Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 468/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 25.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 468
Ședința publică din 16 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Agenția pentru ocuparea forței de muncă A împotriva sentinței civile nr. 191/6.II.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamanta intimată - Grup SRL A, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru pârâta recurentă se prezintă consilier juridic, pentru reclamanta intimată se prezintă consilier juridic
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, consilier juridic depune la dosar împuternicire de reprezentarea juridică a pârâtei recurente.
Consilier juridic, depune la dosar împuternicire pentru reprezentarea în cauză a reclamantei intimate și întâmpinare, în 2 exemplare, un exemplar se înmânează reprezentantului pârâtei recurente.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei intimate.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 191/6.II.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea reclamantei - Grup SRL A împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A; a anulat Dispoziția nr.88 din 25 septembrie 2007 și procesul verbal de control nr. 5818 din 21 august 2007; a exonerat pe reclamantă de plata sumei de 17.782,8 lei penalități și a obligat pârâta la plata parțială a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.100 lei reprezentând onorariu pentru expertiză.
În motivare s-a reținut că prin acțiune reclamanta a cerut anularea dispoziției nr. 88 din 25 septembrie 2007 și a procesului verbal de control din 20 august 2007, prin care a fost obligată la plata penalităților în cuantum de 17.782 lei pentru neîndeplinirea obligației de a angaja 3 șomeri pe locurile de muncă nou create în urma contractării creditului de 55.000 lei din data de 1 septembrie 2004.
Potrivit probelor reclamanta a luat un credit la data de 1 decembrie 2004, în cuantum de 55.000 lei, pentru dezvoltarea activității sale economice. Potrivit convenției înregistrate la 1 noiembrie 2005 cu pârâta, reclamanta s-a obligat să creeze până în luna martie 2005, 6 noi locuri de muncă, iar pe 3 dintre acestea, să încadreze șomeri aflați în evidența
Potrivit art. 2 din convenție, Agenția s-a obligat să pună la dispoziție reclamantei, liste cu persoanele înregistrate în evidențele acesteia ca persoane în căutarea unui loc de muncă, pentru a fi încadrate de reclamantă.
Începând derularea creditului, reclamanta a creat un număr de peste 20 de locuri de muncă, pe care nu a reușit să încadreze decât un singur șomer cu toate că, a făcut lunar situații pe care le-a comunicat pârâtei; astfel la filele 47-77 dosar tribunal, sunt copii ale situațiilor lunare privind locurile de muncă vacante, înregistrate la pârâtă, atât înainte de data controlului, cât și ulterior efectuării acestuia și exemplificativ, prezentăm situația din 31 aprilie 2007, cu 44 de salariați, cu încadrarea pe cele 6 locuri de muncă create în baza creditului acordat, din care doar pe un singur post era angajat un șomer.
La fel se prezintă și situația din 31 ianuarie 2006, cu 40 de salariați, cea din 31 octombrie 2006, cu 48 salariați, cea din 30 iunie 2005, cu 30 salariați etc.
Separat de cele arătate, prin înscrisurile privind situația locurilor de muncă vacante, înregistrate la pârâtă la 3 mai 2005 și 20 iunie 2005, reclamanta a comunicat situația locurilor de muncă pe care este necesară încadrarea unor șomeri aflați în evidența pârâtei, după cum urmează: doi muncitori constructori fără calificare, doi muncitori zidari calificați, un finisor calificat, precum și doi muncitori constructori fără calificare.
Deși pârâta cunoștea toate aceste situații, nu a colaborat cu reclamanta așa cum se angajase prin convenția din 11 ianuarie 2005, de a pune la dispoziția reclamantei liste cu persoanele înregistrate în evidența sa, ca aflându-se în căutarea unui loc de muncă.
Reclamanta nu poate fi acuzată de nerespectarea convenției, întrucât în toată perioada derulării creditului, a angajat persoane cu și fără calificare, și a avut disponibilitatea de a angaja și șomeri aflați în evidența AJ. A, însă în lipsa colaborării din partea pârâtei, nu a fost posibil acest lucru.
Apărarea pe care o face pârâta, că a făcut toate diligențele pentru angajarea unor persoane din rândul șomerilor de către reclamantă, nu a fost demonstrată în nici un fel, astfel că nu poate fi reținută.
Din expertiza contabilă efectuată, rezultă că penalitățile au fost calculate în mod greșit, dar acest aspect rămâne fără relevanță, întrucât instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut toate demersurile pentru a-și îndeplini obligația rezultată din convenția încheiată cu pârâta, iar încălcarea obligației impusă de art. 86 alin. 7 lit. c din Legea nr. 76/2002, modificată, nu a fost îndeplinită datorită lipsei de colaborare a pârâtei.
În condițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâta la plata parțială a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă și care au constat în contravaloarea expertizei contabile.
În cauză a declarat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii. Recurenta arată că, potrivit contractului de credit nr. 425/2004 reclamanta s-a obligat să creeze un număr de 6 noi locuri de muncă, locuri de muncă pe care vor fi angajate în proporție de minim 50%, șomeri aflați în evidențele Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă
În urma controlului efectuat de către organele de control ale A, contro, finalizat prin încheierea procesului verbal de control nr. 5818/21.08.2007, s-au stabilit în sarcina reclamantei penalități în sumă de 17.782,8 lei, pentru nerespectarea prevederilor art. 86 al.7 pct. c din Legea nr. 76/2002.
Organele de control ale Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă A au stabilit penalitatea antemenționată pentru nerespectarea de către reclamantă a prevederilor art. 86 al.7 pct. c din Legea nr. 76/2002, având în vedere faptul că în perioada 2005-2007, societatea nu a angajat pe cel puțin 50% din locurile de muncă nou create persoane provenind din rândul șomerilor înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă, așa cum s-a obligat prin semnarea contractului de credit. Sancțiunea pentru nerespectarea de către reclamantă dispozițiilor art. 89 al.7 lit. c din Legea nr. 76/2002, este prevăzută în mod expres de art. 89 al.1 din același act normativ, text de lege potrivit căruia angajatorul va suporta o penalitatea egală cu mărimea creditului acordat pentru fiecare loc de muncă creat și neocupat conform dispozițiile legale aplicabile în speță.
În pofida contractului, în perioada 01.01.2005-31.12.2007, în conformitate cu prevederile art. 10 al.1 din Legea nr. 76/2002, potrivit cărora "angajatorii au obligația să comunice agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, în a căror rază își au sediul, respectiv domiciliul, toate locurile de muncă vacante, în de 5 zile lucrătoare de la vacantarea acestora", reclamanta a depus la. A un număr de 5 situații privind locurile de muncă vacante ( adresa nr. 252/09.02.2005; adresa nr. 1614/03.05.2005; adresa nr. 2407/20.06.2005; adresa nr. 2407/24.07.2006 și adresa nr. 3678/15.11.2006). Prin aceste situații, reclamanta a adus la cunoștința A faptul că în perioada 01.01.2005-31.12.2007, a avut vacante un număr de 14 locuri de muncă, deși prin cererea de chemare în judecată a precizat faptul că în aceeași perioadă a angajat un număr de 23 de persoane (dintre care doar o persoană a fost angajată din rândul șomerilor). Reclamanta a eludat dispozițiile art. 10 al.1 din Legea nr. 76/2002, astfel încât susținerea acesteia conform căreia ar fi depus toate diligențele pentru angajarea persoanelor din rândul șomerilor, astfel cum s-a angajat prin semnarea Convenției este nefondată.
Se mai arată că susținerea reclamantei, potrivit căreia A nu și-ar fi îndeplinit obligațiile menționate la pct. 2 din Convenția încheiată între acestea și A, respectiv nu ar fi pus la dispoziția acesteia liste cu persoanele înregistrate în evidența sa ca persoane în căutarea unui loc de muncă în vederea încadrării acestora în muncă, recurenta consideră că acestea nu sunt pertinente deoarece A nu a primit din partea reclamantei nici o solicitare în acest sens la care să nu-i fi dat curs cu atât mai mult cu cât o astfel de "nerespectare" a acestei obligații din partea A, nu este de natură să înlăture răspunderea acesteia în situația nerespectării obligației prevăzute la art. 86 al.7 lit.c din Legea nr. 76/2002 și să o exonereze de la plata penalităților stabilite prin același act normativ.
Pentru a stabili situația de fapt, instanța de fond a dispus și efectuarea unei expertize în cauză, expertiză care a concluzionat faptul că modul de calcul al penalităților stabilite de organele de control al A este corect, singura diferență reprezentând cuantumul acestora datorită bazelor de calcul diferite avute în vedere de organele de control ale A, pe de-o parte și de expertul contabil, pe de altă parte. În acest context, expertul contabil a calculat o penalitate de 16.295,68 lei față de care nu a avut nicio obiecție. Cu toate acestea instanța de fond a reținut, în mod eronat în opinia recurentei, faptul că prin raportul de expertiză se concluzionează că penalitățile au fost calculat greșit de organele de control ale De asemenea instanța de fond a apreciat că reclamanta a făcut toate demersurile necesare pentru angajarea persoanelor din rândul șomerilor, motiv pentru care nu îi poate fi imputată încălcarea obligației impuse de art. 86 al.7 lit.c din Legea nr. 76/2002, deci pârâta nu a făcut altceva decât să depună la. A lista locurilor de muncă vacante la un moment dat, obligație impusă de prevederile art. 10 al.1 din același act normativ. În acest context, recurenta consideră că instanța de fond a concluzionat în mod eronat faptul că reclamanta ar fi făcut toate demersurile necesare pentru angajarea persoanelor din rândul șomerilor.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă se constată că este nefondat și se respinge pentru că:
Potrivit art.302 ind.1 Cod procedură civilă, recursul trebuie să conțină, pe lângă celelalte elemente de valabilitate și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, respectiv dezvoltarea motivelor de nelegalitate ale sentinței atacate.
Cererea de față nu conține nici o motivare, adică nicio critică la adresa sentinței, acesta rezumându-se la aprecieri legate de susținerile reclamantei, cuprinse în acțiune, deși o cerere de recurs trebuie să vizeze critici aduse hotărârii judecătorești atacate.
Este irelevantă în cauză și invocarea concluziilor expertizei, pentru că soluția de admitere a acțiunii s-a pronunțat, nu în funcție de calculul corect sau incorect al debitului, făcut de recurentă prin actul de impunere, ci pe considerentul că recurenta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract, și anume de a pune la dispoziția reclamantei lista cu persoanele înregistrate în evidența sa, ca aflându-le în căutarea unui loc de muncă, ceea ce a dus la imposibilitatea reclamantei de a respecta art. 86 al.7 lit.c din Legea nr. 76/2002 modificată.
În consecință, pentru motivele expuse recursul pârâtei se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenția pentru ocuparea forței de muncă A împotriva sentinței civile nr. 191/6.II.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.IV.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /24.04.2008
Tehnored. /15.05.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători:,
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Olaru Rodica, Pătru Răzvan
