Anulare act administrativ . Decizia 839/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.839
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.06.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.99/PI/CA/27.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâta - intimată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, având ca obiect obligație a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - recurentă. Lipsă, avocat în substituirea avocatei, lipsă fiind pârâta - intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 29.05.2009, întâmpinare din partea pârâtei - intimate.
Reprezentanta reclamantei - recurente depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei - recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 18.09.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la validarea Hotărârii nr. 945/07.05.2008 emisă de Comisia Județeană pentru Aplicarea prevederilor Legii nr.9/1998 privind propunerea acordării de compensații pentru bunurile deținute în proprietate în sat, com., jud. de către antecesorul, cu obligarea pârâtei la plata unei sume de 100 lei daune/zi de întârziere precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin Hotărârea nr.945/07.05.2008 Comisia Județeană pentru Aplicarea prevederilor Legii nr.9/1998 a propus acordarea sumei de 230.358,53 lei reclamantei în calitate de moștenitoare legală cu titlu de compensații privind casa, anexe, teren și pomi, bunuri care au fost deținute în proprietate de către antecesorul reclamantei în sat, com., jud.. Prin aceeași hotărâre se dispune la art.4 că hotărârea Comisiei Județene T se transmite spre validare Serviciului pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din structura Cancelariei Primului Ministru.
Deși documentul de validare a fost comunicat pârâtei care avea obligația să valideze sau nu hotărârea Comisiei Județene, aceasta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege nici până în prezent, nerespectând dispozițiile art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998 care prevede "În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile județene".
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.9/1998 și art. 1075,1076 Cod civil.
La dosar s-au depus: hotărârea nr.945/2008, practică judiciară.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca netemeinică a acțiunii reclamantei.
În cuprinsul întâmpinării se arată că Hotărârea nr.945/07.05.2008 a Comisiei Județene T se află în evidențele pârâtei cu dosarele constituite la prefecturi în temeiul Legii nr.9/1998. Această Hotărâre, însoțită de actele doveditoare urmează circuitul legal, ce prevede analizarea în ordine cronologică a acestora, respectiv ordinea emiterii hotărârilor. Studierea unui dosar prevede o analiză atentă a actelor ce atestă dreptul de proprietate al autorului asupra bunurilor abandonate pe teritoriul statului bulgar după încheierea Tratatului d l Craiova din septembrie 1940, declarațiilor notariale, a actelor de stare civilă privind persoanele care au dreptul la acordarea compensațiilor, a modului de stabilire a cuantumului compensațiilor ce revin pentru bunurile rămase nedespăgubite și a modului de efectuare a calculului de către comisiile ce au emis hotărârile.
Pentru o justă aplicare a legii, Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 inițiază corespondență cu instituțiile competente cărora le solicită noi acte de natură să clarifice situația din dosar, urmând apoi solicitarea avizului către Asociația Română a Victimelor - Secția, urmând apoi propunerea de validare/invalidare înaintată Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, concretizată prin emiterea unei decizii. Decizia de plată cu precizările privind intrarea în posesia sumelor aprobate sau decizia de invalidare a hotărârii cu motivațiile respective urmează să fie transmise beneficiarilor la domiciliu.
Pârâta a considerat că dispozițiile art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998 reprezintă un termen de recomandare.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la actualizarea compensațiilor, s-a solicitat respingerea acestuia ca fiind prematur introdus, neîntemeiat și fără obiect.
În drept, au fost invocate prevederile art.115- 118 din Codul d e procedură civilă, prevederile Legii nr.9/1998, nr.HG753/1998, nr.OUG25/2007.
Prin sentința civilă nr.99/PI/CA/27.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998, pentru validarea Hotărârii nr.945/07.05.2008 emisă de Comisia Județeană T și daune cominatorii. Totodată a respins cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată și a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, după ce a obținut o hotărâre favorabilă din partea Comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr.9/1998 a jud. T (respectiv Hotărârea 945/07.05.2008 prin care s-au acordat compensații de 230.358,lei), reclamanta pretinde obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 la validarea acestei hotărâri.
În drept, potrivit art.7 al.1 din Legea nr.9/1998, comisiile județene și a municipiului B primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor. Hotărârile privind acordarea compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică comisiei centrale, spre validare, precum și solicitantului.
Potrivit aliniatului 3, în termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului B, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publice.
În sfârșit, potrivit aliniatului 4, hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Văzând starea de fapt și prevederile legale de mai sus tribunalul a reținut că acțiunea reclamantei este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Este necontestat că pârâta a fost sesizată de Comisia județeană pentru aplicarea prevederilor Legii nr.9/1998 în vederea validării hotărârii prin care s-au acordat compensații și că a lăsat să treacă termenul de 60 de zile prevăzut de art.7 al.3 din Legea nr.9/1998, fără să dea un răspuns acestei sesizări. Termenul de 60 de zile se referă atât la soluționarea contestațiilor, ceea ce în speță nu e cazul, cât și la validarea sau invalidarea hotărârilor.
Totuși, această situație nu creează un drept reclamantei de a obține în mod cert validarea ci doar de a primi un răspuns într-un sens sau altul. Altfel spus, nu există nicio prevedere legală care să oblige pârâta să fie de acord cu comisia județeană și să valideze hotărârea acesteia. Or reclamanta a formulat cererea exclusiv în acest sens.
Practica judiciară depusă de reclamantă este tocmai în acest sens.
În consecință, tribunalul a respins acțiunea atât în ce privește cererea de validare cât și cererea referitoare la daune.
În temeiul art.274 Codul d e procedură civilă a respins cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată și a lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, se arată că instanța de fond a interpretat în mod eronat atât textul de lege cât și actul juridic dedus judecății. Deși prima instanță a reținut că termenul de 60 de zile prevăzut de art.7 din Legea nr.9/1998 nu a fost respectat de către pârâtă potrivit dispozițiilor legale și că acest termen nu este unul de recomandare, pârâta având obligația de a se pronunța într-un sens sau altul, prima instanță nu a făcut altceva decât să ignore această obligație care îi revenea pârâtei, concluzionând că nevalidarea până în prezent a hotărârii Comisiei Județene nu dă dreptul reclamantei de a se adresa instanței pentru obligarea pârâtei la respectarea dispozițiilor legale.
Se mai arată că, dat fiind faptul că pârâta nu a respectat termenul legal de validare a hotărârii, a fost nevoită să se adreseze instanței de judecată, până la momentul promovării cererii de chemare în judecată așteptând un răspuns din partea acesteia, pentru ca acum să ne găsim în situația în care instanța de judecată ignoră dispozițiile legale, pronunțând ca atare o hotărâre lipsită de temeinicie și legalitate.
Mai mult, instanța de fond a reținut cu totul greșit că nu există temei de drept pentru capetele de cerere, atâta vreme cât dispozițiile Legii nr.7/1998 sunt cât se poate de clare în acest sens.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Legal citată, pârâta-intimată a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reluând motivele din întâmpinarea depusă la prima instanță.
În drept au fost invocate dispozițiile art.308 alin.2 Cod procedură civilă, Legea nr.9/1998, nr.OG25/2007, nr.HG753/1998, cu modificările și completările ulterioare.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art.304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art.3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, solicitând obligarea pârâtei la validarea Hotărârii nr. 945/07.05.2008 emisă de Comisia Județeană pentru Aplicarea prevederilor Legii nr.9/1998 privind propunerea acordării de compensații pentru bunurile deținute în proprietate în sat, com., jud. de către antecesorul, cu obligarea pârâtei la plata unei sume de 100 lei daune/zi de întârziere precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.
Instanța de fond a respins cererea reclamantei, reținând că, deși "este necontestat că pârâta a fost sesizată de Comisia județeană pentru aplicarea prevederilor Legii nr.9/1998 în vederea validării hotărârii prin care s-au acordat compensații și că a lăsat să treacă termenul de 60 de zile prevăzut de art.7 al.3 din Legea 9/1998, fără să dea un răspuns acestei sesizări", "totuși, această situație nu creează un drept reclamantei de a obține în mod cert validarea ci doar de a primi un răspuns într-un sens sau altul. Altfel spus, nu există nicio prevedere legală care să oblige pârâta să fie de acord cu comisia județeană și să valideze hotărârea acesteia. Or reclamanta a formulat cererea exclusiv în acest sens".
În examinarea prezentei cauze, Curtea precizează că dreptul reclamantei la despăgubirile solicitate este reglementat prin Legea nr.9/1998, privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. nr. 260 din -.
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.9/1998, "cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți".
Conform art.3 din Legea nr.9/1998, "în cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2 ".
În privința procedurii de acordare a acestor despăgubiri, art.6 alin.1 din Legea nr.9/1998 prevede că "în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, se constituie, prin ordin al prefectului, în fiecare județ și în municipiul B, câte o comisie pentru aplicarea legii, compusă din directorul general al direcției generale a finanțelor publice, directorul direcției pentru agricultură și dezvoltare rurală, șeful direcției județene a Arhivelor Naționale, șeful inspectoratului teritorial în construcții, un consilier juridic desemnat de prefect și un notar public desemnat de Ministerul Justiției, la propunerea Uniunii Naționale a Notarilor Publici. Comisia va funcționa în cadrul prefecturii".
Conform art.7 alin.1 din legea citată, "comisiile județene și a municipiului B primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor. Hotărârile privind acordarea compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică comisiei centrale, spre validare, precum și solicitantului".
La rândul său, potrivit art.7 alin.3 din legea citată, " în termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului B, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publice".
În privința căilor de atac, art.7 alin.4 din Legea nr.9/1998 prevede că "hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul".
În raport cu acest dispoziții legale, Curtea reține că instituția pârâtă avea obligația de a examina din oficiu, în termen de 60 de zile, legalitatea Hotărârii nr. 945/07.05.2008 emisă de Comisia Județeană T pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 9/1998.
Or, acest termen a fost depășit în speță, aspect necontestat de pârâtă. De asemenea, Curtea reține că instituția pârâtă nu a justificat în nici un mod depășirea acestui termen.
Curtea reține ca fiind, de asemenea, neîndoielnic că pârâta are dreptul de a invalida hotărârea Comisiei Județene T, aspect ce rezultă din chiar cuprinsul textului art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998, conform căruia comisia centrală"va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene".
Dată fiind această ultimă constatare, Curtea reține temeinicia aprecierii instanței de fond, care a reținut că dispozițiile legale citate nu creează un drept reclamantei de a obține în mod cert validarea hotărârii comisiei județene, ci doar de a primi un răspuns într-un sens sau altul.
Însă această constatare nu înlătură obligația pârâtei de a proceda la emiterea acelui răspuns, respectiv la verificarea legalității hotărârii comisiei județene într-un termen determinat, a cărui depășire este incontestabilă și nejustificată.
Sub acest aspect, chiar dacă reclamanta nu are dreptul de a obține validarea de către pârâtă a hotărârii Comisiei Județene T, aceasta are dreptul de a obține răspunsul pârâtei - cu privire la legalitatea acestei hotărâri - într-un anumit termen.
De aceea, Curtea apreciază că respingerea în totalitate a cererii reclamantei, de obligare a pârâtei la validarea hotărârii Comisiei Județene T, aduce atingere tocmai dreptului acesteia la rezolvarea cererii sale în termenul stabilit de lege.
Prin urmare, Curtea consideră că, ținând seama de dispozițiile art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998, reclamanta are dreptul de a obține de la pârâtă în termen de 60 de zile, emiterea actului prin care"va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene".
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, ignorând dreptul reclamantei de a obține de la pârâtă validarea sau invalidarea hotărârii Comisiei Județene
Pe de altă parte, cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la emiterea actului solicitat sub sancțiunea aplicării plății de daune de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, Curtea reține că aceasta nu are temei legal.
Curtea admite că reclamanta are interesul de a obține executarea hotărârii judecătorești care, eventual, i-ar fi favorabilă, însă asigurarea executării hotărârilor pronunțate de instanțele de contencios administrativ este reglementată de art.24 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Astfel, Curtea constată că, potrivit art.24 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, "dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii".
De asemenea, potrivit art.24 alin.2 din Legea contenciosului administrativ, "încazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
În raport cu aceste dispoziții legale, Curtea reține că dispozițiile art.24 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 asigură executarea hotărârilor pronunțate de instanțele de contencios administrativ, astfel încât este nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la emiterea actului solicitat sub sancțiunea aplicării plății de daune de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art.312 alin.1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.99/PI/CA/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
Curtea va obliga pârâta să emită actul de validare sau, după caz, de invalidare a hotărârii nr.945/7.05.2008 emisă de Comisia Județeană T aplicarea prevederilor Legii nr.9/1998.
Totodată, Curtea va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la validarea hotărârii nr.945/07.05.2008 emisă de Comisia Județeană T aplicarea prevederilor Legii nr.9/1998, precum și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la emiterea actului solicitat sub sancțiunea aplicării plății de daune de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Având în vedere dispozițiile art.274 alin.1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora " partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul fondat al recursului și al acțiunii, Curtea va obliga pârâta la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamantă în recurs și în primă instanță, în cuantum total de 800 lei, sumă reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, conform chitanței atașate la fila 19 din dosarul Tribunalului Timiș (pentru suma de 500 lei) și a chitanței depuse la termenul din 4.06.2009 în fața Curții de APEL TIMIȘOARA (pentru suma de 300 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulate de reclamanta împotriva sentinței civile nr.99/PI/CA/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă nr.99/PI/CA/27.01.2009 a Tribunalului Timiș în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
Obligă pârâta să emită actul de validare sau, după caz, de invalidare a hotărârii nr.945/7.05.2008 emisă de Comisia județeană T aplicarea prevederilor Legii nr.9/1998.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la validarea hotărârii nr.945/7.05.2008 emisă de Comisia județeană T aplicarea prevederilor Legii nr.9/1998.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la emiterea actului solicitat sub sancțiunea aplicării plății de daune de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în recurs și în primă instanță, în cuantum total de 800 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/16.06.09
TEHNORED:/16.06.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
