Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 466/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 25.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 466
Ședința publică din 16 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 328/26.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Casa Județeană de Pensii C S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru pârâta intimată se prezintă consilier juridic, lipsă reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, consilier juridic depune la dosar împuternicire de reprezentarea juridică a pârâtei intimate și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul CSs ub nr-, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, a solicitat instanței să oblige pârâta să-i acorde sporul de fidelitate în procent de 20% aplicat la salariul de bază, sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres în procent de 10% aplicat la salariul de bază, să-i achite sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 2003 - 2006 și a contravalorii tichetelor cadou cu ocazia sărbătorilor de C și Paști, sume actualizate la data plății efective cu rata inflației.
La termenul de judecată din data de 26.10.2007 reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită acordarea sporurilor și plata contravalorii tichetelor de masă pe perioada 08.05.2004 - 08.05.2007 și în continuare actualizate cu rata inflației calculată până la data plății efective; sumele reprezentând tichetele cadou le solicită pe perioada 23.05.2006 - până în prezent și în continuare, actualizate cu rata inflației calculată la data plății efective.
În motivare, reclamantul a arătat că potrivit disp. art.3 din Legea nr.188/1999 care definește principiile care stau la baza exercitării funcției publice, la pct. f este prevăzut principiul stabilității în exercitarea funcției publice ceea ce-l îndreptățește în a solicita sporul de stabilitate și fidelitate, sens în care sunt și disp. art.31 al.2 care prevăd că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, iar al.3 din același articol arată că salarizarea funcționarilor publici se face conform prevederilor legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
În acest sens a susținut că sistemul de salarizare unitar se aplică doar ipotetic, atâta vreme cât funcționarii publici de la compartimentul audiat din cadrul CJP C-S, precum și funcționarii publici cu atribuții de control financiar preventiv beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de 25% aplicat la salariul de bază lunar, spor ce este acordat și în temeiul unor dispoziții legale speciale, respectiv Legea nr.84/2003 pentru modificarea și completarea OG nr.119/1999 privind auditul public și controlul financiar preventiv.
Față de situația expusă reclamantul a invocat disp. art.16 din Constituția România care prevede egalitatea în drepturi a cetățenilor, principiul dreptului la egalitatea de șanse reglementat de art.39 al.1 lit. d din muncii, considerându-se ca făcând parte din categoria "mai discriminată" a funcționarilor publici față de unele categorii "mai privilegiate" care primesc drepturi bănești suplimentare ( exemplu: personalul din învățământ, cel din sănătate, etc.).
Referitor la petitul 2 al acțiunii a arătat că sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres îl solicită în baza disp. art.31 din Legea nr.118/1999 coroborat cu prevederile art.2 și 8 din HG nr.281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare, dar și în baza art.16 din OG nr.6/2007.
A solicitat acest spor precizând că în virtutea atribuțiilor de serviciu, pe lângă reprezentarea intereselor CJP în fața instanțelor, desfășoară activitate zilnică cu publicul constând în primirea și soluționarea cererilor privind acordarea unor indemnizații în conformitate cu legile speciale și că acordă zilnic consultanță juridică solicitanților.
Referitor la obligarea pârâtei să-i achite sumele de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, consideră că are dreptul la acestea întrucât este salariat al pârâtei, respectiv face parte din categoria salariaților din sectorul bugetar, iar acordarea tichetelor de masă i-ar asigura o protecție privind securitatea muncii, conform art.41 al.2 din Constituție.
A mai solicitat instanței de fond să aibă în vedere și prevederile art.31 al.2 din Legea nr.188/1999, arătând că relevant este faptul că se înscrie în categoria de salariați din sectorul bugetar și, mai mult decât atât, în același timp există salariați în domeniul bugetar care beneficiază de aceste tichete iar alții nu, ceea ce, în opinia reclamantului, constituie o discriminare din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate.
Cu privire la contravaloarea tichetelor cadou, a arătat că a solicitat acordarea acestora de la data publicării în Legea nr.193/2006 în monitorul oficial, precum și în continuare.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.109, art.31 coroborat cu art.3 lit. f din Legea nr.118/1999, a disp. art. 2 și 3 din HG nr.281/1993, Legea nr.193/2006, Legea nr.142/1998.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât CJP C-S este ordonator terțiar de credite, conform art.19 al.1 și 2 din HG nr.13/2004 privind Statutul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale
Pe fondul cauzei a arătat că reclamantul nu are dreptul la sporurile solicitate și nici la tichetele de masă și tichetele cadou, având în vedere disp. art.31 al.3 din Legea nr.188/1999 și că nici într-un act normativ privind salarizarea funcționarilor publici nu se stipulează că drepturile solicitate de reclamant s-ar cuveni funcționarilor publici.
În concluzie, a solicitat respingerea, în principal, a acțiunii pe excepția invocată, iar în subsidiar, pe fond ca nefondată și neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 328/26.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamantul, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-
În conformitate cu prevederile art.137 pr.civ. instanța de fond s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată de aceasta prin întâmpinare, tribunalul a respins-o pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.19 coroborate cu disp. art.23, directorul executiv al caselor teritoriale de pensii este ordonator terțiar de credite; în exercitarea atribuțiilor sale directorul executiv emite decizii.
Din examinarea deciziilor nr.6/01.02.2007 și decizia nr.147/18.05.2007 rezultă că directorul executiv al CJP C-S a avut atât prerogativele de a stabili atât salariul de bază în anul 2007 pentru reclamant, cât și acordarea sporului de 50% aplicat la salariul de încadrare al reclamantului.
Față de argumentele de fapt și de drept mai sus invocate, tribunalul a reținut că pârâta are calitate procesuală pasivă și, pe cale de consecință, a respins excepția invocată.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este consilier juridic, numit într-o funcție publică de conducere.
Tribunalul a reținut că regimul juridic de drept comun aplicabil funcționarilor publici prezintă numeroase particularități, cea mai importantă derivând din actul de numire într-o funcție publică.
Din această perspectivă, deși în cazul funcționarului public există un acord de voință întrucât numirea unei persoane în calitate de funcționar public se realizează numai cu consimțământul acestuia, nu ne aflăm în prezența unui contract individual de muncă în accepțiunea Codului Muncii, ci a unui contract de drept public sau de drept administrativ, în cazul căruia libertatea contractuală a părților este în cea mai mare parte suplinită de legiuitor, nefiind posibilă negocierea individuală a unor drepturi salariale suplimentare, respectiv a sporurilor de 20 și respectiv de 10 % aplicate la salariul de bază.
De altfel, însuși reclamantul a susținut că sporul de 25% acordat funcționarilor publici din cadrul compartimentului de audit intern și celor cu atribuții pe linia controlului financiar preventiv este acordat și în temeiul unor dispoziții legale speciale, adică, legiuitorul a prevăzut expres, pentru anumiți funcționari publici, acordarea acestor sporuri.
Astfel,chiar dispozițiile art.31 al.3 din Legea nr.188/1999 care constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici, prevăd că salarizarea acestora se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Actele normative care au reglementat succesiv salarizarea funcționarilor publici, respectiv OUG nr.92/2004, Legea nr.76/2005, OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007 nu stipulează acordarea sporurilor de stabilitate și fidelitate și nici sporurile de suprasolicitare neuropsihică și stres solicitate de reclamant.
Față de considerentele de mai sus, tribunalul a respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la acordarea și plata sporului de stabilitate și fidelitate, precum și a sporului de suprasolicitare nervoasă și stres în procente de 20% și, respectiv 10% aplicate asupra salariului de bază.
Referitor la tichetele de masă solicitate, instanța de fond a respins și acest petit al acțiunii pentru următoarele considerente:
Legea nr.142/1998 prevede în art.1 că "salariații din cadrul societăților comerciale, regii autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă".
Din analiza textului legal rezultă, fără nici un dubiu, că, intenția legiuitorului a fost de a acorda aceste tichete de masă numai salariaților angajați în baza unui contract individual de muncă.
Ori, în speța de față, reclamantul fiind numit în funcție publică nu este încadrat în baza unui contract individual de muncă și, neavând calitatea de personal contractual nu poate beneficia de tichetele de masă.
Pentru aceleași considerente tribunalul a respins și petitul din acțiune privitor la acordarea tichetelor cadou, care potrivit art.1 din Legea nr.193/2006 se acordă și de instituțiile din sectorul bugetar, dar numai personalului încadrat pe bază de contracte individuale de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantulsolicitând rejudecarea cauzei și admiterea acțiuni formulate.
În motivarea recursului reclamantul recurent a arătat că soluția instanței de fond este nelegală, întrucât interpretarea dată de instanță este total eronată, întrucât a ignorat, în totalitate prevederile art. 31 al.2 din Legea nr. 188/1999, acceptând posibilitatea continuării din partea pârâtei a măsurilor discriminatorii cu privire la acordarea drepturilor pe care le-am solicitat. Prin ignorarea acestor prevederi legale se încalcă dispozițiile art. 16 din Constituția României și dispozițiile art. 14 din CEDO și Legea nr. 188/1999, care prevede un sistem unitar de salarizare a tuturor funcționarilor publici, deci un sistem nediscriminatoriu.
Instanța de fond se contrazice atunci când, pe de o parte recunoaște că în art. 1 din Legea nr. 148 se prevede dreptul angajaților din sectorul bugetar la tichetele de masă, iar pe de altă parte, menționează că acest drept l-ar avea numai persoanele încadrate cu contract individual de muncă, astfel că interpretarea dată acestei prevederi legale echivalează cu recunoașterea perpetuării unui tratament discriminatoriu din partea pârâtei.
Mai mult decât atât acordarea sporurilor solicitate numai pentru unii funcționarii publici, între care se numără și ceilalți funcționari publici din cadrul Casei Județene de Pensii C S, este vădit discriminatorie.
Prin întâmpinare, pârâta intimată Casa Județeană de Pensii C a invocat excepția puterii de lucru judecat, iar pe fond a solicitat respingerea recursului formulat de recurent ca fiind nefondat.
În motivarea întâmpinării pârâta intimată Casa Județeană de Pensii CSa rată că recurentul s-a mai judecat cu Casa Județeană de Pensii C S și în dosarul nr-, pentru aceeași cauză având același obiect, soluționată prin sentința civilă nr. 203/01.10.2007 a Tribunalului C S, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 133/6.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Timișoara.
Pârâta intimată arată că recursul este neîntemeiat deoarece actele normative au reglementat succesiv salarizarea funcționarilor publici, respectiv OUG nr. 92/2004, Legea nr. 76/2005, OG nr. 76/2005, OG nr. 2/2006 și OG nr. 6/2007 nu stipulează acordarea sporurilor de stabilitate și fidelitate și nici sporurilor de suprasolicitare psihică și stres solicitate de recurent.
Tichetele de masă solicitate de recurent în temeiul Legi nr. 142/1998 al.1, rezultă fără nici un dubiu că intenția legiuitorului a fost de a acorda aceste tichete de masă numai salariaților angajați în baza unui contract individual de muncă, recurentul fiind numit în funcția publică, nefiind încadrat în baza unui contract individual de muncă, neavând calitate de personal contractual.
De asemenea recurentului nu îi pot fi acordate tichete cadou, întrucât potrivit al.1 din Legea nr. 193/2006 acestea se acordă numai personalului încadrat pe bază de contract individual de muncă.
Prin Decizia Civilă nr. 436/18.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări socialea dispus în temeiul art.99 al.2 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, transpunerea cauzei secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Timișoara.
Cauza a fost înregistrată din nou la Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal sub nr-la 25.03.2008.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Curtea reține că prezentul litigiu are ca obiect cererea reclamantului de obligare a Casei Județene de Pensii C S la plata sumelor constând în sporul de stabilitate și fidelitate de 20%, sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres de 10%, contravaloarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou.
Cu privire la sporul de suprasolicitare neuropsihică și stresde 10%, temeiul acordării acestuia a fost indicat de reclamant ca fiind art. 31 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, art. 2 și 8 din nr.HG 281 din 17 iunie 1993, cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, și art. 16 din Ordonanța de Guvern nr. 6 din 24 ianuarie 2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Conform 31 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, (astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, și modificată ulterior republicării prin Legea nr. 164/2004, Legea nr. 344/2004; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 - aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 39/2005 - aprobată prin Legea nr. 228/2005, Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 nr. 380/2005, Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 - aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, și prin Legea nr. 442/2006), "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
Conform art. 2 din nr.HG 281/1993, "(1) personalului din unitățile prevăzute la art. 1 cuprind:
- salariul de bază, care se stabilește în raport cu răspunderea și complexitatea sarcinilor, precum și cu nivelul de pregătire necesar funcției ocupate;
- sporuri la salariul de bază: pentru vechimea în muncă și în funcție de rezultatele obținute; pentru condițiile în care se desfășoară activitatea; pentru munca desfășurată peste programul normal de lucru; pentru munca în timpul nopții; pentru îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază;
- premii pentru rezultatele deosebite obținute în activitatea individuală, precum și un premiu anual pentru contribuția la realizările pe ansamblul unității;
- premii speciale stabilite în valoare fixă, pe 2 - 3 mărimi de premii, în raport cu valoarea sau cu importanța realizărilor obținute.
(2) Pe lângă drepturile de salarii, personalul unităților bugetare mai poate beneficia și de alte drepturi ce se acordă în natură: masă gratuită, transport de la domiciliu la locul de muncă și de la locul de muncă la domiciliu, suportate integral sau parțial de unitate, locuință de serviciu și altele asemenea, reglementate prin acte normative specifice."
Art. 8 din același act normativ prevede că: "în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate următoarele categorii de sporuri:
a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. Pentru condiții deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică și medicină legală, TBC, psihiatrie, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, sporul este de 50 - 100% din salariul de bază. Pentru condiții deosebit de periculoase, vătămătoare, nedorite sau dificile, mărimea sporului este cea prevăzută în anexele la prezenta hotărâre.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor;
b)pentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicatăsau se desfășoară în condiții de muncă deosebite, un spor de până la 15% din salariul de bază.
De acest spor poate beneficia:
- personalul de specialitate din unele activități medicale, cum ar fi: neurochirurgie, chirurgie cardiovasculară, inclusiv cardiologie intervențională și chirurgia toracică, ortopedie-traumatologie, arși, chirurgie plastică și reparatorie, anestezie și terapie intensivă, hemodializă;
- personalul din unitățile sanitare cu specific deosebit, stabilite de Ministerul Sănătății;
- personalul medico-sanitar de intervenție din stațiile de salvare, precum și șoferii de pe autosalvări;
- personalul sanitar care lucrează în compartimentele de pediatrie, obstetrică-ginecologie și în unități de asistență socială și de ocrotire;
- personalul din instituțiile care se ocupă de: îngrijirea și/sau educarea specială a copiilor; calificarea și ocrotirea invalizilor și deficienților; îngrijirea bătrânilor;
- personalul didactic care asigură predarea simultană la două-patru clase de elevi în învățământul primar; care îndrumă practica psihopedagogică; care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor; personalul navigant din Centrul de a Personalului din Civilă care execută misiuni de instruire în zbor; personalul de pe navele școală pe perioada cât se află în larg; personalul de pază din cadrul unităților bugetare cu obiective de patrimoniu.
concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor.
De sporul de până la 15% din salariul de bază poate beneficia și personalul din cadrul Corpurilor gardienilor publici, precum și personalul de pază din unitățile teritoriale din subordinea Administrației Naționale a Materiale, care își desfășoară activitatea în condiții specifice personalului militarizat;
c) pentru condiții grele de muncă, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor;
d) salariații care lucrează, potrivit contractului individual de muncă, în zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate beneficiază de un spor de până la 20% din salariul de bază.
Pentru condiții deosebit de grele, în mediul rural la altitudine și cu căi de acces dificile, mărimea sporului este cea prevăzută în anexele la prezenta hotărâre.
Criteriile de acordare, categoriile de personal și mărimea concretă a sporului se stabilesc de ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor.
De sporul de izolare beneficiază și personalul unităților teritoriale din subordinea Administrației Naționale a Materiale, pe baza criteriilor ce se vor stabili de către aceasta;
e) pentru activitatea desfășurată de nevăzători, un spor de 15% din salariul de bază brut pentru cei încadrați în gradul I de invaliditate;
f) pentru activitatea de imersiune, o indemnizație de 750 lei/oră de scufundare;
g) salariații Naționale din B, Național " " din B, Național de " ", Bibliotecii Naționale, Bibliotecii Academiei Române, Corului Național de Cameră "", Muzeului Național de Artă al României din B, Muzeului Național de Istorie a României din B și " " din B, cu excepția personalului de specialitate artistică care beneficiază de prevederile art. 2 din Legea nr. 102/2004 privind majorarea unor drepturi salariale ale personalului de specialitate artistică din cadrul " " din B, beneficiază de un spor de 25% calculat la salariul de bază, corespunzător timpului lucrat în program normal de lucru, pentru activitatea de importanță națională desfășurată în aceste instituții;
h) pentru personalul încadrat în funcțiile de președinți de federații salariați, secretari federații, antrenori federali, antrenori loturi naționale și antrenori categoria I (care antrenează sportivi sau echipe de lot național), un spor de 25% calculat la salariul de bază corespunzător timpului lucrat în program normal de lucru, pentru activitatea de importanță națională desfășurată în cadrul federațiilor și al cluburilor sportive;
i) salariații din instituțiile publice de spectacole și concerte, prevăzute în anexa nr. 13 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, aflate în subordinea Consiliului General al Municipiului B, pot beneficia de un spor de 25% calculat la salariul de bază, corespunzător timpului lucrat în program normal de lucru pentru activitatea de importanță națională, la propunerea conducătorului instituției, aprobată de ordonatorul principal de credite, iar sursele necesare acordării acestui spor se finanțează din bugetul Consiliului General al Municipiului B, și anume din venituri proprii și subvenții."
Potrivit art. 16 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007, "(1)Sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj.
(2) Categoriile de funcționari publici, cuantumul sporului prevăzut la alin. (1) și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
(3) Locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens."
Cu privire la aceste temeiuri, Curtea observă că art. 31 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici nu face referiri exprese la sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres, ci doar precizează, în alineatul al doilea, că"funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii."Având în vedere caracterul general al acestui text, Curtea consideră că acesta nu poate constitui temeiul acordării sporului de suprasolicitare neuropsihică și stres, spor care nu este indicat expres în textul articolului respectiv.
Art. 8 din nr.HG 281/1993, reglementează, la alineatul 1 lit. b, un sporpentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicată, însă funcționarii publici din cadrul Caselor Județene de Pensii nu sunt enumerați între categoriile de funcționari care ar putea beneficia de acest spor. În consecință, nici acest text legal nu poate fi reținut ca temei al acordării sorului de suprasolicitare neuropsihică și stres.
În privința art. 16 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007, Curtea remarcă faptul că textul articolului respectiv precizează în alineatul al doilea că stabilirea categoriilor de funcționari publici și a cuantumului sporului prevăzutla alin. (1), precum și condițiile de acordare se va face "prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat."
De asemenea, alineatul al treilea al art. 16 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 prevede că stabilirea locurilor de muncă pentru care se acordă sporul respectiv se va face " pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens."
În aceste împrejurări, Curtea observă că acordarea acestui spor pentru reclamant este condiționată de emiterea prealabilă a actului administrativ la care face referire art. 16 alin. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007, precum și de dovada faptului că reclamantul ocupă un loc de muncă pentru care se acordă sporul pentru condiții vătămătoare.
Având în vedere că reclamantul nu a dovedit existența actelor administrative respective, Curtea consideră că acesta nu pot beneficia de acest spor în temeiul art. 16 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007, întrucât acest articol nu reglementează un spor acordat tuturor funcționarilor publici, ci numai celor care întrunesc condițiile arătate în alineatele 2 și 3 ale art. 16.
În concluzie, Curtea reține că nici unul din temeiurile legale indicate de reclamant pentru acordarea sporului de suprasolicitare neuropsihică și stres nu sunt incidente în cazul funcționarilor publici ai Casei Județene de Pensii C S, astfel încât cererea reclamantului - de acordare a acestui spor - apare ca nefondată.
De altfel, Curtea remarcă faptul că din reglementările citate nu rezultă existența legală a unui "spor de suprasolicitare neuropsihică și stres de 10% din salariul de bază"(astfel cum a indicat reclamantul), ci a sporului " pentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicată", spor de până la 15% din salariul de bază (prevăzut de art. 8 alin. 1 lit. b din nr.HG 281/1993), și a sporului "pentru condiții vătămătoare", spor de până la 10% din salariul de bază, prevăzut de art. 16 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007.
De aceea - în măsura în care reclamantul a solicitat acordarea sporului "pentru condiții vătămătoare", de până la 10% din salariul de bază, prevăzut de art. art. 16 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007- orice referire la volumul de muncă prestată de reclamant este irelevantă, întrucât art. 16 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 face referire la activitatea desfășurată "în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj."
Cu privire la sporul de stabilitate și fidelitate de 20%, temeiul acordării acestuia a fost indicat de reclamant ca fiind art. 31 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, raportat la art. 3 lit. f) din aceeași lege.
Conform art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, "principiile care stau la baza exercitării funcției publice sunt: -
f) stabilitate în exercitarea funcției publice".
În privința art. 31 din Legea nr. 188/1999, Curtea reiterează concluzia expusă mai sus, conform căreia acest articol nu face referiri exprese la sporul de stabilitate și fidelitate de 20%, ci doar precizează, în alineatul al doilea, că"funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii."Având în vedere caracterul general al acestui text, Curtea consideră că acesta nu poate constitui temeiul acordării sporului de stabilitate și fidelitate de 20%, spor care nu este indicat expres în textul articolului respectiv.
În privința art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999, acest text se referă la principiul potrivit căruia funcționarul public se bucură de stabilitate în exercitarea funcției publice, stabilitatea fiind înțeleasă ca o garanție acordată funcționarilor publici, în sensul înlăturării posibilității schimbării arbitrare sau nejustificate a locului de muncă sau a condițiilor de muncă ale funcționarului public.
Stabilitatea - în sensul prevăzut de art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999 - constituie, așadar, o garanție necesară exercitării funcției, iar nu izvorul unui spor salarial distinct.
De aceea, Curtea consideră că textul art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999 nu poate justifica acordarea unui spor de stabilitate pentru toți funcționarii publici.
Cu privire la discriminareafuncționarilor publici care nu beneficiază de un astfel de spor, Curtea subliniază importanța acordată în legislație principiului nediscriminării, principiu care cunoaște o reglementare internă și internațională bine conturată.
Constituția României prevede, în art. 4 alin. 2 că "România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială."
De asemenea, potrivit art. 16 alin. 1 din Constituția României, "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Curtea Constituțională a subliniat - prin Decizia nr. 6 din 25 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 61 din 25 martie 1993 - cu privire la aceste dispoziții constituționale, că "în structura normativă a Constituției, criteriile nediscriminării sunt nominalizate prin art. 4 alin. (2), acestea fiind rasă, naționalitatea, originea etnică, limba, religia, sexul, opinia, apartenența politica, averea, originea socială. Dar, și acest lucru este deosebit de important, dispozițiile constituționale trebuie corelate și interpretate în raport cu dispozițiile cuprinse în instrumentele juridice internaționale în domeniul drepturilor omului, numai astfel putindu-se stabili egalității în drepturi a cetățenilor sensurile și dimensiunile sale juridice. Aceasta rezultă expres chiar din Constituție, care prin art. 20 alin. (1) stabilește ca "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte". Astfel, devin aplicabile, în speța, dispozițiile cuprinse în art. 26 din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice, intrat în vigoare la 23 martie 1976, potrivit căruia "Toate persoanele sunt egale în fata legii și au dreptul, fără discriminare, la o egală protecție a legii. În aceasta privința, legea trebuie sa interzică orice discriminare și sa garanteze tuturor persoanelor o protecție egala și eficace împotriva oricărei discriminări, îndeosebi de rasă, culoare, sex, limba, religie, opinie politica și orice alta opinie, origine națională sau socială, avere, naștere sau întemeiată pe orice alta împrejurare".
Dispoziții similare sunt cuprinse și în art. 2 alin. 2 din Pactul internațional privitor la drepturile economice, sociale și culturale, intrat în vigoare la 3 ianuarie 1976."
Totodată, art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 137 din 31 august 2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede:
"(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
(11) Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe.
(2) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
(3) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale.
(31) Constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.
(4) Orice deosebire, excludere, restricție sau preferință bazată pe două sau mai multe criterii prevăzute la alin. (1) constituie circumstanță agravantă la stabilirea răspunderii contravenționale dacă una sau mai multe dintre componentele acesteia nu intră sub incidența legii penale.
(5) Constituie victimizare și se sancționează contravențional conform prezentei ordonanțe orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării.
(6) Prevederile prezentei ordonanțe nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la libera exprimare, a dreptului la opinie și a dreptului la informație.
(7) Măsurile luate de autoritățile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunități, vizând asigurarea dezvoltării lor firești și realizarea efectivă a egalității de șanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunități, precum și măsurile pozitive ce vizează protecția grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanțe".
În privința reglementărilor internaționale, Curtea amintește dispozițiile art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație."
Reclamantul a invocat caracterul discriminatoriu al acordării unor sporuri de complexitate a muncii și de control financiar altor categorii de funcționari publici din cadrul Casei Județene de Pensii C
Curtea observă, în primul rând, că reclamantul nu a prezentat suficiente date privind condițiile de acordare a sporurilor la care s-au referit. Astfel, la dosar nu există date referitoare la condițiile de acordare a sporurilor respective, la persoanele care beneficiază de aceste sporuri, astfel încât nu se poate face o comparație cu munca efectiv prestată de reclamant și de persoanele beneficiare ale acestor sporuri.
Pe de altă parte, Curtea subliniază că legiuitorul este cel care evaluează necesitatea acordării unor sporuri diferitelor categorii de funcționari, și că evaluarea criteriilor de acordare - deși poate fi supusă controlului instanțelor judecătorești în anumite condiții - este tot de competența legiuitorului.
În principiu, Curtea apreciază că principiul nediscriminării nu se opune acordării unor sporuri unor anumite categorii de funcționari publici, în considerarea unor criterii obiective, cum ar fi dificultatea sau riscul prestării unei anumite activități. De aceea, existența unor categorii de funcționari care beneficiază de un anumit spor în cadrul aceleiași instituții nu constituie o încălcare a acestui principiu, câtă vreme nu se demonstrează inegalitatea de tratament a unor persoane aflate în condiții similare, respectiv acordarea unui spor pentru condiții de muncă vătămătoare numai unora din persoanele care prestează munca respectivă.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea consideră că nu poate constata existența unei discriminări în defavoarea reclamantului, câtă vreme acesta nu a demonstrat că sporurile acordate celorlalte categorii de funcționari din cadrul Casei Județene de Pensii C S li se cuvin datorită caracterului similar al muncii prestate de reclamanți, și nici că sporurile respective sunt instituite pe criterii subiective ori discriminatorii.
În consecință, Curtea consideră că solicitarea acordării sporului de stabilitate și fidelitate de 20% nu poate fi justificată în cazul reclamanților nici pe considerentul existenței unei discriminări în raport cu alte categorii de funcționari publici din cadrul Casei Județene de Pensii C
Cu privire la acordarea contravalorii tichetelor de masă, Curtea reține că acordarea acestor tichete este reglementată prin Legea nr. 142 din 9 iulie 1998, privind acordarea tichetelor de masă, lege care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998, fiind modificată ulterior prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5/2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 129 din 22 februarie 2007.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, "(1)Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
Din interpretarea dispozițiilor art.1 alin. 1 din Legea nr.142/1998, Curtea reține că acordarea beneficiilor reprezentând tichetele de masă apare ca o facultate în sarcina autorităților publice, și nu ca o obligație a acestora care se realizează în raport de dispozițiile legilor privind bugetele de stat. Or, în legile succesive privind bugetele de stat anuale nu au fost prevăzute sume cu această destinație.
De asemenea, Curtea observă că tichetele de masă se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă, în urma negocierii dintre angajatori și organizațiile sindicale, iar potrivit art.2 din Normele de aplicare a legii, clauzele respective trebuie să prevadă numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetului, numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie și criteriile de selecție pentru cei care le primesc.
În consecință, tichetele de masă se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă încheiate în urma negocierii dintre angajatori și sindicate sau reprezentanții acestora, după caz.
În absența unor dispoziții inserate în contractele colective de muncă și a unor reglementări legale care să impună acordarea acestor tichete de masă reclamantului, Curtea constată caracterul nefondat al cererii acestora de obligare a Casei Județene de Pensii la plata contravalorii acestora, o asemenea cerere urmând a fi respinsă ca nefondată.
Cu privire la acordarea contravalorii tichetelor cadou, Curtea reține că acordarea acestor tichete este reglementată prin Legea nr. 193 din 17 mai 2006, privind acordarea tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, lege publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 446 din 23 mai 2006.
Potrivit art.1 din Legea nr.193/2006, "societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă."
Din interpretarea dispozițiilor art.1 din Legea nr. 193/2006, Curtea reține că acordarea beneficiilor reprezentând tichetele cadou apare ca o facultate în sarcina autorităților publice, și nu ca o obligație a acestora care se realizează în raport de dispozițiile legilor privind bugetele de stat. Or, ca și în cazul tichetelor de masă, în legile succesive privind bugetele de stat anuale nu au fost prevăzute sume cu această destinație.
În absența unor reglementări legale care să impună acordarea acestor tichete de masă reclamantului, Curtea constată caracterul nefondat al cererii acestuia de obligare a Casei Județene de Pensii la plata contravalorii acestora, o asemenea cerere urmând a fi respinsă ca nefondată.
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția Tribunalului CSe ste temeinică și legală, recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 328/26.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 328/26.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. / 13.05.2008
Tehnored. /16.05.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C
Judecători:,
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Olaru Rodica, Pătru Răzvan
