Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 57/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 57/CA/2010
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Lucian Ioan Gherman
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro " pentru reclamantul împotriva sentinței nr. 1605/CA/2009 Tribunalului Hunedoara Secția Comercială și Contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 din Legea 146/1997.
Se constată că intimații au comunicat la dosar întâmpinări.
Față de înscrisurile și solicitarea părților de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr-, reclamantul reprezentat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "PRO " a solicitat în contradictoriu cu pârâții H și Ministerul Administrației și Internelor ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea acestora din la plata către reclamant a majorărilor salariale cu 5 % începând cu 1.01.2007, cu 2 % începând cu data de 01.04.2007 și cu 11 % începând cu data de 01.10.2007, precum și la plata dobânzilor legale începând cu data de 01.01.2007 și până la plata efectivă.
Reclamantul solicită de asemenea și indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficienților de inflație, începând cu data de 01.01.2007 și până la plata integrală a sumelor, precum și efectuarea mențiunilor privitoare la majorări în dosarul personal.
În motivare se arată că reclamantul este funcționar public cu statut special - polițist și trebuie să beneficieze de majorările de salarii ce au avut loc în anul 2007, la fel ca și ceilalți funcționarii publici.
În drept invocă Legea nr.232/2007, nr.OG6/2007, NR.OG10/2007, Legea nr.74/1999.
Prin sentința nr. 1605/CA/2009 Tribunalul Hunedoaraa respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant împotriva pârâților.
Instanța a reținut prin considerentele expuse că aceste sporuri nu se cuvin poliștilor, care au un statut și drepturi salariale proprii reglementate prin 360/2002, astfel că nu pot beneficia de drepturile salariale ale funcționarilor publici.
Împotriva hotărârii a declarat recurs Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "PRO " pentru reclamantul solicitând a se dispune modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare se invocă pretinsa discriminare care se realizează între persoane care au același statut, astfel că și poliștii trebuie să beneficieze de indexările ce se acordă personalului din sectorul bugetar.
În drept, art. 304 ind. 1.civ. Legea nr. 232/2007, OG nr. 6/2007, OG nr. 38/2003.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit. a din Legea nr.146/1997.
Pârâții intimați au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța a interpretat și aplicat corect prevederile legale ce reglementează salarizarea funcționarilor publici cu statut special.
Curtea, analizând sentința atacată sub aspectul recursului reclamantului constată că este nefundat pentru următoarele considerente:
Reclamantul este funcționar public cu statut special fiind numit în funcție conform Legii nr. 360/2002. Salarizarea acestei categorii de funcționari publici cu statut special s-a realizat până în 2004 în temeiul Legii nr. 138/1999 aplicabilă personalului militar, iar începând cu 01.01.2004 conform nr.OG 38/2003.
Potrivit art. 43 din această ordonanță "salariile stabilite în raport cu coeficienții de ierarhizare, prevăzute în prezenta ordonanță sunt brute și se vor indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar". Pentru anul 2007 salarizarea personalului din sectorul bugetar a fost reglementată distinct, astfel pentru funcționarii publici s-a aplicat nr.OG 6/2007, iar pentru personalul contractual nr.OG 10/2007. În articolul 1 al OUG 10/2007 se prevede că n anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape, astfel: a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Este evident că reclamantul fiind funcționar public cu statut special nu poate solicita aplicarea altor prevederi legale din domeniul bugetar, decât cele aplicabile funcționarilor publici, nu personalului contractual încadrat cu contract de muncă,nici personalului care ocupă funcții de demnitate publică, categoria funcționarilor publici fiind genul proxim celei din care face parte reclamantul.
În anul 2007 în forma sa inițială aplicabilă până în iulie 2007, Ordonanța nr.6/2007 nu a prevăzut pentru funcționarii publici indexarea cu rata inflației, iar începând cu iulie 2007, în urma modificării aduse prin Legea nr.232/2007, art.39 din nr.OG6/2007 are următorul conținut "Pentru funcționarii publici și posturile corespunzătoare funcțiilor publice specifice preluate de Ministerul Economiei și Finanțelor de la Ministerul Integrării Europene, în condițiile art.10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 228/2004, cu modificările și completările ulterioare, se păstrează salariile de bază și celelalte drepturi salariale acordate până la data de 31 decembrie 2006.
(2) de bază ale funcționarilor publici prevăzuți la alin. (1) se majorează începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care intră în vigoare legea de aprobare a prezentei ordonanțe cu 7% față de nivelul din luna decembrie 2006 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007."
În art. 39 alin. 2 din nr.OG 6/2007 modificată se prevăd dar numai pentru funcționarii publici preluați de la Ministerul Integrării Europene la Ministerul Economiei și Finanțelor indexări ale salariilor de bază cu 7 % față de decembrie 2006 începând cu 01.01.2007 și respectiv 11 % față de septembrie 2007 începând cu 01.10.2007.
Ori, așa cum corect a reținut prima instanță, aceste prevederi nu se pot aplica decât categoriei expres prevăzută de lege. Aplicarea acestei prevederi prin extindere și categoriei funcționarilor publici cu statut special a polițiștilor este interzisă de chiar principiul separării puterilor în stat, având în vedere că puterea judecătorească nu are competență legislativă și nu se poate substitui puterii legislative sau celei executive.
Legea internă nu creează discriminare între reclamant și funcționarii publici ai Ministerului Economiei și Finanțelor preluați de la Ministerul Integrării Europene, căci este evident că aceștia au atribuții diferite și statut diferit.
În funcție de aceste criterii, există o justificare obiectivă a diferențierii, în condițiile în care munca este prestată în structuri diferite, iar natura muncii nu este identică.
Potrivit art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Potrivit art. 1 din OG nr.137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice.
Unul dintre drepturile fundamentale este și dreptul la muncă, la un salariu egal pentru muncă egală, consacrat de art.41 din Constituția României cât și de Codul muncii. În jurisprudența CEDO, cauzele și alții împotriva Olandei - 1976, împotriva Belgiei - 1979, Bouamar contra Belgiei - 1988 și împotriva Belgiei - 1991, s-a statuat că egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv.
Mai mult, prin Deciziile nr. 818, 819, 820 și 821 din 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 1 din OG nr. 137/2000 în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Ori, aplicarea așa cum solicită reclamantul prin acțiune a prevederilor art. 39 alin 2 din nr.OG 6/2007 și în cazul altei categorii decât aceea pe care legiuitorul a stabilit-o expres și limitativ, ar constitui tocmai încălcarea normelor constituționale cuprinse în art. 1 alin. 4 din Constituția României care consacră principiul separației puterilor în stat și ale art. 61 alin. 1 potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Prin urmare, nu sunt încălcate reglementările internaționale care interzic discriminarea, respectiv art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din și nici Directiva nr. 2000/78/CE.
Constatând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a prevederilor legale incidente cauzei, Curtea va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro " pentru reclamantul împotriva Sentinței nr. 1605/CA/2009 pronunțată la data de 29.09.2009 de Tribunalul Hunedoara -Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 Ianuarie 2010.
Președinte, - --- | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. CG
Dact./ex.5
Jud.fond.
Președinte:Nicoleta Nanea ParaschivJudecători:Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian Ioan Gherman
