Anulare act administrativ fiscal. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 42/
Ședința publică din 1 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței nr. 621/CA din 22.10.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, lipsă fiind intimații, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, Trezoreria Operativă a Municipiului I și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la primul termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față.
Prin sentința civilă 621/CA/22.10.2009 a Tribunalului Iașis -a dispus:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. I cu sediul în I,- și respinge acțiunea reclamantei, domiciliată în I,-, - 4,. F,. 1,. 1 în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I.
Admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I cu sediul în I,-.
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I să restituie reclamantei suma de 5733,88 lei încasată cu titlu de taxă de primă înmatriculare la care se adaugă dobânda legală calculată de la data încasării și până la data restituirii efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 43,30 lei.
Respinge cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta Trezoreria Operativă a Municipiului I cu sediul I,- privind anularea chitanței nr. -/8.01.2008 emisă de această pârâtă.
În baza art. 246 Cod procedură civilă ia act de renunțarea reclamantei la judecata acțiunii în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul procedural ales la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. I din I,-.
Instanța de fond a reținut următoarele:
Având în vedere că reclamanta a depus o declarație autentificată de renunțare la judecata acțiunii în contradictoriu cu Statul Român (fila 39 dosar), instanța urmează a lua act de manifestarea de voință în acest sens, în baza art. 246 Cod procedură civilă.
Va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP I, având în vedere că în cazul contribuabililor persoane fizice această pârâtă nu este implicată în operațiunea de încasare și restituire a taxei speciale pentru autovehicule, aspect statuat de practica instanței de control judiciar, urmând a fi respinsă acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta DGFP I.
Față de cererea reclamantei privind anularea chitanței emise de pârâta Trezoreria I, luând în considerare că acest act atestă încasarea taxei de primă înmatriculare, neavând semnificația și conținutul actului administrativ fiscal, așa cum rezultă din prevederile art. 41-43 Cod de procedură fiscală și nici a deciziei date în sistemul administrativ al căilor de atac, instanța reține că solicitarea formulată de reclamantă în sensul anulării chitanței în contradictoriu cu pârâta Trezoreria I este inadmisibilă, urmând a fi respinsă pe acest motiv.
Pe fond, raportat la pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. I, instanța reține că în cauză reclamanta a achitat la data de 8.01.2008, taxa de primă înmatriculare în cuantum de 5733,88 lei pentru autoturismul marca Honda tip RD 8/1/CR-
Potrivit art. 214 ind. 1, 214 ind. 3 din Codul fiscal și pct. 311-312 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule s-a plătit cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea,atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Potrivit art. 148 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Instanța mai constată că în chestiunea impozitării autovehiculelor de ocazie importate, a considerat că art. 90 din Tratat vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și cele din import (cauzele Weigel c-387/2001, și C-290/2005 și C-333/2005).
Prin decizia în cauză Costa contra Enel nr. 6/1964 CJCE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Se consacră astfel un principiu esențial în ce privește raportul dintre dreptul comunitar și dreptul intern, respectiv aplicabilitatea prioritară a dreptului comunitar. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al satelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De asemenea, în cauza Simmenthal nr. 106/77 din 1978 CJCE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale, norma internă contrară fiind întotdeauna înlăturată de la aplicare, indiferent de forța sa juridică sau de momentul adoptării în raport de cea comunitară.
Față de considerentele expuse, instanța constată că în România, stat comunitar, nu se percep taxe pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o taxă de înmatriculare pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state europene și reînmatriculate în România după import, fapt ce constituie o discriminare de regim juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 par. 1 din Tratatul CEE.
Având în vedere că suma plătită de reclamantă cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul indicat în acțiune nu este datorată potrivit legislației comunitate în contextul expus, instanța va admite acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. I în sensul obligării acesteia la restituirea către reclamantă sumei de 5733,88 lei,
De altfel, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței CJCE, prin OG50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 Legea 571/2003.
Nu pot fi reținute apărările pârâtei întemeiate pe prevederile art. 11 alin. OG50/2008, având în vedere că acest act normativ conține dispoziții referitoare la restituirea diferenței ce ar rezulta între cuantumul taxei de poluare, introdusă ulterior achitării taxei de primă înmatriculare și cuantumul acesteia din urmă.
Ori în condițiile în care s-a constatat că taxa de primă înmatriculare nu este datorată potrivit legislației comunitare, aceasta se impune a fi restituită integral, independent de efectele instituirii oricărei alte taxe.
De altfel, acceptând că prevederile OG50/2008 sunt incidente și în cauzele în curs de judecată la intrarea sa în vigoare s-ar ajunge la a recunoaște că legiuitorul poate interveni oricând pentru a influența soluționarea judiciară a unor cauze și a modifica, în detrimentul solicitanților și retroactiv, cuantumul sumelor deja plătite de aceștia și nedatorate conform legislației comunitare.
Practic, în anumite cazuri, solicitanții ar fi lipsiți de o parte din suma pe care puteau să o ceară anterior intrării în vigoare a OG50/2008, considerent față de care și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că tinde la încălcarea art. 6 din CEDO, articol care interzice orice amestec din partea puterii legislative, altul decât cel cerut de interesul general, în administrarea justiției, amestec menit să influențeze soluționarea judiciară a unui conflict (cauza Scordino contra Italiei).
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. I va fi obligată să achite reclamantei și dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective.
Împotriva sentinței civile nr.621/CA/22.10.2009 a Tribunalului Iași, a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice
Susține recurenta că, prin adoptarea G nr.50/2008, de instituire a taxei de poluare pentru autovehicule, s-a instituit temeiul legal (art.11) al compensării legale a acelor datorii reciproce, în concordanță cu art.116 Cod procedură fiscală.
Noile reglementări în materie sunt conforme cu normele europene, iar solicitarea reclamantului de a i se restitui întreaga sumă achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule nu are temei juridic, el având posibilitatea de a se adresa cu o cerere pentru restituirea diferenței dintre taxa achitată și taxa de poluare, conform art.6 din HG 686/2008.
Cu privire la acordarea dobânzilor legale, recurenta susține că acestea nu sunt aplicabile, nefiind îndeplinite condițiile pentru restituirea sumelor plătite, așa cum nu datorează nici cheltuieli de judecată, din moment ce nu este în culpă procesuală.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Raportul juridic de drept fiscal dedus judecății a fost în mod corect analizat de către instanța de fond în considerarea dispozițiilor legale în vigoare la data ivirii litigiului, respectiv dispozițiile referitoare la taxa de primă înmatriculare introduse în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006, modificată prin G nr.110/2006.
Dispozițiile dreptului comunitar, analizate de instanța de fond, respectiv ale Tratatului E care interzic taxele vamale la import și export între statele comunitare și cele ce suprimă posibilitatea unui stat de a aplica impozite interne produselor importate, mai mari decât cele aplicate produselor naționale similare, sunt incidente în cauza dedusă judecății, în condițiile aderării României la Uniunea Europeană, începând cu data de 01.01.2007.
Judecătorul fondului, chemat să garanteze, alături de celelalte puteri în stat, aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, este îndatorat să aplice direct normele comunitare, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau a aștepta modificarea legislației.
În cadrul acestui demers, s-a stabilit fără echivoc că dispozițiile art. 214 - 214 Cod fiscal, ce impun plata taxei speciale auto numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale și reînmatriculate în România, nu și pentru cele deja înmatriculate în România, contravin dispozițiilor. art. 25, art. 28 și art. 90 (1) din Tratatul CE, astfel încât taxa astfel impusă este nelegală.
Soluția compensării afirmată de către recurentă, cu taxa de poluare instituită prin G nr.50/2008, nu poate opera în cauză. Nu poate avea loc compensarea între o taxă al cărei caracter nelegal a fost stabilit și taxa impusă prin G nr.50/2008; nu poate fi compensată o taxă de primă înmatriculare cu una de poluare, dată fiind natura juridică total diferită a celor două obligații.
Nu în ultimul rând, se impune a fi avut în vedere momentul nașterii litigiului și dispozițiilor legale aplicabile în raport de acest moment, în considerarea cărora reclamantul nu poate fi obligat la plata taxei de poluare, ce nu era în vigoare la data nașterii raportului juridic.
Soluția compensării legale, afirmată de recurentă și legiferată prin G nr.50/2008, sfidează normele și principiile elementare de drept mai sus enunțate și nu poate opera în cauză.
Raportat la aspectele reținute, Curtea apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută prin respingerea recursului, conform art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice I împotriva sentinței nr. 621/CA /22.10.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - G - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
17.02.2010
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
