Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1393/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIE Nr. 1393/CA/2009

Ședința publică de la 09 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Nicoleta Nanea Paraschiv judecător

JUDECĂTOR 2: Lucian Ioan Gherman

Judecător: - -

Grefier:

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta DGFP Sibiu în nume propriu și pentru Sibiu împotriva sentinței nr. 164/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță avocat pentru intimatul reclamant, în substituirea mandatarului ales, av., lipsind părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: avocatul substituent pentru intimatul reclamant depune la dosar împuternicirea avocațială a apărătorului ales al acestuia, chitanța nr. 26 reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 952 lei, împuternicirea avocațială de substituire a mandatarului ales, întâmpinare și înscrisurile solicitate prin care se face dovada achiziționării din Germania a celor două autovehicule și dovada primei înmatriculări a acestora în sus menționatul stat membru UE.

Mandatara intimatului reclamant declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra excepțiilor invocate de recurenta pârâtă și pe fondul recursului.

Mandatara intimatului reclamant solicită respingerea excepțiilor invocate, ca fiind neîntemeiate.

În ceea ce privește excepția tardivității formulării plângerii prealabile arată că reclamantul nu a solicitat anularea unei decizii de impunere sau a unui act administrativ fiscal pentru a fi incidente prevederile OG nr. 92/2003. Dat fiind faptul că nu s-a emis în mod individual un act prin care să se stabilească cuantumul taxei, reclamantul a achitat-o întrucât înmatricularea autovehiculului era condiționată de plata acesteia. Apreciind taxa ca fiind ilegală, reclamantul a solicitat pârâtei restituirea acesteia, însă pârâta nu a răspuns solicitării, ceea ce echivalează cu un refuz nejustificat. Arată că acest refuz nejustificat al pârâtei reprezintă un act administrativ atipic, iar împotriva acestuia nu se formulează plângere prealabilă, ci direct cerere la instanța de contencios administrativ competentă. Astfel, neexistând obligativitatea formulării plângerii prealabile, excepția invocată este neîntemeiată.

Referitor la excepția tardivității formulării acțiunii, mandatara intimatului reclamant de asemenea arată că se impune respingerea acesteia, ca fiind neîntemeiată. Învederează faptul că pârâta avea obligația de a răspunde cererii de restituire taxă în termen de 30 zile de la primirea acesteia. Acest termen s-a împlinit la data de 19.04.2008, dată de la care, reclamantul avea la dispoziție termenul de 6 luni pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ.

Pe fond, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Sibiu ca fiind temeinică și legală. Arată că dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene interzic statelor membre UE aplicarea unor măsuri de impozitare internă de natură să asigure protecția indirectă a unor produse similare, iar în conformitate cu prevederile art. 148 din Constituția României trebuie recunoscută prioritatea dreptului comunitar față de legislația internă.

Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față:

Reclamantul a solicitat în dosarul Tribunalului Sibiu nr- în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sibiu și Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu obligarea la restituirea taxelor speciale pentru autoturisme încasată nelegal, în cuantum de 5673,16 lei și respectiv 6611,59 lei, plata dobânzilor legale aferente, calculate de la scadență până la data plății. In motivarea acțiunii se arată că reclamantul a plătit taxele în temeiul art. 214^1 din Codul fiscal pentru autoturismul importat și fabricat într-un stat al UE, dar că prin aceasta se realizează discriminarea autovehiculelor importate din Comunitatea Europeana în cazul reînmatriculării în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru vehiculele autohtone nu se percepe această taxă la reînmatriculare. Se invocă preeminența dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul Uniunii Europene față de dispozițiile din legislația internă.

Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Sibiu prin sentința nr. 164/CA/ 2009 admis acțiunea reclamantului, a anulat chitanțele de plata a taxelor, a obligat pârâtele la restituirea sumelor de 5673,16 și 6611,59 lei reprezentând taxe speciale pentru autoturisme și a dobânzilor legale, calculate de la data de 19 03 2008 și până la data plății, a respins excepția tardivității. Instanța a reținut prin considerentele expuse că în discuție este o taxă ce se face venit la bugetul statului și fără plata acesteia nu este posibilă înmatricularea autoturismelor. Pe fondul cauzei se arată că taxa a fost percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul UE, prin faptul că se determină discriminarea în materia regimului juridic fiscal pentru autoturismele ce se importă din statele membre UE pentru reînmatricularea în România, față de autoturismele existente pe piața internă pentru care nu se percepe taxa la reînmatriculare. A fost invocată jurisprudența.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP Sibiu în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant al Sibiu, prin care solicită modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii. Prin motivele de recurs se susține tardivitatea plângerii prealabile formulata împotriva actului administrativ, chitanță de plată a taxei. Art. 90 din Tratat nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa este plătită de toți proprietarii de autovehicule în momentul primei înmatriculări în România. Codul fiscal prevede plata acestei taxe pentru autovehicule în momentul înmatriculării, indiferent dacă provin din România sau din statele membre UE. Textul Tratatului se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care se creează o situație dezavantajoasă pentru produsele ce provin din comunitate, nefiind încălcate prevederile Tratatului. Legislația europeană nu interzice instituirea unor astfel de taxe, ci impune cerința de a nu fi mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, fiind o taxă ce se aplică și în alte state UE. Jurisprudența CJCE invocată de instanță se referă la taxa percepută de Ungaria și Polonia care era aplicată doar autoturismelor folosite importate nu și celor noi. Instanța trebuia să țină cont de prevederile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, care prevede că se restituie diferența dintre taxa specială încasată pentru autoturisme în perioada 1.01.2007-30.06.2008 și taxa de poluare pentru autovehicule.

În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9, 304 ^1 din Codul d e procedura civilă. Recursul nu este supus timbrajului potrivit art. 17 din 146/1997.

Prin întâmpinare reclamantul intimat solicită respingerea recursului apreciind că instanța a făcut o corectă interpretare a normelor juridice interne și a celor comunitare,apreciind că cele dintâi nu sunt conforme art.90 al.1.

Analizând sentința atacată sub aspectul recursului declarat, Curtea constată următoarele:

Reclamantul a cumpărat în anul 2007 din Germania două autoturisme: o autoutilitară Renault și un autoturism LN 45 care erau înmatriculate în Germania, pentru care a plătit taxa specială reglementată de art. 214^1, 214^2 din Codul fiscal.

Taxa a fost percepută în temeiul art.214^1 din Codul fiscal sub forma taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule. Astfel, legea prevede căintră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.

Din punctul de vedere al exigibilității, taxa specială se plătește la momentul primei înmatriculări în România (art. 214^2 din Cod).

Norma internă încalcă prevederile Tratatul Uniunii Europene care prin art. 90 al. 1 stabilește cănici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.

Potrivit art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la

îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. Prevederea constituțională consacră supremația dreptului comunitar și aplicarea directă a acestuia. Potrivit caracteristicilor dreptului comunitar, orice normă comunitară are forța juridică superioară nomelor naționale, chiar și în situația în care acestea sunt adoptate ulterior normei comunitare. In caz de conflict au prioritate nomele comunitare, chiar și împotriva normelor naționale. Normele dreptului comunitar au aplicabilitate imediată, directă și prioritară, iar judecătorul național areobligațiasă aplice aceste norme, chiar cu refuzul aplicării legislației naționale neconforme cu acestea. Acest principiu a fost consacrat și de jurisprudența Curtea de Justiție a Comunității Europene.

In acest context se apreciază că potrivit legislației fiscale naționale se ajunge la situația în care se percepe taxa specială doar pentru autoturismele și autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării în România, dar nu se percepe această taxă pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fapt ce determină situația impunerii în plus, în sensul dreptului comunitar, a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare. In această situație se ajunge la protecția indirectă a anumitor produse, fapt interzis de prevederile Tratatului. Scopul normei comunitare a fost acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea practicilor protecționiste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natură prin care se discriminează produsele provenite din alte state. Invocăm in acest sens Hotărârile din 5 12 2006 -C-290/2005 si c-333-2005, și alții (Ungaria),c-387/2001 Weigel contra Austriei cât și Comisia Danemarca C-47/88, prin care Curtea a constatat că stabilirea unei taxe de primă înmatriculare pentru autoturismele importate folosite dintr-un stat membru care este mult mai mare decât cea aplicată produselor autohtone cu caracteristici tehnice similare are efect discriminatoriu și este interzisă de prevederile art.90 al.1. Curtea Europeană de Justiție a stabilit prin aceleași hotărâri că nu se aplică prevederile art.33 din Directiva 6 nefiind în cauză discuții în legătură cu cifra de afaceri și nici de schimburi comerciale la frontieră.

În consecință, ca efect al aplicării directe a normei comunitare cuprinsă în art. 90 din Tratat, urmare a faptului că dispozițiile legii fiscale naționale, art. 214^1 și 214^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar,se constată că prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate, urmând a fi înlăturate, iar taxa achitată de reclamantă urmează a fi restituită. Reclamantul este îndreptățită și la plata dobânzii legale care va fi stabilită potrivit art.117, 120, 124 din Codul d e procedură fiscală, având în vedere faptul că se solicită restituirea sumei încasate la bugetul de stat. Legea prevede că se restituie, la cerere debitorului, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale si cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente (art.117 din Cod). Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale(art. 120 al.1 și 7 din Cod ).Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori (art. 124 al.2 din Cod). Cererile depuse de către contribuabil potrivit legii se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare (art.70 din Cod).

Aplicarea în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilitatea raporturilor juridice. OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata în <LLNK 32008 3270 45> OF. nr. 327 din 25 aprilie 2008, intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14). taxei intervine,la fel ca în reglementarea precedentă, în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4). Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare ordonanței de urgență (art.11). La data intrării în vigoare ordonanței de urgență se abrogă <LLNK 12003 571 10 202 214 39>art. 214^1-214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art.14).

În conformitate cu art. 15 (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, cel al primei înmatriculări în România, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii care nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate. In același sens, este afectată și stabilitatea raporturilor juridice, deoarece la data efectuării importului și achiziționării autoturismului, reclamanta a efectuat operațiunea juridică cunoscând legislația aplicabilă la acea dată, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era în vigoare la data importului.

Pârâta invocă tardivitatea îndeplinirii procedurii prealabile față de actul fiscal, chitanța de plata a taxei, dar chitanța nu constituie act administrativ, ci doar atestă faptul plății, astfel că excepția tardivității invocată de pârâtă este nefondată.

Pe de altă parte, chitanța nefiind act administrativ fiscal, deoarece nu produce nici un efect, în mod greșit prima instanță l-a anulat în cadrul procedurii contencios-fiscale. Potrivit art. 41 din Codul d e procedură fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.

În consecință, recursul pârâtei DGFP, formulat în nume propriu și în calitate de reprezentant al, cât și recursul reclamantului sunt fondate,fiind incidente prevederile art.304 pct.9 și 304 /1 Cod procedură civilă și urmează a fi admise, se va modifica în parte sentința atacată în sensul că se va respinge acțiunea reclamantului G în contradictoriu cu DGFP Sibiu și Sibiu pentru anularea chitanțelor seriile nr. - și nr. - emise de Sibiu.

Vor fi obligate pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumelor de 5673,16 lei și respectiv 6.611,59 lei calculată potrivit art. 124.pr.fiscală, începând cu data la care s-a formulat cererea de restituire a taxei și până la data plății. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, vor fi obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 952 lei cheltuieli de judecată în recurs,reprezentând onorariul avocațial, potrivit chitanței nr. 26/2009.

Pentru aceste motive,
În numele legii

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta DGFP Sibiu în nume propriu și pentru Sibiu împotriva sentinței nr. 164/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ și în consecință:

Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:

Respinge acțiunea reclamantului G în contradictoriu cu DGFP Sibiu și Sibiu pentru anularea chitanțelor seriile nr. - și nr. - emise de Sibiu.

Obligă pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumelor de 5673,16 lei și respectiv 6.611,59 lei calculată potrivit art. 124.pr.fiscală, începând cu data la care s-a formulat cererea de restituire a taxei. Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 952 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 9 2009.

Președinte,

- ---

Judecător,

- - -

Judecător,

- -

Grefier,

Red.

Tehnored.HA/4 ex.

Jud. fond

Președinte:Nicoleta Nanea Paraschiv
Judecători:Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian Ioan Gherman

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1393/2009. Curtea de Apel Alba Iulia