Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1410/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1410
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții erviciul Public de
Gospodărire Comunală, cu sediul în, 23 August, nr. 9, județul P, domiciliat în, str.1 -,. 6,. A,. 8, județul P, G-, domiciliat în,-, județul P, domiciliată în, 1Mai, nr. 22, județul P și, domiciliat în, str. 1 -,. 73,. 2,. 34, județul P, împotriva sentinței nr. 110 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantaCurtea de Conturi a României, cu sediul în B, sector 1,--24 - prinamera de Conturi, cu sediul în P,-, județul
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2.00 lei pentru fiecare recurent, conform chitanțelor nr.-, -,-, - și - și timbre judiciare de 0,45 lei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-pârâți:, G-, asistați, și Serviciul Public de Gospodărire Comunală, reprezentați de avocat - din Baroul Prahova, lipsind intimata-reclamantă urtea de Conturi a României - prin amera de Conturi.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cuzei de grefierul de ședință, după care,
Avocat -, pentru recurenții-pârâti, depune la dosar practică judiciară constând în sentința nr. 39/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II. Menționează că nu are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act că recurenții-reclamanți nu au cereri de formulat și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat -, având cuvântul pentru recurenții-pârâți, critică sentința recurată pentru nelegalitate, susținând oral motivele de recurs aflate în scris la dosarul cauzei. Invocă incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod proc civilă, cu referire la art. 304 indice 1 Cod proc. Civ.
În esență, susține că sentința recurată este nelegală prin aceea că instanța
de fond a motivat soluția pronunțată prin interpretarea și aplicarea eronată a legislației incidente în cauză, precum și a probelor administrate, respectiv raportul de expertiză contabilă.
Veniturile salariale sunt definite de Codul fiscal în art. 55 alin. 1 Cod proc. Civ. dar acest text de lege cuprinde o normă generală care trebuie raportată la prevederile art. 155 din Codul Muncii.
În opinia recurenților legea specială care reglementează acordarea primelor
o constituie Legea Nr. 130/1996, republicată, care privește Contractul Colectiv de Muncă și care, în art. 1, stipulează în mod expres că, contractul colectiv de mucă este o conventie încheiată între patronat și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. Or, instanța de fond caracterul de lege specială a actului normativ menționat mai sus.
- susține că reclamanții au arătat în cererea de chemare în judecată că suma de 264.974,65 lei a fost plătită angajaților în anii 2006-2007 cu titlu de contravaloare masă caldă, conform contractului colectiv de muncă, fără ca această sumă să se includă în veniturile salariale și fără a fi impozabile, conform art. 55 pct. 4 lit. b,c, La aceeași concluzie a ajuns și expertul contabil care a evidentiat în lucrarea sa că, în evidenta societății, drepturile de hrană acordate angajaților au fost încadrate în mod corect la capitolul, bunuri și servicii", față de prevederile art. 55 pct. 4 lit. Cod fiscal, dar că nu corespunde cu prevederile Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 1917/2005, aplicabil de la 01.01.2006, însă această eroare nu a produs prejudiciu, deoarece impozitarea nu se aplică tichetelor de masă sau c/val lor. Ele, nefiind incluse în veniturile salariale, sunt neimpozabile.
- arată recurenții că, în mod greșit prima instanță a reținut existenta unui prejudiciu adus bugetului local, pe care recurenții, persoane fizice, au fost obligați să-l acopere, deoarece nu există niciun prejudiciu real.
Pentru motivele expuse pe larg în motivele aflate la dosar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii sesizării Curții de Conturi. Solicită a fi avută în vedere sentința depusă la dosar, pronunțată de aceeași instanță, într-o speță identică și în care a pronunțat o altă soluție. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin încheierea de sesizare nr.2/25.04.2008,înregistrată pe rolul Tribunalului
P sub nr-, Curtea de Conturi a României a solicitat instanței să dispună obligarea Serviciului Comunitar de Utiliăți Publice (fost Serviciul Public de Gospodărire Comunală ) să vireze la bugetul consolidat al statului sumele prevazute la lit.A din dispozitivul incheierii de sesizare,respectiv 22503,66 lei contribuții totale datorate de asigurați și 16136,24 lei majorăi de întârziere aferente, precum și
39848,10 lei contribuții totale datorate de angajator si 86704,98 lei majorări de întârziere aferente - toate pentru ajutoarele materiale acordate angajaților instituției pârâte, în perioada 2.02.2006-31.12.2007.
De asemenea, s-a mai solicitat stabilirea răspunderii juridice și obligarea la plată a pârâților G și pentru suma de 55455,22 lei, a pârâților G și pentru suma de 47386 lei, ambele reprezentând majorările de întârziere menționate anterior, precum si răspunderea juridică pentru suma totală de 19.691, 76 lei și dobânzi aferente de 3339,12 lei, reprezentând venituri din chirii și taxe teren neevidențiate, neurmărite și neîncasate în perioada 1.04.2004-31.12.2007, respectiv răspundererea juridică a pârâților G, și pentru suma de 17313,43 lei, aferentă perioadei 1.04.2004-31.01.2007 și răspunderea juridică a pârâților G, și pentru suma de 5717,45 lei aferentă perioadei 31.01.2007 -31.12.2007.
In motivarea sesizării, s-a aratat că, urmare verificării contului de execuție, a bilanțului contabil pe anul 2007 și a celorlalte documente ale Serviciului Comunitar de Utilități Publice, s-a constatat că, datorita modului defectuos de administrare și gestionare a spațiilor locative și a terenurilor aferente, aflate în patrimoniul privat al orașului și în administrarea instituției pârâte, pentru un numar de 31 de utilizatori, serviciul pârât nu a stabilit, urmărit și încasat chirii în suma de 17.077,76 lei și taxe pentru terenurile închiriate de 2614 lei, înregistrându-se un prejudiciu total de 19691,76 lei, pentru care organele de control au calculat dobanzi în sumă de 3339,12 lei, respectiv 3096,24 lei aferente chiriilor și 242,88 lei, aferente taxelor pentru teren.
S-a mai reținut că, pentru utilizatorii menționați, nu s-au mai încheiat contracte, deși toti foștii titulari de contracte de inchiriere au continuat să folosească spatiile închiriate inițial, fără ca administratorul să pretindă chirie, astfel că au fost încălcate dispozitiile art.14 din OUG 40/1999, precum și art.21, 23, 24 și 25 din Legea nr. 114/1996.
S-a mai reținut că, în perioada perioada 2.02.2006-31.12.2007, s-au plătit angajaților serviciului pârât sume brute în valoare totală de -,92 lei, reprezentând prime de C, Paște și de 8 Martie, precum și suma netă de -,65 lei reprezentând c/val. masă caldă, sume pentru care nu s-au constituit, evidențiat și virat contribuțiile legale către bugetele publice.
Reclamanta a învederat că, pentru sumele respective, serviciul pârât a calculat, reținut și virat în anul 2006 CASS angajat în suma de 2091,27 lei și impozit pe venit aferent ajutorului de C și primei de vacanță de 6396 lei, iar, în anul 2007, CASS angajat de 6348 lei și 14883 impozit pe venit aferent primelor de Paște și C și primelor de vacanță.
Sumele menționate anterior au fost acordate angajaților serviciului pârât în baza unor contracte colective de muncă, aprobate prin hotarâri ale Consiliului Local, că plățile efectuate sunt asimilate veniturilor din salarii, conform art.55 al.1 și 2 din Legea nr.571/2003 modificată, astfel că pentru acestea trebuiau calculate, reținute si virate obligațiile menționate anterior, pârâtul încălcând dispozițiile art.57 al.1 din Legea
nr. 571/2003, art.51 al.1 si 2 și art.52 al.1 din OUG 150/2002, art.IV din OUG
88/2006, art.257 și art.258 din Legea nr.95/2006, art.5, art.18 al.1 si art.22 al.1 din Legea nr.19/2000, art.19 lit.a si b, art.26 si art.27 al.1 din Legea nr.76/2002, precum și prevederile art.5 din Legea nr.346/2002.
S-a mai aratat că, în cadrul controlului, au fost calculate contribuțiile legale datorate de către serviciul pârât la bugetul consolidat al statului, pe destinațiile legale, precum și majorările de întârziere aferente, sume nominalizate la lit. A (a) din dispozitivul incheierii de sesizare.
In dovedirea actului de sesizare, Curtea de Conturi a depus la dosar înscrisuri, respectiv adresele nr.-/2007 și nr.-/2006, adresa ANFP nr. -/2007, adresele nr.-/2007, nr.-/2007 si -/2007, adresele Direcției Generale de Sinteză a Politicilor Bugetare nr.-/2007 și nr. -/2007, adresa nr. 390/2007, tabel cu sume virate ulterior controlului, adresa nr.262/2008, ordine de plată, precum și raportul de control intermediar nr.205 din 3.03.2008, cu anexele cuprinse în opisul de la fila nr.28.
Prin întâmpinare, Serviciul Comunitar de Utilități a solicitat respingerea actului de sesizare ca neîntemeiat, motivat, în esență, de faptul că drepturile acordate angajatilor primăriei cu ocazia zilelor de Paște, C și 8 Martie nu sunt impozabile, în cuantum de 150 RON pentru fiecare ocazie, conform art.55 al.4 lit.a din codul fiscal, că, în ce privește c/val. mesei calde, s-a utilizat un cont contabil si o încadrare bugetară greșită, însă nu s-a afectat în vreun fel bugetul aprobat, că nu s-au dat tichete de masă sub formă de cupoane întrucât costul acestora era mai mare decât sumele acordate angajaților, că tichetele de masă nu se impozitează, că, în anul 2006, cheltuiala cu tichetele de masă a fost trecută la costuri de natură salarială în scop statistic, de evidențiere a venitului mediu pentru un salariat la nivelul economiei nationale, precum și că, în nr. 1917/2005 drepturile salariale, sunt evidențiate distinct prin două conturi contabile, respectiv contul 641 cheltuieli cu salariile și contul 642-cheltuieli cu tichete de masă- care sunt neimpozabile, chiar dacă se acordă în numerar.
Prin sentința nr. 110 din 10 martie 2009, Tribunalul Prahovaa admis sesizarea și a obligat Serviciul Comunitar de Utilități Publice să vireze la bugetul consolidat al statului, pe destinațiile legale, sumele prevăzute la lit.a din dispozitivul încheierii de sesizare nr.2/25.04.2008 a Curții de Conturi - Camera de Conturi P, respectiv 22503,66 lei contribuții totale datorate de asigurați și 16136,24 lei majorări de întârziere aferente, precum și -,10 lei contribuții totale datorate de angajator și 86704,98 lei majorări de intârziere aferente - toate pentru ajutoarele materiale acordate angajaților instituției pârâte, în perioada 02.02.2006 - 31.12.2007.
stabilit răspunderea juridică a pârâților G și pentru suma de 55455,22 lei, precum și a pârâților G și pentru suma de 47386 lei - ambele reprezentând majorările de întârziere menționate anterior.
A stabilit răspunderea juridică pentru suma totală de 19.691,76 lei si dobânzi aferente de 3339,12 lei, reprezentând venituri din chirii și taxe teren neevidențiate, neurmărite și neîncasate în perioada 1.04.2004-31.12.2007, respectiv răspundererea juridică a pârâților G, si pentru suma de 17313,43 lei, aferentă perioadei 1.04.2004 - 31.01.2007, precum și răspunderea juridică a pârâților G, și pentru suma de 5717,45 lei, aferentă perioadei 31.01.2007 - 31.12.2007.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că sumele
stabilite de către organele Curții de Conturi se regăsesc în evidentele depuse de reclamantă la dosar, evidențe care sunt semnate și ștampilate de reprezentații Serviciului Comunitar de Publice.
Totodată, producerea acestui prejudiciu rezultă și din explicatiile scrise date de către angajații serviciului pârât, respectiv de către persoanele cu atribuții în ce privește stabilirea, urmărirea și încasarea chiriilor și taxelor aferente terenurilor inchiriate, aflate în administrarea pârâtului.
În acest sens, prima instanță a reținut că numitul G, seful serviciului pârât până la data de 31.01.2007, a învederat expres faptul că nu a avut cunoștintă că nu au fost semnate contractele de închiriere (pentru perioada avută in vedere de către organele de control) de către chiriași, precum și că chiriile restante urmează să fie recuperate într-un termen scurt. De asemenea, numitul G, șeful serviciului pârât după data de 31.01.2007, a învederat că nu a avut cunoștință despre expirarea contractelor de închiriere, întrucât nu is-a adus la cunoștință aceasta de către subalternul care se ocupa cu partea de venituri, precum și că prejudicierea bugetului local s-a produs ca urmare a neindeplinirii atributiilor de serviciu de către referentul contabil.
Cu privire la afimația pârâtei, contabil șef, în sensul că nu a avut cunoștință despre expirarea contractelor de închirieire, precum și că nu s-a prejudiciat bugetul local, întrucât chiriile au fost încasate, tribunalul a înlăturat-o, deoarece pârâtul nu a administrat nicio probă din care să rezulte această împrejurare. In plus, aceasta afirmație a pârâtei este contrazisă chiar de împrejurarea că
( ca și ceilalți reprezentanți ai serviciului pârât) semnat evidențele cu chiriile și taxele neîncasate, precum și cu majorările aferente.
In ce privește sumele acordate angajatilor Serviciului Comunitar de Utilități Publice, în perioada 2.02.2006-31.12.2007, cu titlu de drepturi de hrană și ajutoare de sărbători - sume acordate în baza contractelor colective de muncă încheiate la nivelul serviciului pârât -, tribunalul a apreciat că în mod corect Curtea de Conturi a României a apreciat ca acestea sunt asimilate veniturilor din salarii, aspect menționat expres de disp. art.55 al.1 din codul fiscal, conform cărora "sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda".
Această concluzie rezultă și din împrejurarea că aceste "ajutoare" nu se regăsesc printre sumele care nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, enumerate în mod limitativ în cadrul dispozițiilor art 55 al.4 din codul fiscal.
Instanța a mai reținut că, în disp. art.68 lit.a din Normele metodologice
de aplicare a dispozițiilor art.55 din codul fiscal (norme aprobate prin HG 44/2004),
legiuitorul a prevăzut în mod expres că "veniturile din salarii sau asimilate salariilor
cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații contractuale de muncă,
precum și orice sume de natură salarială primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referă, și care sunt realizate din sume primite pentru muncă prestată ca urmare a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă, precum și pe baza actului de numire, respectiv: salariile de bază, sporurile și adaosurile de orice fel, recompensele și premiile de orice fel, sumele reprezentând premiul anual și stimulentele acordate, potrivit legii, personalului din institutiile publice, orice alte câștiguri în bani și în natură, primite de la angajatori de către angajați, ca plată a muncii lor.".
Această calificare a naturii juridice a sumelor rezultă și din dispozițiile art. 19 lit.g din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.19/2000, aprobate prin Ordinul nr.340/2001, conform cărora prin "sintagma salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă se întelege sumele plătite din fondul de salarii conform legii sau contractelor colective de muncă (al 13-lea salariu, prime de vacanță, aprovizionare de iarnă, prime acordate cu ocazia sărbătorilor naționale sau religioase etc ".
Ca urmare, prin prisma dispozițiilor din codul fiscal care reglementează veniturile din salarii sau asimilate acestora, ajutoarele acordate la nivelul serviciului pârât se încadrează în această categorie, astfel că acestea trebuiau impozitate, contribuțiile stabilite de către Curtea de Conturi prin actul de sesizare fiind astfel legale și temeinice.
Instanța nu a reținut concluziile expertului, conform cărora ajutoarele de sărbători acordate angajaților serviciului pârât sunt neimpozabile, potrivit dispozițiilor art. 55 pct.4 la.2 din codul fiscal, întrucat aceste prevederi invocate de expert au ca premise "veniturile acordate în baza unor legi speciale și finanțate de la buget". Or, în cauză nu exista vreo lege specială care să prevadă acordarea acestor ajutoare, contractul colectiv de muncă neputând fi considerat "lege specială". Este drept că, potrivit disp. art. 969 civ. contractul este legea părților, însă aceasta presupune doar că respectivul contract produce efecte juridice obligatorii partes, în timp ce legea, ca act normativ, produce efecte juridice general obligatorii, erga omnes, astfel că reținerea contractului colectiv de muncă, ca lege specială de acordare a ajutoarelor, este neîntemeiată.
Referitor la drepturile de hrană (c/val. masă caldă) acordate angajaților serviciului pârât, prima instanță reținut că în mod corect reclamanta a considerat că acestea nu reprezinta "norma de hrană", care sa fie acordată în baza unor acte normative speciale( ex. ca în cazul militarilor, polițiștilor, jandarmilor.etc ), deci care să aiba
bază legală. Totodată, considerentele expuse anterior cu privire la contractul colectiv de muncă sunt pe deplin aplicabile, acesta neputând fi considerat un temei legal care să justifice acordarea drepturilor de hrană.
Referitor la includerea ajutoarelor în categoria măsurilor de protecție socială, instanța a subliniat că definirea și explicarea conținutului noțiunii de "drepturi salariale" se face numai prin lege, în cauză codul fiscal, astfel că nu este posibil ca persoane fizice sau juridice să schimbe, prin acordul lor (materializat în contracte/acorduri.etc), natura sau destinația legală a sumelor acordate angajaților, în baza raporturilor de muncă avute de aceștia.
Prima instanță nu a reținut nici apărarea privind aplicabilitatea dispozițiilor art.55 al.4 lit.a din codul fiscal, întrucât aceste dispoziții se referă la cadouri acordate salariatelor și copiilor angajaților. Or, pârâtul nu a administrat probe din care să rezulte că sumele acordate au avut această destinație și acest temei juridic, devenind astfel incidente dispozițiile art.1169 civ.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Serviciul Public de Gospodarire Comunala, G, G, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sustinând că organul de control nu a verificat în mod separat cuantumul drepturilor constând în prime de C, Paște, 8 martie și de vacanță, stipulate prin contractul colectiv de muncă, de totalul drepturilor salariale impozabile, fapt ce a determinat, pentru perioada 02.02.2006-31.12.2007, recalcularea contribuțiilor datorate bugetului de stat și local, în mod nelegal.
Din această recalculare a rezultat suma de 181.331.922 lei, pentru care unitatea a calculat, reținut și virat sumele reprezentând CASS și impozit pe venit.
In ceea ce privește al doilea motiv de recurs recurenții consideră că primele acordate nu au natură salarială și nu trebuiau incluse în veniturile salariale, fapt confirmat și de expertul contabil în lucrarea sa.
Sentința mai este criticată și pentru faptul că judecătorul fondului nu a luat în considerare, la pronunțarea acesteia, probele depuse de reclamant și nu a dat eficiență expertizei contabile.
O altă critică privește faptul că recurenții au fost obligați la plata unei sume reprezentând contribuții totale datorate de angajator pentru ajutoarele materiale acordate recurenților în perioada 02.02.2006-31.12.2007. Referitor la această sumă recurenții au arătat că, în perioada 2006-2007, fost plătită salariaților contravaloarea unei mese calde, conform Contractului Colectiv de Muncă, fără ca această sumă să se includă în veniturile salariale și fără a fi impozabilă, conform art. 55 pct.4 lit. b, c,
Prin aceasta au fost încălcate prevederile nr. 1917/2005, aplicabil de la 1.01.2006, conform căruia costul tichetelor de masă trebuie evidențiat în contul 642 alte cheltuieli de natură salarială.
Ultima critică privește faptul că instanța de fond în mod greșit a considerat că a existat un prejudiciu adus bugetului local, pe care recurenții- persoane fizice- au fost obligate să-l acopere. În mod evident, susțin aceștia, nu există prejudiciu real în bugetul local al unității, așa cum s-a menționat, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și exonerarea persoanelor fizice de plata sumelor reținute de organul de control.
Prin încheierea de ședință din 28 mai 2009 s-a dispus suspendarea soluționării recursului, având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecării recursului până la soluționarea cererii de strămutare.
La data de 17 septembrie 2009, cauza a fost repusă pe rol și a fost continuată judecarea cauzei pentru ca Înalta Curte de Casație si Justiție, prin încheierea 3533 din 24 iunie 2009, a respins cererea de suspendare.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale încidente în cauza, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 55 alin. 1 din Codul Fiscal sunt considerate venituri din
salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
Așa cum în mod corect a reținut și judecătorul fondului sumele acordate cu titlu de drepturi de hrană și ajutoare de sărbători sunt sume acordate în baza contractelor colective de muncă încheiate la nivelul serviciului și sunt asimilate veniturilor din salarii, în conformitate și cu dispozițiile art. 68 lit. a din Normele metodologice de aplicare a dispozițiilor art. 55 din Codul Fiscal, aprobate prin HG44/2004.
În această dispoziție legală s-a prevăzut în mod expres că veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații contractuale de muncă, precum și orice sume de natură salarială primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referă, și care sunt realizate din sume primite pentru munca prestată ca urmare a contractului individual de muncă, a contractului colectiv de muncă, precum și pe baza actului de numire; din salariile de bază; din sporurile și adaosurile de orice fel; recompensele și premiile de orice fel precum si orice alte câștiguri în bani și în natură, primite de la angajatori de către angajați, ca plată a muncii lor.
Ca atare, motivul de recurs este nefondat și în mod corect sumele au fost calificate ca fiind venituri de natură salarială.
Tot nefondat este și motivul de recurs referitor la contravaloarea mesei calde acordate de recurenta persoană juridică.
Potrivit art. 55 pct. 4 din Codul fiscal nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile nici veniturile de natura celor prevăzute mai jos, realizate de persoane fizice, dacă aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale și finanțate din buget. Textul de lege include în categoria acestor venituri tichetele de masă și drepturile de hrană acordate de angajatori angajaților, în conformitate cu legislația în vigoare.
Plata contravalorii mesei calde nu este același lucru cu acordarea tichetelor de masă, pentru a nu fi inclusă în veniturile salariale și a fi scutită de impozit.
De asemenea, instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale incidente în spetă atunci când a înlăturat concluziile expertizei contabile având în vedere că în cauză nu exista nicio lege specială care să prevadă acordarea acestor ajutoare, iar Contractul colectiv de muncă nu poate fi considerat că reprezintă o lege specială.
Ultimul motiv de recurs referitor la inexistența unui prejudiciu în bugetul
Consiliului local este nefondat.
Plata unor sume constând în majorări și penalități de întârziere din bugetul local, calculate de organul fiscal pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale, ca urmare a acordării vizei de control financiar pentru operațiunile menționate anterior, reprezintă un prejudiciu adus Consiliului local, iar răspunderea revine recurenților persoane fizice.
Constatând că nu este afectată legalitatea sentinței pronunțate de instanța de fond, în cauză nefiind incidente motivele de modificare sau de casare prevăzute de
dispozițiile art. 304 pr.civ, recursul se va respinge ca nefondat, în temeiul art. 312
Cod proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâțiierviciul Public de Gospodărire
Comunală, cu sediul în, 23 August, nr. 9, județul P, domiciliat în, str.1 -,. 6,. A,. 8, județul P, G-, domiciliat în,-, județul P, domiciliată în, 1Mai, nr. 22, județul P și, domiciliat în, str. 1 -,. 73,. 2,. 34, județul P, împotriva sentinței nr. 110 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantaCurtea de Conturi a României, cu sediul în B, sector 1,--24 - prinamera de Conturi, cu sediul în P,-, județul P, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red. MP
tehnored MC/MP
9 ex/18.11. 2009
f- Trib.
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță
