Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1382/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIENR. 1382/CA/2009
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU împotriva sentinței administrative nr.309/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că din partea reclamantei intimate SC" "SRL s-a transmis prin fax la dosar o cerere prin care se solicită sesizarea Curții de Justiție a Comunității Europene cu o cerere pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare în legătură cu interpretarea și validitatea prevederilor OG nr. 50/2008.
În deliberare, instanța apreciază că judecătorul național poate interpreta dreptul comunitar și poate aprecia dacă se impune sau nu sesizarea Curții Europene de Justiție, iar în cauză Curtea consideră că aplicarea corectă a dreptului comunitar este atât de clară încât nu există loc de îndoială (cazul 283/1981 Ministry of ), situație față de care va dispune respingerea cererea formulată de reclamantă intimată.
Față de lipsa părților, actele de la dosar și solicitarea recurenților de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a județului Sibiu, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU anularea chitanței seria - nr. -/24.02.2009, anularea deciziei de calcul nr. 91316/24.02.2009, anularea deciziei nr. 29/17.03.2009 și obligarea acestora la restituirea sumei de 5.249 lei încasată cu titlu de taxă de poluare conform OUG50/2008 și a dobânzii legale.
În motivarea acțiunii se arată că prevederile OUG50/2008 sunt contrare art. 90 din Tratatul de Constituire a Comunității Europene, deoarece instituie un tratament diferențiat și discriminatoriu între autoturismele înmatriculate deja în România și cele aflate la prima înmatriculare, astfel că taxa de poluare este percepută în mod nelegal.
Prin sentința administrativă nr. 309/CA/2009, Tribunalul Sibiua admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat actele atacate și a obligat pârâtele să restituie acestuia suma de 5.249 lei încasată cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda legală.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin instituirea taxei de poluare s-a produs o discriminare fiscală între bunurile importate și cele de producție internă sau cele deja înmatriculate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a județului Sibiu în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU care au solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului se susține de către recurente greșita apreciere de către prima instanță a neconformității dispozițiilor nr.OUG 50/2008, cu art. 90 din.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Verificând sentința atacată din prisma motivelor de recurs invocate raportat la dispozițiile art. 3041.civ.Cod Penal, Curtea reține următoarele:
1. Este de observat că atât părțile cât și instanța de fond tratează chitanța de plată a taxei de poluare drept un act administrativ fiscal.
Actul administrativ fiscal, ca specie a actului administrativ, reprezintă o manifestare unilaterală și expresă de voință în procesul de naștere, modificare ori stingere a drepturilor și obligațiilor cu caracter fiscal, în realizarea puterii publice.
actului administrativ fiscal constituie manifestarea de voință a autorității fiscale, în limitele prerogativelor legale acordate.
Ori, chitanța de plată constituie dovada operațiunii juridice a plății, în vederea stingerii unei obligații prestabilite, ce presupune manifestarea de voință a contribuabilului, și nu a autorității fiscale, eventual numai a acceptării acesteia din urmă, lipsindu-i orice element de autoritate publică.
Dacă ne aflăm în prezența unui act administrativ fiscal, acesta trebuia să conțină elementele prevăzute de art. 43 din Codul d e procedură fiscală, ori chitanța de plată a taxei de poluare este departe de a răspunde acestor exigențe și e greu de crezut că la întocmirea formularelor tipizate pentru aceste chitanțe nu s-a avut în vedere natura juridică a acestora.
Din această perspectivă nu este necesară anularea acestei chitanțe pentru realizarea scopului scontat, acela de restituire a taxei de poluare apreciată ca neconformă dreptului comunitar.
De asemenea, nu e necesară contestarea acestei chitanțe la organele fiscale competente, decât pentru a se face, dacă mai era nevoie, dovada refuzului explicit de restituire a acestei taxe, pretins încasată nelegal, de către autoritățile beneficiare.
În esență temeiul juridic al acestor cereri îl constituie art. 117 din Codul d e procedură fiscală, conform căruia se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite fără existența unui titlu de creanță. Inexistența titlului de creanță rezidă tocmai din pretinsa neconformitate a dreptului intern aplicabil cu dreptul comunitar, ceea ce determină în virtutea principiului priorității dreptului comunitar și a jurisprudența, obligația judecătorului național de refuza aplicarea normelor naționale neconforme.
Asemenea, nu este necesară contestarea deciziei de calcul a taxei de poluare, pentru că obiectul cauzei nu-l constituie greșita determinare a întinderii taxei de poluare, ci nelegala percepere a acesteia în integralitatea ei, calculul acestei nefiind relevant.
Din această perspectivă cererile reclamantei de anulare a pretinselor acte administrativ fiscale sunt inadmisibile.
2. Prin art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008 se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței
Elementele ce stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, aceste criterii corespunzând obiectivului de protejare a mediului, taxa fiind stabilită în funcție de gradul de poluare si de eficiența energetica și având un caracter proporțional, în măsura în care este stabilita într-un cuantum mai mare, pe măsură ce performanțele de mediu scad.
În condițiile în care a stabilit că statele membre pot să impună asupra mărfurilor, precum autovehiculele, un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv, iar capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu reprezintă astfel de cerințe obiective, nr.OUG 50/2008 este conform cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de pierdere a valorii de piață.
Indiferent de scopul instituirii acestei taxe, esențial sub aspectul criticilor formulate și a analizei instanței de fond, este că această taxă, cu excepțiile de rigoare, este percepută pentru prima înmatriculare ( înregistrare ) a autoturismului pe teritoriul României, așa încât în lumina jurisprudenței, eventuala neconformitate a acestei taxe în raport cu legislația comunitară trebuie analizată în raport de art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Rolul acestei dispoziții comunitare este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. unei taxe spre respectarea regulilor de concurență, așa cum au fost interpretate de este revelată de rezultatul comparației efectelor taxei pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă ( cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005 ).
Potrivit aceleiași jurisprudențe în ceea ce privește art. 90 din Tratat, s-a apreciat că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare) nu este relevantă.
Cu alte cuvinte, nu se poate invoca discriminarea dobânditorilor autoturismelor înmatriculate sub incidența OUG50/1998 față de dobânditorii autovehiculelor înmatriculate sub incidența altor acte normative, pentru a reclama încălcarea art. 90 din Tratat, taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare restituindu-se atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național.
Mai mult, acest articol trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării (cum era de altfel reglementarea națională anterioară din Codul fiscal) este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate în statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Rezultă din cele mai sus expuse că OUG50/2008 cel puțin varianta în vigoare la momentul înmatriculării răspunde acestor exigente, acest act normativ fiind compatibil cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul E, că taxa de poluare percepută reclamantului s-a făcut în mod corect, așa încât în temeiul art. 312.civ.Cod Penal, Curtea va admite recursurile formulate de pârâte și va modifica sentința atacată cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.
Așa fiind, reclamanta datorează taxa de poluare pentru înmatricularea autoturismului său, temeiul juridic al încasării acestei răspunzând exigenței de conformitate cu dreptul comunitar incident.
În concluzie, recursurile pârâților ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU și Sibiu în nume propriu și pentru S sunt întemeiate, urmând a fi admise și modificată hotărârea recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtele în nume propriu și pentru și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU și împotriva sentinței nr.309/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- și în consecință:
Modifică hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâtelor, și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./6 ex./06.01.2010
Jud.fond
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Marius Ionel Ionescu, Mariana
