Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.901
Ședința publică din 3 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, precum și recursul formulat de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, împotriva Sentinței civile nr. 22/CA din 23 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată (), având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de primă înmatriculare.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 20 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul din 27 mai 2009 și ulterior pentru termenul de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 22/CA din 23 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița -N s-a dmis ca fiind întemeiată acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE B-N, aceasta fiind obligată să-i restituie reclamantei suma de 1.325 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată în mod ilegal.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că rin p. cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N la plata și restituirea taxei de 1.325 lei plătită în mod ilegal la înmatricularea unui autoturism pe care l-a procurat din exteriorul țării.
Instanța de fond a apreciat acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată, deoarece taxa achitată de către reclamantă pentru înmatricularea unui autoturism adus din afara granițelor țării este nelegală, deoarece încalcă prevederile comunitare în domeniu fiind stabilită în mod discriminatoriu.
Astfel, în art. 148 alin. 2 din Constituția Românei se arată că prevederile tratatelor constitutive ale UE și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar potrivit art. 25 din Tratatul Comunității Europene sunt interzise taxele vamale atât la export cât și la import în cadrul UE.
A mai invocat instanța de fond și prev. art. 90 din Tratat care prevăd că nici un stat membru nu supune direct sau indirect produsele celorlalte state membre unor impozite de orice natură.
Față de considerentele expuse instanța de fond a admis ca întemeiată acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să-i restituie taxa încasată ilegal.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N, solicitând admiterea acestora, modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea ca fiind temeinic și legal actul administrativ atacat nr. 6.686/10.04.2008 emis de către B-N, precum și nerestituirea taxei de primă înmatriculare solicitată, în sumă de 1.325,00 lei, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civ.
În recursul pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N se arată că hotărârea primei instanțe este neîntemeiată având în vedere că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a suferit mai multe modificări și completări, astfel prin Legea nr. 343/2006 Codul fiscal a fost modificat și completat, prin art. 2141-3reglementându-se taxa specială, nivelul taxei, modul de calcul și exigibilitatea ei, dispozițiile intrând în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
S-a arătat instanței de judecată că potrivit reglementarilor mai sus menționate, taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate.
Taxa specială se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
Taxa specială pentru autovehicule, cu un pronunțat caracter de taxă pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul României și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la Uniunea Europeană, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare.
Pe de altă parte, pârâta a arătat că regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele importate din, sau față de autoturismele noi produse în și importate în România, întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculului, scopul urmărit prin adoptarea ei fiind protejarea mediului față de emisiile poluante.
Recurenta a invocat și disp. nr.OUG 50/2008, care au fost agreate de către Comisia Europeană.
De asemenea, s-a învederat că tribunalul s-ar fi pronunțat în mod nelegal asupra constatării încălcării art. 90 din Tratatul CE, încălcând astfel competența exclusivă a Curții Europene de Justiție.
O poziție similară a adoptat și pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, care prin recursul declarat a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în principal, admiterea excepțiilor invocate, iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamanta, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ.
Recurenta a arătat și faptul că acțiunea reclamantei este inadmisibilă întrucât adresele invocate, ce au fost emise de organul financiar, nu constituie acte administrativ-fiscale, în sensul disp. art 41 din pr.fiscală, astfel că nu pot fi contestate în temeiul art. 205 și urm. din pr.fiscală, iar mai apoi potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Totodată, recurenta a precizat că odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, precum și a nr.HG 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a acesteia, acțiunea reclamantei este inadmisibilă, în condițiile în care aceste acte normative reglementează modalitatea în care taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor acestor noi acte normative se restituie de bunăvoie de către organul fiscal competent din subordinea ANAF.
Prin întâmpinare, reclamanta () a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței atacate ca legală și temeinică. ( 21)
La termenul din data de 20 mai 2009, Curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului declarat de către B, în condițiile în care această instituție nu a fost chemată în judecată de către reclamantă în fața instanței de fond.
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
În privința recursului declarat de către B, se reține că acesta este inadmisibil, în condițiile în care această instituție nu are calitate procesuală activă în recurs, nefiind parte la fond.
Astfel, reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâtă doar DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N, iar sentința recurată a fost pronunțată doar în contradictoriu cu această parte.
Ca atare, recurentei nu îi este opozabilă această hotărâre, motiv pentru care nu are nici interes și nici calitate să o atace, astfel încât recursul declarat de B urmează a fi respins în consecință, Curtea fiind dispensată astfel de analiza motivelor de nelegalitate invocate de această instituție.
În ceea ce privește recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N, se reține că aceasta susține că acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând, în principal, normele de drept intern aplicabile speței.
De asemenea, se invocă prin recurs faptul că tribunalul ar fi încălcat competența exclusivă a Curții Europene de Justiție, însă această critică nu poate fi reținută, întrucât prima instanță nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească rolul de prim judecător comunitar.
Astfel, se constată că procedura de infringement și cea a recursului prealabil sunt proceduri facultative pentru instanțele interne și sunt aplicate la aprecierea instanței doar în situația în care textele actelor normative comunitare sunt primitoare de mai multe înțelesuri putând conduce la soluții diferite. Or, în cazul de speță, textul Tratatului european invocat în apărare de către reclamanta este foarte clar și fără echivoc, stabilind interdicția de stabilire a unor taxe noi, discriminatorii, peste cele prevăzute și asumate de statele membre, inclusiv de România.
Curtea achiesează astfel la poziția conform căreia în speță era pe deplin aplicabilă excepția referitoare la teoria actului clar, motiv pentru care sentința pronunțată este apreciată ca fiind legală și temeinică.
Pe fondul cauzei, se reține că, în cauza de față, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și, unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii, începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Cu referire la trimiterile pe care pârâta le face la prevederile nr.OUG 50/2008, Curtea reține că acest act normativ nu este incident în speță, întrucât el nu se poate aplica retroactiv, iar in această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
În consecință, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Pe cale de consecință, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B N împotriva sentinței civile nr. 22 din 23 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și împotriva sentinței civile nr. 22 din 23 ianuarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./02.07.2009
Jud.fond:.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
