Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 59/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 59/CA/2010
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Lucian Ioan Gherman
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta - CANAL SA împotriva sentinței nr. 304/CA/2009 pronunțată la data de 19.05.2009 de Tribunalul Sibiu.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei, consilier juridic -, lipsă fiind intimatul pârât și intervenientul.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din 25 noiembrie 2009.
Se constată că intervenientul a comunicat la dosar o precizare, solicitând judecarea în lipsă, anexând înscrisuri în susținerea cererii de intervenție.
Reprezentantul recurentei depune la dosar diferența taxei de timbru precizând că a luat cunoștință de înscrisurile comunicate de intervenient și nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, pentru motivele expuse în scris și pe care le susține oral.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Reclamanta - CANAL SA prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr- a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă Sibiu solicitând:
-anularea procesului verbal de control nr. 4212/13.11.2008.
În motivarea acțiunii a invocat faptul că prin actul administrativ pârâtul a reținut în mod greșit că societatea reclamantă nu a acordat sporul de 100% pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de lucru și pentru lucru în zilele libere și sărbători legale în perioada 1.11.2005 - 1.11.2009 în condițiile în care a reținut că norma de lucru pentru angajații societății se încadrează în cea de 40 de ore pe săptămână prev. de art. 109 Codul muncii.
La data de 03.04.2009 numitul a formulat cerere de intervenție (86) prin care arată că el a chemat angajatorul în judecată înainte de controlul efectuat de ITM pentru obținerea acelor drepturi.
PrinSentința nr.304/CA/2009pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost respinsă cererea de chemare în judecată și s-a admis cererea de intervenție.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență că actul administrativ atacat nu are în vedere sporul ce trebuie acordat angajaților pentru orele suplimentare efectuate, prevăzut de art. 41 alin.3 lit.c din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național și respectiv art. 67 și 69 din Contractul colectiv de muncă al angajaților de la - CANAL SA Sibiu, ci sporul pentru ore lucrate numai în zilele libere și sărbători legale în condițiile prev. de art. 132 alin.3 din Codul muncii și art. 68 din contractul colectiv de muncă.
S-a mai reținut de instanța de fond că reclamanta nu a făcut distincție între sporul de 100% din salariul de bază ce trebuia acordat pentru angajații săi pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de lucru și cel pentru lucru în zilele libere și sărbători legale, astfel că în mod corect a reținut organul de control că acesta nu a fost acordat.
*
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor se arată că în mod greșit a reținut prima instanță că trebuia acordat sporul de 100% pentru orele suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă și duminică, atâta timp cât reclamanta a acordat zile libere corespunzătoare. Dealtfel aceasta a și depus acte în probațiune însă acestea nu au fost analizate de instanța de fond. Se mai arată că ei nu s-au opus efectuării unei expertize în cauză însă instanța de fond a pus în discuție mai întâi efectuarea unei expertize tehnice și apoi a uneia contabile fără a stabili obiectivele aspect ce a generat o confuzie cu privire la scopul acestora.
Se mai arată că în mod greșit a admis prima instanță cererea de intervenție a numitului atâta timp cât, față de obiectul acțiunii - anularea act administrativ - acesta nu are calitatea de a se pronunța asupra legalității actului.
Intimatul ITM Sibiu și intervenientul au formulat întâmpinări solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate dar și al dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă curtea constată că acesta este fondat și urmează să-l admită pentru următoarele considerente:
Față de cererea de intervenție formulată în cauză se constată că aceasta a fost formulată la data de 03.04.2009 de numitul (86), în cuprinsul ei acesta arătând că el a chemat angajatorul în judecată înainte de controlul efectuat de ITM pentru obținerea acelor drepturi.
Cererea nu a fost precizată în condițiile art. 49 alin. 2 sau 3 din Codul d e procedură civilă, instanța de fond omițând să stabilească regimul ei juridic - intervenție principală sau intervenție accesorie.
Dealtfel instanța nu a respectat nici dispozițiile art. 52 din Codul d e procedură civilă, omițând să pună în discuție admisibilitatea în principiu a cererii, singura mențiune fiind realizată cu ocazia soluționării cauzei când prin sentința atacată a calificat cererea ca fiind intervenție în interes propriu și a admis-
Pe de altă parte, în ipoteza în care ar fi calificat-o ca și intervenție principală, față de dispozițiile art. 50 alin. 1 din Codul d e procedură civilă și cele ale art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 ar fi trebuit verificată și legalitatea sesizării instanței de contencios administrativ de către intervenient, respectiv respectarea dispozițiilor art. 7 din Legea 554/2004.
Această conduită omisivă a instanței de fond atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, fiind încălcate formele de procedură privitoare la intervenție.
Și cu privire la cererea principală criticile recurentei sunt întemeiate.
Instanța de fond a stabilit că actul administrativ atacat nu are în vedere sporul ce trebuie acordat angajaților pentru orele suplimentare efectuate, prevăzut de art. 41 alin.3 lit.c din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național și respectiv art. 67 și 69 din Contractul colectiv de muncă al angajaților de la - CANAL SA Sibiu, ci sporul pentru ore lucrate numai în zilele libere și sărbători legale în condițiile prev. de art. 132 alin.3 din Codul muncii și art. 68 din contractul colectiv de muncă.
În acest context a stabilit că reclamanta nu a făcut distincție între sporul de 100% din salariul de bază ce trebuia acordat pentru angajații săi pentruorele lucrate suplimentar peste programul normal de lucruși cel pentrulucru în zilele libere și sărbători legale, astfel că în mod corect a reținut organul de control că acesta nu a fost acordat.
Însă, în acțiunea formulată reclamanta a criticat tocmai faptul că organul de control a dispus acordarea sporului de 100% pentru toți angajații care au efectuat ore suplimentare în zilele de sâmbătă și duminică, în perioada de referință, fără a face deosebire între cei care au program normal și cei care și-au desfășurat activitatea în ture și pentru care a acordat compensare în zile libere.
Sub acest aspect instanța de fond era datoare să analizeze toate susținerile reclamantei și să procedeze la verificarea acestora, inclusiv prin realizarea unei expertize de specialitate în ipoteza în care aprecia că aceasta se impune. Omițând să se pronunțe asupra tuturor aspectelor relevate de reclamantă prima instanță nu numai că nu a analizat apărările acesteia, dar nici nu a lămurit cadrul procesual sub aspectul obiectului și al părților, așa încât a nesocotit prevederile art. 129 alin.4 din Codul d e procedură civilă.
Ca atare se constată că instanța fondului a nesocotit și prevederile art. 261 alin.1 pct.5 din Codul d e procedură civilă, care stabilesc obligația de a arăta motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile și susținerile părților, care au caracter imperativ și căror nerespectare atrage casarea hotărârii, pentru că, fără arătarea motivelor și a dovezilor, soluția pronunțată nu poate fi verificată de către instanța de control.
În consecință, constatând că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct.5 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul, să caseze sentința și, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta CANAL SA Sibiu împotriva sentinței nr. 304/CA/2009 pronunțată la data de 19.05.2009 de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță de fond, respectiv Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 Ianuarie 2010.
Președinte, - --- | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.GL
Dact./ex.
Jud.fond.
Președinte:Nicoleta Nanea ParaschivJudecători:Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian Ioan Gherman
