Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1414/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 1414
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea recursului declarat de pârâta, cu domiciliul în comuna, sat, județul, împotriva sentinței nr. 441 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamantCOMUNA - PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, județul.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a delibera și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de astăzi 22 octombrie 2009,când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 178/13.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Târgoviștea admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei având ca obiect reziliere contract, formulată de reclamantele Comuna, județul D prin primarul comunei, Consiliul Local al comunei, împotriva pârâtei -, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, unde a fost înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr-.
Prin sentința nr. 441 din 12 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Comuna prin Primar, în contradictoriu cu pârâta - și a dispus rezilierea contractului de concesiune nr. 1058/2.09.1992 încheiat între părți a respins cererea privind ridicarea construcțiilor, până la lămurirea situației juridice a acestora.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, din interpretarea clauzelor stabilite în contractul încheiat între părți, rezultă că pârâta avea obligația să construiască pe această suprafață, de 600 mp, un chioșc pentru vânzare de produse, însă aceasta nu și-a respectat obligația contractuală, depăsindu-și limitele, în sensul că a realizat, pe acest teren, o construcție.
Potrivit art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar nerespectarea obligațiilor contractuale, de către una din părți, duce la rezilierea contractului încheiat.
Cea care nu și-a respectat obligațiile contractuale a fost pârâta, iar încălcarea obligației constă în realizarea unei alte construcții, de o altă natură decât cea prevăzută în contract. Acest lucru este recunoscut, de altfel, și de pârâtă și motivat prin faptul că a edificat construcția, deoarece nimeni nu mai face comerț prin chioșc, iar actuala clădire corespunde normelor Uniunii Europene.
Efectul material al rezilierii contractului constă în repunerea părților în situația anterioară, ceea ce ar presupune, în cazul de față, readucerea terenului la forma inițială, prin demolarea construcției.
Totodată a mai reținut că situația juridică a imobilului -nu este clarificată, în sensul că, construcția a fost ridicată în baza avizelor și autorizațiilor emise de primărie, iar, la momentul de față, nu există autorizație de demolare.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta -, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7 și 9 Cod proc. civ.
În susținerea recursului său, recurenta arată că instanța fondului a fost investită, prin sentința nr. 178/13.01.2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, cu soluționarea capătului de cerere referitor la rezilierea contractului de concesionare nr. 1058/02.09.1992 și s-a pronunțat și cu privire la ceea ce nu s-a cerut, respectiv demolarea construcției.
Mai susține că, deși în considerentele hotărârii recurate instanța de fond reține că construcția actuală a fost ridicată în baza avizelor și autorizațiilor emise de Primărie, ceea ce este exact, soluția pronunțată este în contradicție cu această motivare.
Hotărârea este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, deoarece, avut toate avizele și autorizațiile necesare pentru noua construcție, ceea ce înseamnă că Primăria fost de acord cu modificarea clauzei contractuale, în sensul că, în locul chioșcului,să fie edificat un imobil care să corespundă normelor Uniunii Europene.
În opinia sa, singura soluție pentru rezolvarea litigiului este aceea privind eliberarea autorizației de construcție, pentru a se putea finaliza lucrarea.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Verificând actele și lucrările dosarului, văzând motivele de recurs, precum și dispozițiile art. 304 Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de concesiune nr. 1058/1992, pe o perioadă de 99 de ani, având ca obiect o suprafață de teren de 600 mp, în vederea construirii unui chioșc pentru vânzare produse. Prețul stabilit în contract era de 30.000 lei vechi, pe care
pârâta a făcut dovada că l-a achitat
În urma controalelor efectuate de Primăria comunei, privind modul de îndeplinire a obligațiilor contractuale, s-a constatat că pârâta nu a construit un chioșc pentru vânzare de produse, ci a edificat o construcție tip, cu destinație locuință sau motel.
Întrucât pârâta a încălcat obligațiile contractuale, în sensul că nu avea dreptul
să schimbe forma lucrului pentru care s-a concesionat, Consiliul local, prin hotărârea nr. 3/13.02.1998, a dispus rezilierea contractelor de concesiune. Această hotărâre a fost contestată de pârâtă pentru nelegalitate, iar plângerea i-a fost respinsă, existând o hotărâre irevocabilă în acest sens.
Susținerea recurentei, în sensul că instanța de fond ar fi acordat mai mult decât s-a solicitat, respectiv demolarea construcției, este nefondată, deoarece, prin dispozitivul sentinței atacate cu prezentul recurs, instanța a respins acest capăt de cerere, până la clarificarea situației juridice, întrucât construcția a fost ridicată în baza avizelor și autorizațiilor emise de primărie și nici nu există autorizație de demolare.
Ca atare, reținând că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, cu domiciliul în comuna, sat, județul, împotriva sentinței nr. 441 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamantCOMUNA - PRIN PRIMAR, cu sediul în comuna, județul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. I/MC
4 ex/07.12.10.2009
Dosar fond - al Tribunalului Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu
