Anulare act administrativ . Decizia 45/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 45/
Ședința publică din 1 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței nr. 623/CA din 22.10.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul și consilier juridic pentru intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la primul termen de judecată.
Recurentul depune la dosar copia adresei nr. 5300/29.01.2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Reprezentanta intimatei depune la dosar delegația de reprezentare în instanță, precum și întâmpinarea, comunicând duplicatul acesteia recurentului.
Instanța lasă dosarul la ordine pentru a se da posibilitatea recurentului să ia cunoștință de conținutul întâmpinării formulate de intimată.
La cea de a doua strigare a cauzei au răspuns recurentul și consilier juridic pentru intimată.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Recurentul solicită admiterea recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA D APEL,
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința nr. 623/CA/ din 22 octombrie 2009, Tribunalul Iași, admițând excepția inadmisibilității acțiunii, a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, anularea actului emis sub nr. - din 5.05.2009, precum și obligația pârâtei la restituirea sumei de 1.534 lei încasată de la acesta cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, pentru bunul importat la data de 30 octombrie 2008, dintr-un stat membru al Comunității Europene.
Examinând cu prioritate excepția nerespectării procedurii prealabile, ridicată de pârâtă, prima instanță a reținut că ceea ce solicită reclamantul este anularea chitanței ce i s-a eliberat, în urma achitării taxei pe poluare pentru autovehiculul importat, că, în raport de data efectuării acestei operațiuni, în cauză erau incidente dispozițiile art. 7 din nr.OUG 50/2008, act normativ care prevede că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită se realizează, în această materie, de către autoritatea fiscală, conform prevederilor nr.OG 92/2003.
Constatând că, în cazul reclamantului, taxa a fost stabilită și calculată, prin decizie, de către pârâtă, și că această decizie nu a fost contestată, cerându-se doar anularea chitanței emise la data de 5.05.2009, act care atestă doar faptul încasării taxei pe poluare, prima instanță a apreciat că acest document nu are semnificația și conținutul unui act administrativ-fiscal, în înțelesul art. 41-43 din Codul d e procedură fiscală, și că, simplul fapt al formulării unei acțiuni în restituire, fără parcurgerea procedurii prealabile, face ca instanța să nu se considere legal investită, întrucât neîndeplinirea acestei proceduri constituie un fine de neprimire a cererii.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamantul -, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în speță s-ar fi impus suspendarea judecății, până la îndeplinirea obligației pe care o avea, respectiv de a face dovada provenienței autoturismului, și că s-a ignorat faptul că art. 90 din Tratatul Uniunii Europene interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în condițiile în care nu se urmărește o recuperare parțială a taxei, ci o recuperare în totalitate a taxei plătite, apreciindu-se că o lege organică, respectiv Codul fiscal nu poate fi modificată prin ordonanță de urgență.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, pe motiv că nu s-a făcut dovada provenienței bunului și că nici nu s-a urmat procedura prealabilă sesizării instanței.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că reclamantul-recurent face dovada că a achiziționat de la firma din Germania un autoturism marca Honda, în anul 2008, bun pe care l-a introdus în România, și, că anterior înmatriculării vehiculului pe numele său,a achitat la Trezoreria I suma de 1.534 lei cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, eliberându-i-se chitanța nr. - din 5 mai 2009, act a cărui anulare s-a cerut prin acțiune.
Curtea constată de asemenea că această taxă a fost instituită prin nr.OUG 50/2008 și că ea se constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu, neputând fi asimilată taxelor și impozitelor reglementate prin Codul fiscal, din punct de vedere a dreptului material.
Raportul juridic născut din faptul plății taxei pe poluare pentru autovehicule este însă asimilat raporturilor de drept fiscal, el fiind supus din perspectiva dreptului procesual, reglementărilor prevăzute de nr.OG 92/2003; act normativ care stabilește procedura pe care o persoană ce se consideră vătămată trebuie să o urmeze în vederea apărării drepturilor sale, cadrul juridic la care face referire și art. 7 din nr.OUG 50/2008, în vigoare la data efectuării operațiunii administrative c contestate.
Ori, raportat la dispozițiile art. 205 și respectiv ale art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală, coroborate cu prevederile art.7 din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că era obligația reclamantului-recurent să facă dovada că, anterior sesizării instanței de judecată, a cerut unității fiscale unității fiscale competente anularea deciziei emise în condițiile stabilite prin Ordinul - nr. 986 din 30 iunie 2008 și că această contestație a fost soluționată în forma cerută de art. 210-211 Cod procedură fiscală.
Atât timp cât această dovadă nu a fost făcută, prima instanță a fost îndreptățită să considere că acțiunea de față nu satisface cerințele obligatorii impuse de art. 218 Cod procedură fiscală, cerințe care trebuiau îndeplinite până la data introducerii cererii de chemare în judecată; demersurile ulterioare acestui moment neputând fi luate în considerare, astfel precum este și cazul petiției ce a fost înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a municipiului I sub nr. 14957 din 15.01.2010, la care s-a răspuns prin adresa nr. 5300 din 29.01.2010, în condițiile în care acțiunea a fost depusă la Tribunalul Iași la data de 6 iulie 2009.
Obligativitatea parcurgerii acestei proceduri este conformă nu doar cu practica Curții Constituționale a României, dar și că jurisprudența Curții Europene de Justiție, printre altele, care prin hotărârea sa din 22 octombrie 1998 pronunțată în cauzele conexe C-10/97 - C-22/97, a statuat că această rambursare a taxelor poate fi solicitată numai cu respectarea condițiilor de fond și de formă stabilite de către diferitele legislații naționale, înțelegându-se prin aceasta că aceste condiții nu ar putea fi mai puțin favorabile decât cele referitoare la reclamațiile asemănătoare de natură internă și că nici nu ar face imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară.
Cum în dreptul intern, concordant cu dreptul comunitar, instanța de contencios administrativ nu poate fi sesizată în mod direct și imediat de către cel ce se consideră vătămat printr-un act administrativ, ci doar după parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, în legislația națională nu este nici excesivă și nici nu presupune angajarea unor cheltuieli suplimentare pentru cel care reclamă, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este temeinică și legală, primirea excepției inadmisibilității acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, făcând de prisos cercetarea pe fond a raportului juridic litigios, inclusiv a chestiunii pretinsei încălcări a prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, adoptarea prin nr.OUG 50/2008, act normativ care a instituit taxa de poluare pentru autovehicule.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins, nimic neîmpiedicând însă pe reclamant să reia procedura de restituire, în condițiile de reglementare evocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 623/CA/22.10.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - G - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
12.02.2010
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
