Anulare act administrativ fiscal. Decizia 509/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.509/CA/2009-
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamantul,din O,-, jud.B în contradictoriu cu intimații pârâțiPRIMĂRIA MUNICIPIULUI O - PRIN PRIMAR,cu sediul în O, - -, nr.1, jud.B șiSC "" SRL,cu sediul în O,-, jud.B împotriva sentinței nr.445/CA din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul reclamant - personal și pentru intimata pârâtă SC "" SRL - avocat în baza împuterniciri avocațiale din.22 octombrie 2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul individual, lipsă fiind intimata pârâtă Primăria Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei, achitată prin chitanța nr.BB - BH, că intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare, precum și faptul că, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Instanța,comunică câte un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar de Primăria Municipiului O cu recurentul reclamant și cu reprezentantul intimatei pârâte.
Recurentul reclamant solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja un avocat și pentru a studia întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul intimatei pârâte arată că nu se opune față de cererea de amânare a cauzei, formulată de către recurentul reclamant, cauza fiind la primul termen de judecată. Depune la dosar xerocopiile chitanțelor din 22.10.2009, privind achitarea onorariului de avocat.
Instanța,deliberând asupra cererii de amânare a cauzei formulată de către recurentul reclamant constată faptul că, acesta a primit citația pentru termenul de azi în data de 24 august 2009, apreciind astfel că, de la acea dată și până la termenul de azi a avut posibilitatea și timp suficient pentru a-și angaja un avocat dacă considera necesar, motiv pentru care respinge cererea de amânare a cauzei. Având în vedere data depunerii întâmpinării - 22 octombrie 2009 -, o califică ca și concluzii scrise, neimpunându-se amânarea cauzei pentru acest motiv.
Recurentul reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul intimatei pârâte depune la dosar concluzii scrise și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța consideră cauza lămurită și acordă părților cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond, pentru a se soluționa acțiunea pe fond, considerând că excepția tardivității nu poate fi reținută, fără cheltuieli de judecată. În raport, de data prelungirii autorizației, consideră că a fost repus în termenul de depunere a plângerii privind legalitatea eliberării acesteia, având în vedere faptul că nu au fost respectate avize care au stat la baza emiterii acelei autorizații a cărei prelungire s-a făcut după data depunerii plângerii sale.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în scris în concluziile scrise, cu cheltuieli de judecată. Arată că, în mod justificat instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă pe considerentul tardivității depunerii plângerii prealabile. Din probatoriul administrat în cauză, înscrisuri și depoziția martorului, rezultă faptul că lucrările de construcție au început în luna martie 2007. Faptul că, ulterior s-a procedat la prelungirea autorizației inițiale, nu echivalează cu o repunere în termenul legal de 6 luni a recurentului, nici o dispoziție legală neprevăzând o asemenea consecință.
CURTEA D E APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.445/CA din 3 iunie 2009, Tribunalul Bihorar espins cererea formulată de reclamantul, cu.loc.O,-, jud.B, împotriva pârâtelor SC SRL cu sediul în O,-, jud.B și PRIMĂRIA MUN.O- prin Primar cu sediul în O,-, jud.B, ca inadmisibilă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând excepția neîndeplinirii procedurii prealabile instanța a constat că aceasta este neîntemeiată prin raportare la înscrisul aflat la fila 3 din dosar, de unde rezultă că reclamantul s-a adresat pârâtei la data de 20.02.2008 cu critici la adresa actului administrativ atacat, chiar dacă nu a folosit textual noțiunea de revocare a actului.
Însă cât privește excepția tardivității formulării plângerii, a constatat că potrivit art. 7 alin 1 și 7 din Legea nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său s-au interes legitim, înainte de a se adresa instanței trebuie să solicite autorității administrative emitente, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea acestuia.
7 al aceluiași articol prevede că plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce și peste termenul prevăzut la alin. 1, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 797 din 27.09.2007 art. 7 alin. 7 fost declarat neconstituțional în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului.
Întrucât în speță, destinatarul actului atacat este pârâta SC SRL, iar reclamantul are calitatea de terț față de actul atacat respectiv autorizația de construire, termenul de 6 luni pentru acesta curge de la data la care a aflat, pe orice cale de existența actului.
Din probele administrate și declarația reclamantului reiese că autorizația de construire a fost emisă la data de 13.03.2007, iar reclamantul s-a adresat în scris pârâtei ca emitent al actului la data de 20.02.2008.
Prin raportare la cele reținute anterior, termenul de 6 luni curge nu de la data emiterii actului ci de la data luării la cunoștință de către reclamant despre existența acestuia.
După cum a relatat martorul, audiat în cauză, lucrările la imobilul în litigiu au început în luna aprilie 2007, dată la care a fost afișată la locul edificării construcției, respectiv pe granița dintre proprietatea reclamantului și a societății pârâte, plăcuța ce cuprindea mențiunile referitoare la numărul autorizației de construire, a emitentului acesteia, a beneficiarului, a datei începerii lucrărilor și încheierii acestora.
Instanța a reținut că reclamantul a afirmat că lucrările au început în luna iulie 2007 și că anterior au fost purtate discuții între acesta și reprezentantul societății pârâte.
Prin urmare, având în vedere că reclamantul a aflat de existența actului administrativ atacat încă din aprilie 2007, dar cel mai târziu în iulie 2007, dar a formulat plângerea prealabilă abia în februarie 2008, după ce clădirea a fost edificată, cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de lege, instanța a constatat că excepția tardivității formulării plângerii prealabile invocată de pârâta SC SRL este întemeiată, astfel că în temeiul textelor legale invocate și a art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă, constatând că termenul prevăzut de lege a fost depășit fără motive întemeiate, a respins ca inadmisibilă acțiunea fără a mai intra în analiza pe fond a susținerilor părților.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată a constatat că deși acestea au fost solicitate, pârâta nu a făcut dovada acestora cu documente justificative, astfel că cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond a schimbat înțelesul lămurit și neîndoielnic a actului juridic dedus judecății, respingând acțiunea pe excepția tardivității formulării plângerii prealabile, fără a intra în analiza pe fond a susținerilor părților, nulitate prevăzută de art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Instanța a restrâns analiza obiectului cererii numai la prima parte a acesteia, deși a precizat în mod explicit faptul că solicită să se constate nerespectarea avizului nr.496/06.01.2006, nerespectarea limitei de implantare de 5. de limita trotuarului, a POT = 60%, precum și nerespectarea retragerii laterale stânga de 1,90. A solicitat ca în urma acestor constatări, să se dispună obligarea proprietarului construcției să intre în legalitate.
Astfel, prima instanță a încălcat principiul disponibilității din procesul civil, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoilenic al obiectului dedus judecății, pronunțându-se numai în raport cu partea întâi a cererii referitoare la actul administrativ.
Recurentul invocă nulitatea prevăzută de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, constând în nemotivarea sentinței cu privire la un capăt de cerere formulat cu referire concretă la prevederi legale nerespectate de unul dintre pârâți și solicitarea de a fi obligat acesta la intrarea în legalitate.
Consideră că, sentința este nulă de drept ca urmare a nemotivării cu privire la celelalte solicitări.
Instanța admițând excepția de tardivitate a plângerii în raport cu data depunerii acesteia, arată recurentul, a încălcat legea ignorând acte depuse chiar de pârât. Din actele depuse la dosar, rezultă că după data depunerii la organul emitent a plângerii, împotriva modului în care s-a eliberat autorizația de construcție, primăria a prelungit respectiva autorizație în luna martie 2008.
Concluzionează că, în raport de data prelungirii autorizației, apreciază că a fost repus în termen de depunere a plângerii privind legalitatea eliberării acesteia, având în vedere faptul că nu au fost respectate avize care au stat la baza emiterii acelei autorizații, a cărei prelungire s-a făcut după data depunerii plângerii sale.
Intimata, primăria Municipiului O, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță.
Intimata SC "" SRL O, prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, apreciază recursul declarat de recurentul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
După cum rezultă din cuprinsul art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, coroborat cu Decizia Curții Constituționale nr.797/27.09.2007,în cazul terților, termenul de 6 luni privind îndeplinirea procedurii prealabile încep să curgăde la momentul când aceștia au luat la cunoștință de existența actului atacat.
În speță, s-a reținut corect din probatoriul administrat în cauză (înscrisuri și declarația martorului ) că, lucrările de construcție au început în luna martie 2007și că, odată cu demararea lucrărilor a fost afișat la vedere și anunțul prin care se aducea la cunoștința celor interesați denumirea și adresa obiectivului, beneficiarul investiției, antreprenorul, numărul și data eliberării autorizației de construcție, organul emitent, data începerii și data finalizării lucrării.
Rezultă astfel că, recurentul a luat la cunoștință de existența autorizației de construire eliberată societății intimateîn luna martie 2007, proprietatea sa fiind lipită de terenul pe care s-a ridicat construcția în litigiu.
Potrivit recunoașterii la interogatoriu a reclamantului recurent, acesta ar fi luat la cunoștință de începerea lucrărilor aproximativ înluna iulie 2007însă, și într-un caz și în altul, față de momentul formulării plângerii prealabile (20.02.2008), termenul de 6 luni prevăzut de art.7 alin.7 din Legea nr.554/2004 a fost depășit.
Faptul că, ulterior, s-a procedat la prelungirea autorizației inițiale, nu echivalează cu o repunere în termenul legal de 6 luni a recurentului, nici o dispoziție legală neprevăzând o asemenea consecință.
Drept urmare, soluția instanței de fond este legală și temeinică, fiind pronunțată pe excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, iar în ceea ce privește motivele prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, invocate de recurent, acestea vizează fondul litigiului și nu vor fi analizate de instanța de recurs.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, raportat la art.7 din Legea nr.554/2004, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul.
În baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă, instanța va obliga recurentul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC "" SRL O, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentul,împotriva sentinței nr.445/CA din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate SC "" SRL O suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 27.10.2009
- jud. fond. -
- tehnoredact. - 5 ex.
- 11.11.2009
3 com. 12.11.2009 cu:
-
- PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O - PRIN PRIMAR,
- SC "" SRL,
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
