Anulare act administrativ . Sentința 389/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 389
Ședința publică din 20.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII-UM 02210.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi, 20.01.2010.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării - UM 02210, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de imputare nr. A 14370/06.12.2006, modificată prin Hotărârea Comandantului UM 02210 nr. A 5992/31.05.2007, urmare a contestației formulate împotriva deciziei de imputare, obligarea pârâtului la restituirea sumelor încasate cu titlu de impunere în baza Deciziei nr. A 14370/06.12.2006, până la momentul rămânerii definitive hotărârii pronunțate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin procesul-verbal de cercetare administrativă s- constatat de către Comisia de soluționare contestațiilor, numită conform Ordinului de zi pe Unitate nr. 5/24.07.2006, că se face vinovat de producerea unui prejudiciu în cuantum de 2280,81 lei, prejudiciu produs ca urmare a confirmării unor foi de parcurs autobuzelor care fac transport de persoane între UM 02210 și UM 02512.
Reclamantul mai arătat că, urmare a cercetării administrative, s- emis Decizia de imputare nr. A 14370/06.12.2006, prin care s- constatat un prejudiciu în cuantum de 2280,81 lei, că împotriva acestei decizii de imputare formulat contestație, care fost soluționată prin Hotărârea Comandantului UM 02210 B nr. 5992/31.05.2007, prin care s- modificat cuantumul total de la suma de 38.916,98 lei la suma de 30.086,52 lei, fiind stabilit astfel în sarcina sa un prejudiciu de 1.325,72 lei.
Reclamantul solicitat să se constate că cercetarea administrativă efectuată în cauză de către comisie nu își produce efectele, întrucât s- făcut cu încălcarea termenului de 60 de zile stabilit de art. 23 din Cap. III al Ordinului M 5, având în vedere că cercetarea s- făcut pentru perioada 01.10.2002-30.09.2005, prejudiciul s- constatat la data de 27.10.2005, iar comisia de cercetare administrativă fost numită prin Ordinul de zi pe Unitate nr. 143/24.07.2006.
Un alt aspect invocat de reclamant se referă la data constatării existenței pagubei, acesta susținând că, potrivit art. 48 alin. 1 din Ordinul M5, data constatării existenței pagubei este "data când comandantul sau șeful unității cunoscut paguba, înscrisă pe Ordinul de Zi pe Unitate", că în Hotărârea Comandantului UM 02210 B, nr. A 5992 din 31.05.2007, se stabilește clar că " prejudiciul fost cunoscut la data de 27.10.2005".
De asemenea, s- invocat caracterul nelegal al Deciziei de imputare și pentru nerespectarea disp. art. 12 lit. D, art. 19 pct. 38 lit. A, și art. 2 pct. 7 lit. D alin. 2 din Ordinul Ministrului Apărării nr. M5/21.01.1999, conform căruia, răspunderea materială este angajată în sarcina autorului faptei, iar în sarcina altor militari poate fi angajată dacă autorul pagubei fost declarat insolvabil.
Or, afirmă reclamantul, autorii faptei sunt conducătorii autovehiculelor care au deservit tehnica în perioada supusă cercetării, care nu sunt considerați persoane insolvabile, în sensul art. 19 pct. 39 din Ordinul Ministrului Apărării nr. M5/21.01.1999.
În final, reclamantul precizat că, pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă s- aflat dosarul nr-, în care s- pronunțat Sentința civilă nr. 2393/19.03.2008, prin care s- dispus: anularea Deciziei nr. 13CJ1/2007 din 26.04.2007, emisă de Comisia de Jurisdicție Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării și a Deciziei de imputare nr. /06.12.2006, modificată prin Hotărârea Comandantului UM 02210 B, nr. A 5992/31.05.2007, și obligarea intimatului Ministerului Apărării pentru UM 02210 să restituie reclamantului (Cpt. ) drepturilor bănești reținute din salariu în baza deciziilor sus-menționate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 23 alin. 1 și art. 48 alin. 1 din ordinul M5 și pe dispozițiile OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială militarilor.
Prin întâmpinarea formulată la data de 19.02.2009, pârâtul Ministerul Apărării invocat excepția de necompetență materială instanței și solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ a Curții de APEL BUCUREȘTI, susținând că litigiul trebuie abordat atât din perspectiva caracterului de act administrativ jurisdicțional al Deciziei de imputare nr. A-14370 din 06.12.2006, cât și raportului de serviciu specific funcției publice, cadrele militare fiind asimilate funcționarilor publici, conform art. 16 alin. 3 din Constituție, art. 6 din Legea nr. 80/1995, art. 2, art. 6 și art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
În acest sens. s-au invocat: Decizia nr. 924/06.03.2008 prin care a soluționat un conflict negativ de competență, Decizia civilă nr. 682/05.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII- Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, referitor tot la anularea Deciziei de imputare nr. A-14370/06.12.2006 prin care s- stabilit competența de judecare în fond litigiului în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal Curții de APEL BUCUREȘTI, precum și decizia pronunțată în dosarul nr-,la data de 12.02.2009, de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-
Pe fondul cauzei, pârâtul solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, pentru următoarele motive:
Data de la care se calculează termenul de 60 de zile în cazul reclamantului este 20.07.2006, dată la care unitatea a primit și înregistrat Hotărârea Comisiei de Jurisdicție Imputațiilor nr. 34/05.07.2006, consemnată în Ordinul de Zi pe Unitate nr. 143 din 24.07.2006, prin care s- trimis spre recercetare dosarul cauzei și s- dispus refacerea cercetării administrative.
În temeiul prevederilor art. 23 alin. 2 din OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, prin aprobarea data pe raportul nr. A-10625 din 08.09.2006, termenul a fost prelungit cu încă 60 de zile, respectiv de la data de 18.09.2006 până la 16.11.2006, fapt consemnat în Ordinul de Zi pe Unitate nr. 183 din 18.09.2006.
Comisia care a refăcut cercetarea administrativă finalizat recercetarea la data de 15.11.2006 conform procesului-verbal nr. A-13471.
Faptul că paguba nu fost cunoscută sub aspectul întinderii sale este susținut și de Hotărârea Comisiei de Jurisdicție Imputațiilor nr. 34 din 05.07.2006, prin care s- dispus refacerea cercetării administrative și "extinderea răspunderii materiale în sarcina și altor persoane responsabile cu verificarea datelor înscrise în foile de parcurs", ceea ce a determinat introducerea în cauză și reclamantului ca fiind persoană cu responsabilități în verificarea foilor de parcurs și care dacă ar fi făcut un control temeinic ar fi prevenit producerea pagubei.
Solicitarea reclamantului cu privire la faptul că "cercetarea administrativă nu a fost făcută în termen legal și nu poate produce efecte în ceea ce privește emiterea deciziei de imputare" nu este întemeiată, OG nr. 121/1998 sancționând cu decăderea numai dacă paguba nu a fost constatată "în cel mult 3 ani de la data producerii", conform prevederilor art. 24.
cauzată care există între acțiunea persoanelor și paguba produsă este reținută în procesul-verbal de cercetare administrativă nr. A-13471 din 15.11.2006, în contextul în care comandanții de subunități (plutoane) "au semnat pentru verificarea foilor de parcurs fără ca acestea să fie completate corect și complet de către conducătorii auto, privind categoriile de drum pe care s-au efectuat cursele".
Prin Sentința civilă nr. 1803/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis excepția de necompetență materială instanței și s- dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - secția de contencios administrativ, în raport de calitatea pârâtului de organ central al administrației și de disp. art. 85 din Legea nr. 188/1999.
La Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr-.
În dovedirea acțiunii s- administrat proba cu înscrisuri.
În conformitate cu disp. art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pârâtul depus documentația care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia de imputare nr. A 14370 din 06.12.2006, emisă de Ministerul Apărării - Unitatea Militară nr. 02210 B, s- dispus angajarea răspunderii materiale în valoare totală 2.280,81 lei în sarcina reclamantului, lt., vinovat de: verificarea și certificarea prin semnătură foilor de parcurs completate neregulamentar/incomplet de către conducătorii de autovehicul, nu urmărit că, după utilizare, toate foile de parcurs să fie predate la subunități pentru verificare, nu urmărit și impus circuitul regulamentar al foilor de parcurs, nu a respectat prevederile legale, potrivit atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișa postului, de a verifica zilnic foile de parcurs.
Decizia de imputare a avut la bază constatările, concluziile și propunerile din procesul-verbal de cercetare administrativă nr. A 13471 din 15.11.2006 prezentat de către comisia de cercetare administrativă Unității militare 02210 B, înregistrat la această unitate sub nr. A 13471 din 15.11.2006.
Împotriva Deciziei de imputare nr. A 14370 din 06.12.2006, reclamantul a formulat contestație, iar prin Hotărârea nr. A 1874 din 15.02.2007, emisă de Comandantul UM 02210 s- dispus respingerea acesteia ca nefondată și menținerea răspunderii materiale acestuia.
Împotriva Hotărârii nr. A 1874/15.02.2007, reclamantul a formulat plângere la Comisia de Jurisdicție Imputațiilor, care s-a pronunțat, prin Decizia administrativă jurisdicțională nr. 13 /2007 din data de 26.04.2007, în sensul admiterii plângerii în parte, menținerii răspunderii materiale, anulării deciziei de imputare în parte, privind cuantumurile răspunderii materiale, stabilirea răspunderii materiale conform art. 15 din OG nr. 121/1998 și pct. 33 din Instrucțiunile privind răspunderea materială militarilor și salariaților civili și diminuarea valorii totale pagubei la 30.086,52 lei, stabilirea răspunderii materiale diminuate utilizându-se aceeași procedură de calcul folosită, luându-se în calcul soldele/salariile din luna constatării pagubei.
În conformitate cu Decizia administrativ-jurisdicțională nr. 13 /2007 din data de 26.04.2007 Comisiei de Jurisdicție Imputațiilor, s-a emis Hotărârea nr. din 31.05.2007 Comandantului UM 02210 B, prin care Decizia de imputare nr. A 14370/06.12.2006 fost modificată în parte, cu privire la valoarea totală pagubei și răspunderea materială individuală.
Astfel, s- stabilit că valoarea pagubei este de 30.086,52 lei, iar răspunderea materială reclamantului se angajează pentru paguba de 1.325,72 lei.
Prin acțiunea dedusă judecății s- solicitat anularea Deciziei de imputare nr. /06.12.2006, modificată prin Hotărârea Comandantului UM 02210 nr. A 5992/31.05.2007 și obligarea pârâtului Ministerul Apărării la restituirea sumelor încasate cu titlu de impunere în baza Deciziei de imputare nr. /06.12.2006.
Primul motiv de nelegalitate vizează efectuarea cercetării administrative cu încălcarea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 23, Capitolul III din Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M5 din 22.01.1999 pentru aplicarea prevederilor OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială militarilor.
Dispozițiile art. 23 din OG nr. 121/1998 prevăd următoarele:
" (1) Termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei.
(2) Pentru motive temeinic justificate, la cerere, comandantul sau șeful eșalonului superior poate prelungi acest termen cu cel mult 60 de zile, prin ordin scris.
(3) În toate situațiile, cercetarea împrejurărilor în care s-a produs paguba se face cu chemarea și ascultarea celor în cauză, pentru explicații scrise și prezentarea de probe în apărare".
În speță, stabilirea răspunderii materiale s- realizat pentru un prejudiciu produs în perioada 01.10.2002 - 30.09.2005 și constatat de comandantul UM 02210 la data de 27.10.2005, data înregistrării planului de măsuri nr. al UM 02210, pentru implementarea recomandărilor formulate prin raportul de audit public intern nr. AS 2230 din 14.10.2005.
Data constatării pagubei este înscrisă atât în Decizia de imputare nr. A 14370/06.12.2006, cât și în Hotărârea Comandantului UM 02210 nr. A 5992/31.05.2007.
Prin urmare, data de la care începe să curgă termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. 1 din OG nr. 121/1998 pentru efectuarea cercetării administrative este 27.10.2005.
Faptul că, la acea dată, paguba nu a fost cunoscută sub aspectul întinderii sale nu are relevanță în calcularea termenului prevăzut de lege pentru efectuarea cercetării administrative, întrucât în cadrul cercetării administrative se stabilește valoarea pagubelor și se întocmește documentația din care rezultă calculul valorii acestora, potrivit art. 55 lit. b), Capitolul III al Ordinului nr. M5/1999.
Termenul de 60 de zile prevăzut de lege pentru efectuarea cercetării administrative nu a fost respectat în cauză, având în vedere că numirea comisiei de cercetare administrativă s-a realizat la data de 24.07.2005, prin Ordinul de Zi pe Unitate nr. 143/24.07.2006, după expirarea termenului de 60 de zile calculat de la data constatării pagubei (27.10.2005).
Desemnarea comisiei de cercetare administrativă prin Ordinul de Zi pe Unitate nr. 143/24.07.2006 este consemnată în Procesul-verbal de cercetare administrativă nr. A 13471 din 15.11.2006.
Prelungirea termenului de 60 de zile putea fi dispusă cu cel mult 60 de zile de comandantul sau șeful eșalonului superior, la cerere, pentru motive temeinic justificate, prin ordin scris, potrivit art. 23 alin. 2 din OG nr. 121/1998.
În speță, nu a fost emis un ordin scris de comandantul unității sau de șeful eșalonului superior, în condițiile expres prevăzute de lege, prin care termenul legal de 60 de zile prevăzut pentru efectuarea cercetării administrative să fi fost prelungit cu încă 60 de zile.
În aceste condiții, Curtea constată că este întemeiată critica de nelegalitate invocată de reclamant privitoare la nerespectarea termenului legal de efectuare a cercetării administrative, ceea ce determină nelegalitatea Deciziei de imputare nr. A 14370 din 06.12.2006, act administrativ emis pe baza constatărilor, concluziilor și propunerilor din procesul-verbal de cercetare administrativă nr. A 13471 din 15.11.2006.
Constatând nelegalitatea deciziei de imputare pentru nerespectarea disp. art. 23 din OG nr. 121/1998, Curtea apreciază că nu mai este necesară examinarea respectării prevederilor art. 12 lit. D, art. 19 din OG nr. 121/1998, precum și a celor înscrise la pct. 38 lit. a), pct. 39 și pct. 7 lit. d) din Ordinul M5/1999, sub aspectul îndeplinirii condițiilor de angajare răspunderii materiale a reclamantului.
În consecință, pentru considerentele de fapt și de drept evidențiate, Curtea va dispune admiterea acțiunii, anularea Deciziei de imputare nr. A 14370 din 06.12.2006, modificată prin Hotărârea Comandantului UM 02210 nr. A 5992/31.05.2007 și obligarea pârâtului să restituie reclamantului sumele încasate în baza acestei decizii de imputare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în B,- A,. 825 BIS,. 1,. 26, sector 6, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII-UM 02210, cu sediul în B, str. - nr. 3-5, sector 5.
Anulează Decizia de imputare nr. A 14370/06.12.2006, modificată prin Hotărârea Comandantului UM 02210 nr. A 5992/31.05.2007.
Obligă pârâtul să restituie reclamantului sumele încasate în baza Deciziei de imputare nr. A 14370 din 06.12.2006.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
Red.EI
Tehnored.CB/ 4ex.
22.02.2010
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
