirii în profesia de avocat, este incidentă cauza de nedemnitate, în sensul celor prevăzute de art. 13 lit. a) din acest act normativ.
Este neîntemeiată critica de nelegalitate invocată de reclamant, ce vizează nerespectarea dispozițiilor art. 63 lit. o) din Legea nr. 51/1995 la emiterea Deciziei nr. 515/21.02.2009 de către pârâta, având în vedere că aceste dispoziții legale au fost abrogate prin art. 29 din OUG nr. 159/2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 792/26.11.2008.
De asemenea, este neîntemeiată susținerea reclamantului, în sensul că, în perioada 2004-2005, Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție aveau cunoștință că fusese trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni și că au apreciat că această condamnare nu poate afecta demnitatea profesiei de avocat.
Astfel, prin Sentința civilă nr. 580/24 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1232/25.02.2005, instanțele au examinat legalitatea Deciziei nr. 1494/2004 emisă de Uniunea Națională a Avocaților, prin care s- respins cererea reclamantului de intrare în profesia de avocat cu scutire de examen, prin raportare la prevederile art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat și art. 16 alin. 2 din Legea nr. 51/1995.
La acea dată nu era pronunțată hotărâre judecătorească definitivă de condamnare reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, astfel că nu se poate reține că instanțele au avut cunoștință și au apreciat că această condamnare nu poate afecta demnitatea profesiei de avocat.
Potrivit disp. art. 13 lit. a) din Legea nr. 51/1995, este nedemn de a fi avocat cel condamnat definitiv la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei.
De asemenea, art. 26 lit. d) din același act normativ prevede încetarea calității de avocat, dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.
Condamnarea definitivă a reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență s- dispus prin Decizia penală nr. 3035/06.06.2007 pronunțată de - Secția Penală, astfel că, în mod legal, Consiliul Baroului emis Decizia nr. 50/15.12.2008, prin care constatat încetarea calității de avocat, radierea din avocaților Baroului și încetarea funcționării Cabinetului individual " - Cabinet de avocat".
Prevederile art. 27 alin. 2 din Statutul profesiei de avocat, invocate de reclamant, reglementează obligația avocaților care se află în unul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de lege de prezenta baroului hotărârile judecătorești prin care au fost condamnați definitiv, prin care li s- aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, prin care au fost declarați faliți frauduloși sau prin care au fost condamnați definitiv pentru fapte săvârșite în legătură cu exercitarea profesiei.
Se observă că norma legală nu vizează cazurile și condițiile în care încetează calitatea de avocat, acestea fiind reglementate, după cum s-a arătat, la art. 13 și art. 26 din Legea nr. 51/1995, astfel că nu se poate susține nelegalitatea deciziilor contestate pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 27 alin. 2 din Legea nr. 51/1995.
Dispozițiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 51/1995 nu fac nicio distincție în funcție de momentul săvârșirii faptei, astfel că, dacă aceasta a fost comisă anterior primirii în profesia de avocat, iar hotărârea judecătorească definitivă de condamnare s- pronunțat în timpul exercitării profesiei, nu se poate reține nelegalitatea deciziei de încetare calității de avocat, întrucât art. 27 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat stipulează expres:
"Pentru aplicarea legii cazurile de nedemnitate se verifică atât cu ocazia primirii în profesie, cât și pe întreaga durată a exercitării acesteia".
În consecință, pentru considerentele de fapt și de drept evidențiate, Curtea constată că acțiunea promovată de reclamant este neîntemeiată și urmează să dispună respingerea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în G, str. B,. 102,. A,. 4,. 12, județul G, în contradictoriu cu pârâții UNIUNEA NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA (UNBR), cu sediul în B, nr. 5, sector 5 și BAROUL GIURGIU, cu sediul în G, str. G-ral nr. 14, județul G, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
Red.EI
Tehnored.CB/ 5 ex.
24.02.2010
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
