Anulare act administrativ fiscal. Decizia 43/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 43/
Ședința publică din 1 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanta SRL V împotriva sentinței nr. 292/CA din 07.12.2009 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru recurenta - SRL V, lipsă fiind intimatele Administrația Națională de Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la primul termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurentă, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei, în vederea judecării ei în fond, aceleiași instanțe, pentru motivele arătate pe larg în motivarea recursului și pe care le susține și oral.
Declarând închise dezbaterile, instanța reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 292/CA din 07 decembrie 2009, Tribunalul Vaslui și-a declinat competența materială de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta "" V, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii V, în favoarea Curții de Apel Iași.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a chemat în judecată pe pârâte pentru a se constata refuzul nejustificat al acestora de soluționare a contestației nr. 7713 din 05.09.2008 formulată împotriva dispoziției de reverificare nr. 2 din 21.07.2008, a se dispune obligarea pârâtelor să se pronunțe pe fond asupra menționatei cereri, în sensul emiterii actului administrativ corespunzător, și, în subsidiar, a se anula dispoziția de reverificare nr. 2 din 21.07.2008, emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii
Raportându-se la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 3 Cod procedură civilă, prima instanță a reținut că, întrucât prezentul litigiu are ca obiect solicitarea constatării refuzului nejustificat al pârâtelor, dintre care una autoritate centrală, iar cealaltă este o autoritate publică locală, competența de soluționare a cererii de verificare a legalității refuzului de a rezolva contestația îndreptată împotriva dispoziției de reverificare nr. 2/2008 revine Curții de Apel Iași.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamanta "" V, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că a ignorat faptul că, în ceea ce privește competența instanțelor, aceasta se determină în raport de statutul emitentului actului și că nu avea nicio implicație faptul că a chemat în judecată și Agenți Națională de Administrare Fiscală, din moment ce această cerere a fost formulată exclusiv în considerarea statutului acesteia de organ ierarhic superior al Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii V, pentru opozabilitate, în condițiile în care însuși tribunalul a ridicat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, dat fiind faptul că nu instituția centrală a fost emitenta actului contestat.
Intimatele nu au depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că, la data de 21 iulie 2008, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii V, din subordinea Direcției Generale a Finanțelor Publice V, a emis dispoziția nr. 2, prin care s-a aprobat reverificarea fiscală la "" V, pentru taxa pe valoarea adăugată și impozitul pe profit, pentru perioada 01.01.2003-31.12.2004, la solicitarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, că împotriva acestei măsuri administrative persoana juridică menționată a introdus,la data de 11.09.2008, o contestație și că, acestei solicită i s-a răspuns de către șeful Administrației, în sensul că "reverificarea unei anumite perioade nu este o măsură prevăzută cu drept de contestație, de către contribuabil și prin urmare solicitarea dvs. nu poate fi soluționată de organul fiscal, în baza art. 213 din nr.OG 92/2003".
Curtea reține de asemenea că obiectul sesizării instanței îl constituie tocmai pretinsul refuz nejustificat de rezolvare, în condițiile Codului d e procedură fiscală, a contestației înregistrate sub nr. 7662 din 11 septembrie 2008, reclamanta solicitând, în subsidiar, "anularea dispoziției de reverificare nr. 2/21.07.2008 a ANAF- pentru Contribuabilii Mijlocii V, în condițiile în care, la data introducerii acțiunii (12 martie 2009), pentru Contribuabilii Mijlocii V încheiase raportul de inspecție fiscală nr. 8334 din 30.09.2008, iar, prin decizia nr. 467 din 24.12.2008, a dispus suspendarea procedurii de soluționare a contestației introduse împotriva actului administrativ-fiscal menționat, iar "" Vas olicitat anulare acestei decizii, cauză ce face obiectul dosarului nr- al Curții de Apel Iași.
Curtea constată de asemenea că acțiunea reclamantei vizează exclusiv dispoziția de reverificare emisă de pentru contribuabilii Mijlocii V și că simpla precizare făcută de reprezentanta reclamantei, la termenul din 13 aprilie 2009 în sensul că "înțelege să se judece, în calitate de intimate, atât cu cât și cu V", nu are semnificația și valoarea unei modificări a acțiunii, în sensul art. 132 Cod procedură civilă, și cu atât mai puțin valoarea unei cereri de chemare în judecată, în sensul arătat la art. 112 Cod procedură civilă, în condițiile în care însuși tribunalul a ridicat, din oficiu,excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, iar reclamanta-recurentă precizează că introducerea în cauză a acestei instituții publice s-a făcut doar "pentru opozabilitatea hotărârii", având în vedere calitatea de "organ ierarhic superior" al instituției publice emitente a actului contestat.
Ori, în acest context, în care era în mod neîndoielnic stabilit că actul a cărui anulare se solicită a fost emis de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii V și că aceasta se află în subordinea directă a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului V și nu a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, nu exista niciun temei de drept, dat fiind caracterul nepatrimonial al actului și statutul juridic al instituției publice emitente, să se facă aplicațiunea art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă, ignorându-se dispozițiile art. 209 Cod procedură fiscală,competența instanțelor neputând fi înfrântă prin faptul că cel ce reclamă a înțeles să cheme în judecată și instituția centrală ce coordonează activitatea în domeniu, pentru temeiuri care nu se regăsesc nici în Codul d e procedură civilă și nici în Codul d e procedură fiscală.
Ca atare, în mod greșit s-a declinat competența de soluționare a cererilor vizând actele organului fiscal local, în emiterea și controlul cărora pârâta nici nu putea fi în mod legalmente implicată, omițându-se în același timp să se verifice dacă dispoziția atacată, ca și adresa de răspuns la contestația formulată împotriva acesteia, pot fi asimilate actelor administrative, astfel cum sunt ele definite de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 și art. 41 din Codul d e procedură fiscală, și implicit dacă sesizarea instanței îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 și respectiv art. 218 alin. 2 din nr.OG 92/2003.
Drept urmare, constatând că în mod nelegal prima instanță s-a dezinvestit cu soluționarea unei acțiuni ce privea acte emise de un organ fiscal local, în emiterea și valorificarea căruia cea de a doua pârâtă nu a fost și nici nu putea fi implicată, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamantei, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza în vederea judecării ei în fond aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de reclamanta "" V împotriva sentinței nr. 292/CA din 07 decembrie 2009, Tribunalului Vaslui, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea judecării ei în fond aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- --- G - -- -
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -
11.02.2010
2 ex.
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
