Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 4932/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4932
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O împotriva sentinței nr. 124 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC CONFORT SRL S, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O și intimata pârâtă SC CONFORT SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința nr. 124/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul O l t- Secția de Comercial și Contencios administrativ, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că părțile au încheiat contractul de execuție de lucrările nr.18759 din 28.04.2006 având ca obiect reparații curente la 1 și 2 din cadrul Cezieni, stabilindu-se prețul și durata execuției, respectiv până la data de 12.06.2006, cu o perioadă de garanție ce curge de la data recepției la terminarea lucrărilor pe ansamblu sau pe părțile din lucrare distincte din punct de vedere fizic și funcțional, până la recepția finală (12 luni calendaristice).
Din procesele verbale de recepție la terminarea lucrărilor nr. 28951 din 12.07.2006 și 29300 din 14.07.2006, instanța a reținut că lucrările au fost executate conform documentației tehnice, comisia de recepție, în urma constatărilor făcute propunând admiterea recepției, nefiind menționate deficiențe.
Cu adresele nr.27928 din 19.06.2007 și 38426 din 24.08.2006, reclamanta i-a solicitat pârâtei remedierea unor defecțiuni apărute în termenul de garanție până la recepția finală, la lucrările executate la nr.2, respectiv la cabinetul medical și sala de tratamente, conform obligațiilor prevăzute pentru executant la art. 17.1 - 17.3 din contractul încheiat între părți, la care pârâta nu a dat curs, considerând că și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
În consecință, reclamanta a procedat la executarea remedierilor cu alte persoane, stabilind un cost al remedierilor de 7.468,62 lei, din care materiale 3.803,28 lei, (valoarea actualizată a facturii nr. 14 din 19.11.2007) manopera -1.511,52 lei și cote legale 2.153,82 lei, solicitând obligarea pârâtei la plata costului remedierilor.
Din raportul de expertiză întocmit de expert, instanța a reținut că la categoria de lucrări - manoperă, materiale pe grupe unități de măsură, etc. tavane, la 1 și 2, potrivit anexelor la contract, trebuiau efectuate pe această suprafață numai lucrări de zugrăveli (o lucrare de zugrăveală conform tehnologiei de efectuate a acestui tip de lucrare constă în chituiri locale, gletuiri și vopsitorii) ori, pe teren expertul a constatat că reclamanta executat montare de tavane false cu plăci din rigips, lucrare care nu a fost contractată cu pârâta și care nu constituie o lucrare de remediere, expertul constatând că nu au existat lucrări de proastă calitate, lucrările fiind executate de pârâtă conform documentației tehnice. Totodată, la efectuarea recepției, expertul în construcții nu a făcut obiecțiuni față de calitatea lucrărilor și nu a refuzat recepția acestora.
Având în vedere constatările expertului, coroborate cu procesele verbale de recepție la terminarea lucrărilor întocmite fără obiecțiuni, cu faptul că reclamanta a executat ulterior derulării contractului dintre părți o altă lucrare care nu făcea obiectul contractului, instanța neputând fi încadrată la categoria remedieri, nu este justificată suportarea costului de către pârâtă în temeiul obligațiilor contractuale, nefiind dovedită culpa acesteia cu privire la existența unor lucrări neexecutate conform documentației tehnice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului O, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurenta a susținut în esență, că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat obiecțiunile făcute la raportul de expertiză efectuat în cauză și a interpretat greșit probele administrate, întrucât deși a probat faptul că a efectuat lucrări de remediere a în perioada de garanție a contractului încheiat cu pârâta, instanța nu a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor suportate cu aceste lucrări.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și față de materialul probator administrat în cauză, instanța apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 7468,62 lei ron, reprezentând contravaloarea lucrărilor de remediere a reparațiilor la pavilioanele 1 și 2 din cadrul Cezieni, susținând că aceasta, deși în calitate de furnizor de servicii, s-a obligat să le suporte în baza art. 17.1 - 17.3 din contractul de execuție nr. 18759/28.04.2006 în perioada de garanție, a refuzat în mod nejustificat.
În scop probator, reclamanta a depus contractul de execuție lucrări menționat, notificări trimise pârâtei, factura fiscală nr. 14/19.11.2007, devize anexe la contract, și a solicitat proba cu expertiză tehnică de specialitate.
Din cuprinsul obiectivelor depuse de reclamantă, reiese că aceasta solicită mai exact, sumele efectuate cu montarea de tavane false din rigips, pe o suprafață de 50 mp.
Ori, față de contractul depus la dosar, se observă că pârâta avea obligația de a executa lucrări de zugrăveli, care presupun, potrivit tehnologiei de efectuare a acestui tip de lucrare, numai chituiri locale, gletuiri și vopsitorii, așa cum se specifică în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză, ci nu montarea de tavane false de rigips. Prin urmare, această lucrare nu a făcut obiectul contractului și nu putea fi executată de către pârâtă, astfel cum i s-a solicitat acesteia prin notificările trimise de către reclamantă.
Pe de altă parte, așa cum a reținut și prima instanță, lucrările contractate și efectuate de către pârâtă, au fost de bună calitate, potrivit concluziilor raportului de expertiză și au fost recepționate fără obiecțiuni de către reclamanta beneficiară, așa cum reiese din cuprinsul procesului verbal de recepție depuse la dosarul cauzei ( filele 68-71).
Cât privește susținerea reclamantei în sensul că montarea tavanelor false din rigips și alte reparații pe care le-ar fi efectuat ca urmare a deficiențelor apărute în urma lucrărilor făcute de pârâtă, instanța apreciază că aceasta nu are nici un suport probator în cauza de față. Astfel, reclamanta nu a produs nici o probă din care să rezulte ce anume deficiențe au apărut la tavanele celor două pavilioane ori la partea superioară a pereților, anterior efectuării lucrărilor pentru care solicită contravaloarea de la pârâtă. Ori, este evident că numai aceste probe ar fi fost de natură să justifice legătura de cauzalitate între calitatea lucrărilor efectuate de către pârâtă și necesitatea, eventual urgența efectuării lucrărilor de către reclamantă precum și dacă obligativitatea remedierii cădea sub incidența art. 17.1- 17.3 din contract în sarcina furnizorului de lucrări.
În lipsa unor astfel de probe, sunt total nefondate obiecțiunile reclamantei aduse raportului de expertiză în sensul că expertul nu a constat ce anume se afla sub tavanele false montate de aceasta, ori că expertul nu a măsurat suprafața tavanelor, sau că a omis să precizeze dacă s-au avut în vedere anumite adrese, astfel că în mod corect instanța de fond le-a respins ca neîntemeiate.
Față de aceste considerente, instanța constată nefondate criticile aduse de recurentă hotărârii primei instanțe, motiv pentru care, în temeiul art. 312.pr.civ. va respinge recursul menținând ca legală și temeinică sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O împotriva sentinței nr. 124 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC CONFORT SRL S, având ca obiect pretenții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.LC
Tehn.CB/2 ex/ 02.12.2009
Jud. fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Laura Mariana Chimoiu, Gabriela
