Anulare act administrativ fiscal. Decizia 44/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 44/
Ședința publică din 1 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbâltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței nr. 267/CA din 23.11.2009 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la primul termen de judecată, recursul este legal timbrat și că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, o cerere - transmisă prin fax, prin care recurentul solicită, în temeiul art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 150 din Codul d e procedură civilă, a reținut cauza spre soluționare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la ribunalul Vaslui la nr-, reclamantul, funcționar public cu statut special în cadrul Politiei municipiului Bârlad, l-a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Politie al județului V, solicitând anularea dispoziției nr. 31/21.01.2008, emisă de către inspectorul șef al Inspectoratului de Politie al județului V, prin care a fost sancționat disciplinar cu sancțiunea disciplinară a reducerii drepturilor salariale cu 10% pentru o durată de 3 luni sub aspectul săvârșirii abaterilor disciplinare prevăzute de 57 lit. a și d din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
Reclamantul a arătat că sancțiunea aplicată prin dispoziția mai sus arătată, menținută prin dispoziția nr. 732/7.02.2008 a Inspectoratului General al Poliției Române, prin care s-a respins contestația sa, este nelegală deoarece actele din dosarul de cercetare disciplinară nu sunt întocmite cu respectarea normelor și dispozițiilor interne ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cercetarea prealabilă efectuată de Inspectoratul de Politie al județului V și însușită de Inspectoratul General al Poliției Române, fără just temei, nu a lămurit întreaga situație de fapt, iar prin dispoziția nr. 732/2008 s-a analizat doar condițiile de formă, nu și fondul contestației.
Prin sentința civilă nr. 267/CA/23.11.2009, Tribunalul Vasluia admis excepția necompetenței materiale de soluționare a acțiunii formulate de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al județului V și Inspectoratul General al Poliției Române și a declinat competența materială de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de APEL IAȘI.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin precizările depuse la data de 13.02.2008, reiterate oral la termenul de judecată din data de 12.10.2009, reclamantul a susținut că cererea de chemare în judecată se referă și la decizia nr. 732, emisă de către Inspectoratul General al Poliției Române la data de 07.02.2008, prin care i s-a respins contestația formulată împotriva dispoziției nr. 31/21.01.2009, ca și act emis de către o autoritate publică centrală, în calitate de autoritate ierarhică superioară, în procedura plângerii prealabile îndreptate împotriva actului emis de către autoritatea publică locală contestat inițial.
Tribunalul a avut în vedere că dispoziția nr. 732 din 07.02.2008 a fost emisă de către o structură centrală a politiei, competenta de soluționare a prezentei cauze revenind din acest motiv, în primă instanță, Curții de APEL IAȘI -secția de contencios administrativ și fiscal, fiind aplicabile prevederile art. 3 pct. 1 din Codul d e procedură civilă și art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Instanța a mai reținut faptul că în privința competenței materiale nu are relevanță împrejurarea că actul emis de autoritatea publică centrală ce atrage competența curții de apel reprezintă răspunsul primit de persoana vătămată la plângerea prealabilă formulată cu privire la actul administrativ emis de o autoritate publică locală.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului său, reclamantul a arătat că în mod greșit a considerat prima instanță că dispoziția nr. 732/07.02.2008 este act administrativ și că doar dispoziția de sancționare emisă de pârâtul inspectorul șef al Inspectoratului de Poliție al județului V are caracter de act administrativ ceea ce înseamnă că instanța competentă material să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul Vaslui.
Analizând actele și lucrările cauzei, Curtea reține următoarele:
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, ce constă în anularea dispoziției nr. 31/21.01.2008, emisă de către inspectorul șef al Inspectoratul de Politie al județului V, prin care reclamantul, funcționar public cu statut special în cadrul Politiei municipiului Bârlad, a fost sancționat disciplinar, precum și în anularea dispoziției nr. 732/7.02.2008 a Inspectoratului General al Poliției Române prin care a fost menținută sancțiunea disciplinară, Curtea consideră că, în speță, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține Tribunalului Vaslui pentru considerentele următoare:
Potrivit actelor dosarului, reclamantul, funcționar public cu statut special în cadrul Politiei municipiului Bârlad, a fost sancționat disciplinar prin dispoziția nr. 31/21.01.2008, emisă de către inspectorul șef al Inspectoratul de Politie al județului
În conformitate cu prevederile art. 61 alin. 3 din Legea nr. 360/2002, polițistul nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului ori a dispoziției de sancționare.
Având în vedere că din acest text de lege rezultă că actul care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ este ordinul sau dispoziția de sancționare, Curtea, ținând seama și de faptul că în speță dispoziția de sancționare a fost emisă de o autoritate publică cu atribuții la nivel județean, consideră că soluționarea prezentei cauze este de competența Tribunalului Vaslui, conform dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 2 din Codul d e procedură civilă, chiar dacă reclamantul a chemat în judecată atât autoritatea care a emis dispoziția de sancționare, cât și pe șeful ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea.
Prin urmare, în speță, în determinarea instanței competente este hotărâtor criteriul ce rezultă din dispozițiile art. 61 alin. 3 din Legea nr. 360/2002, al rangului autorității sau instituției care a aplicat sancțiunea disciplinară, nu cel al rangului autorităților chemate în judecată.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 267/CA/23.11.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o va casa, urmând a trimite cauza la ribunalul Vaslui în vederea rejudecării.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite recursul introdus de împotriva sentinței nr. 267/CA/23.11.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea judecării în fond aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 februarie 2010.
Președinte judecător judecător
- - - G - -- -
Grefier
/tehnoredactat:, 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Vaslui
Judecător: -
Președinte:Tăbâltoc Dan MirceaJudecători:Tăbâltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
