Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 61/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 61/
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Lucian Ioan Gherman
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 286/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din 25 noiembrie 2009.
Față de înscrisurile administrate în cauză și solicitarea intimatei de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Reclamanta - SRL a solicitat, în contradictoriu cu DGFP Sibiu, să se dispună anularea Deciziei nr.17/30.05.2006, a Deciziei de impunere nr.72/20.03.2006 și a Titlurilor executorii nr.1, 2 și 3 din 21.04.2006.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în urma controlului tematic efectuat de intimată la începutul anului 2006, s-a stabilit în sarcina reclamantei, prin Raportul de inspecție fiscală încheiat la 20.05.2006, obligații suplimentare la bugetul de stat în valoare de 471.242 lei, constând în impozit pe profit, diferență TVA și vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate.
Această plată suplimentară este considerată nelegală de reclamantă întrucât, în ceea ce privește impozitul pe profit, a beneficiat de o scutire la plata majorărilor de întârziere și a penalităților, în sumă de 9.776.352.631 ROL, care, din eroare, a fost înregistrată greșit în contabilitate în contul "venituri din despăgubiri,amenzi și penalități de întârziere" în loc să fie înregistrată la rubrica alte venituri neimpozabile.
În ceea ce privește stabilirea în mod suplimentar a obligației fiscale de plată a TVA-ului, reclamanta a precizat că, în anul 2001, recepționat mijloace fixe de la - Com SRL B pentru care a dedus TVA-ul în valoare de 220.020.000 ROL, pe care însă, în mod eronat, organul de control nu a admis-o la deducere, motivat de faptul că societatea nu a prezentat în original facturile fiscale de proveniență a acestora.
Aceeași poziție eronată a organului de control este apreciată de reclamantă și în ceea ce privesc facturile de stornare nr.-/2004, caz în care nu s-a avut în vedere cererea de reziliere a contractului cu - SRL, și respectiv nr.-/2003, care reprezintă TVA aferent livrărilor de gaze naturale pentru o creanță prescrisă.
Pârâta a invocat prin întâmpinarea excepția tardivității formulării acțiunii, arătând că, potrivit disp.art.101 alin 3 Cod procedură fiscală și art.11 alin 1 lit. a din Lg.554/2004, data până la care reclamanta putea înregistra acțiunea în contencios administrativ era de 20.12.2006, când s-a împlinit termenul de 6 luni de la data primiri soluției administrativ jurisdicționale.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că, în ceea ce privește impozitul pe venit, Legea contabilității impune ca principiu de înregistrare în contabilitate - venit neimpozabil concomitent cu cheltuială nedeductibilă - principiu care trebuia respectat și de reclamantă la completarea Declarației pe profit pentru anul 2003. Referitor la deducerea TVA-ului, reclamanta nu a respectat dispozițiile legale în vigoare care impun ca documentele justificative ale achiziției să poată fi prezentate organelor de control și să fie înregistrate în contabilitate. La stornarea facturii nr.-/2004 nu au fost îndeplinite condițiile prev. de art.19 Cod fiscal, potrivit cărora impozitul se calculează ca diferență între veniturile de orice fel și cheltuielile efectuate. De asemenea, în ceea ce privește stornarea facturii nr.-, obligația de plată a TVA-ului aferent a fost corect stabilită în condițiile în care nu a intervenit prescripția, deoarece deducerea TVA a fost efectuat în septembrie 2001 iar stornarea în februarie 2003.
Prin Sentința civilă nr. 286/CA/2009, Tribunalul Sibiua respins ca neîntemeiate atât excepția tardivității, cât și acțiunea reclamantei.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut că, urmare a controlului tematic efectuat de reprezentanții pârâtei la sediul societății reclamante în cursul anului 2006, fost emisă Decizia de impunere nr.72 prin care reclamanta a fost obligată să plătească la bugetul de stat obligații fiscale suplimentare în sumă de 471.242 lei, din care 231.073 lei impozit pe profit, 220.560 lei TVA, 19.609 lei vărsăminte de la persoanele juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate. Contestația reclamantei fost respinsă ca neîntemeiată de către DGFP, prin Decizia nr.17/30.05.2006.
Reținând că decizia a fost comunicată reclamantei prin poștă la data de 20.12.2006, instanța a constată că nu s-a împlinit termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art.101 alin 3 din Codul d e procedură fiscală și cele ale art.11 alin 1 lit. a din Lg.554/2004, astfel că excepția tardivității formulării acțiunii a fost apreciată ca neîntemeiată.
Referitor la fondul cauzei, s-a reținut că prin expertiza contabilă (fila 254 dosar), suplimentul la raportul de expertiză (fila 345 dosar) precum și contraexpertiza cu trei experți (depuse la fila 438 dosar), efectuate pe baza datelor contabile existente la sediul reclamantei, s-a concluzionat faptul că organele de control au stabilit în mod legal obligații suplimentare în sarcina reclamantei, privind plata la bugetul de stat a sumei de 471.242 lei.
Astfel, în ceea ce privește impozitul pe profit, s-a constat că prin înscrierea eronată a sumei de 9.776.352.631 ROL la rubrica 15 "cheltuieli cu dobânzile și diferențe de curs valutar deductibile fiscal" în loc să fie înregistrată la rubrica 21 "alte venituri neimpozabile" nu a fost respectat principiul de înregistrare prevăzut de Legea contabilității privind venit neimpozabil concomitent cu cheltuială nedeductibilă. În același timp, prin neînscrierea sumei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere la rubrica "alte venituri neimpozabile" aceasta a rămas ca deductibilă fiscal, motiv pentru care organul de control a procedat la recalcularea impozitului pe profit, conform totalului cheltuielilor nedeductibile fiscal aferent anului 2003.
Reclamanta nu a contestat înscrierea eronată a sumei în Declarația privind impozitul pe profit pe anul 2003, dar a pretins că suma a fost eronat contabilizată de către organul de control. Susținerile reclamantei sunt contrazise de expertizele efectuate în cauză, prin concluziile formulate de experți reținându-se corectitudinea constatărilor inspecției fiscale și a modului de apreciere a operațiunii ca nedeductibilă fiscal, precum și a modului de calcul al impozitului pe profit suplimentar aferent acestei operațiuni.
Referitor la plata TVA s-a constat că organul de inspecție fiscală în mod corect nu a admis la deducere TVA-ul aferent unor facturi care nu îndeplinesc condiția de justificare impusă de actele normative care au reglementat TVA-ul în decursul perioadei controlate, fapt pentru care, în conformitate cu disp.art.19 lit. a și art.25 punct b lit. a din OUG 17/2000 coroborate cu cele ale punctului 10.12 lit. a din HG 401/2000, s-a aplicat sancțiunea neadmiterii la deducea TVA și a determinării sumei corecte de plată a taxei, reclamanta având obligația de a prezenta organelor de control documentele justificative ale achiziției și înregistrarea corectă în contabilitate.
S-a mai reținut că nu poate fi admisă deducerea TVA-lui din facturile emise de furnizorii inexistenței, respectiv acei agenți economici radiați din evidențele Oficiului Registrului Comerțului și din cele ale organelor fiscale, precum și cele care au fost emise de alți furnizori decât societățile care au achiziționat documentele fiscale, întrucât potrivit art.6 din HG 831/97 nu pot fi înregistrate în contabilitate facturile care nu au fost achiziționate de la societățile furnizoare și care provin de la persoane juridice radiate,iar bunurile înscrise în acestea nu au dovedită proveniența legală.
În ceea ce privește stornarea facturii -/2004 justificată de reclamantă prin anularea contractului de închiriere pentru spațiul situat în -, s-a considerat că nu poate fi admisă stornarea creanțelor comerciale existente în sold la data de 2.04.2002, în valoare totală de 34.253 lei, anterioare datei rezilierii contractului de închiriere, deoarece suma pe care reclamanta stornat-o reprezintă cuantumul creanței de încasat din perioada de valabilitate a contractului.
Referitor la stornarea creanței față de debitoarea falită -, cu care reclamanta a fost înscrisă în tabelul creditorilor, fără să fie pronunțată închiderea procedurii de faliment, s-a apreciat că aceasta constituie o operațiune neadmisă la deducere, astfel că, în mod corect, a fost reîntregită masa impozabilă.
Cât privește stornarea facturii -/28.02.2003 emisă de -, instanța a constat că reclamanta a înregistrat în contabilitate și a dedus TVA, în valoare 40.538 lei, aferent acestor facturi în luna septembrie 2001 și, ulterior, a procedat la stornarea acestei operațiuni, dar a evitat operațiunea de recalculare a TVA, diminuând suma impozabilă.
În final, s-a reținut că deducerea TVA a fost efectuată în septembrie 2001, iar stornarea în februarie 2003, astfel încât termenul de prescripției nu a fost depășit, operațiunea de stornare a fost supusă taxării și a fost efectuată în termenul de 5 ani prevăzut de legea specială privind calculul TVA.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziilor contestate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței nu este temeinic fundamentată în ceea ce privește impozitul pe profit, întrucât suma de - ROL reprezintă venituri din anularea dobânzilor și penalităților în baza convențiilor semnate cu CNASS, AJOFM și, venituri care sunt neimpozabile având în vedere cheltuielile prin care au fost stabilite aceste venituri, reflectate în contul 6581. Aceste cheltuieli au fost cheltuieli nedeductibile până la aprobarea și semnarea convențiilor, devenind baza acestor convenții și, prin anularea cheltuielilor nedeductibile, venituri impozabile. Referitor la neadmiterea de la deducere a TVA-ului aferent unor facturi care nu îndeplinesc condiția de justificare impusă de prevederile actelor normative se afirmă faptul că nici instanța și nici experții nu au putut constat că vreuna din cele 20 de facturi nu ar conține elementele necesare care să permită societății deducerea TVA și implicit trecerea pe cheltuieli deductibile a costurilor acestora. Referitor la stornarea facturii fiscale nr. -/28.02.2003 emisă de - se afirmă că inclusiv ultimul raport de expertiză admite legalitatea și corectitudinea operațiunii efectuată de către reclamantă.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
Intimata-pârâtă a solicitat prin întâmpinare respingerea ca neîntemeiată a recursului, arătând faptul că, prin înscrierea eronată a sumei de 9.776.352.631 ROL la rubrica 15 "cheltuieli cu dobânzile și diferențe de curs valutar deductibile fiscal" în loc să fie înregistrată la rubrica 21 "alte venituri neimpozabile", nu a fost respectat principiul de înregistrare prevăzut de legea contabilității privind venitul neimpozabil concomitent cu cheltuială nedeductibilă. În același timp, prin neînscrierea sumei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere la rubrica "alte venituri neimpozabile" aceasta a rămas ca deductibilă fiscal, motiv pentru care organul de control a procedat la recalcularea impozitului pe profit, conform totalului cheltuielilor nedeductibile fiscal aferent anului 2003. Referitor la neadmiterea la deducere a TVA-ului aferent unor facturi fiscale, se precizează că facturile fiscale fie nu au fost prezentate în original, fie nu se deține copia de pe documentul legal care să ateste calitatea de plătitor de TVA a furnizorului, fie că au fost emise furnizori inexistenți ori de agenți economici care au fost radiați din registrul comerțului sau de către alți furnizori decât cei de la care s-a achiziționat marfa, astfel că acestea nu pot fi admise la deducere. În ceea ce privește stornarea facturii fiscale nr. -/28.02.2003 emisă de - se precizează că în fișa contului cu furnizorul de gaze naturale nu a apărut evidențiată operațiunea de încasare a sumei de 40538 lei TVA greșit facturat, ca plata, compensare sau altă operațiune, ci doar ca stornare, fără să se evidențieze influența fiscale a sumei asupra cuantumului TVA de plată, ceea ce face ca stornarea să aibă drept consecință diminuarea masei taxabile.
În drept, pârâta invocă prevederile OG nr. 92/2003, Legea nr.571/2003,OUG nr.17/2002, Legea nr.400/2002 și cele ale Codului d e procedură civilă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de criticile invocate, precum și conform art. 304 ind.1 Codului d e procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta susține că în contabilitate a înregistrat suma de 9.776.352.631 ROL în contul 7581- venituri din despăgubiri,amenzi și penalități de întârziere, dar că, din eroare, la data întocmirii declarației impozitului pe profit, înregistrată sub nr. 3406/30.03.2004, această sumă, în loc să fie înregistrată la rubrica 21- alte venituri neimpozabile, a fost înregistrată la rubrica 15- Cheltuieli cu dobânzile și diferențele de curs valutar deductibile fiscal, ceea ce nu reprezintă decât o eroare de completare a declarației privind impozitul pe profit, care trebuie rectificată.
Susținerile reclamantei au fost în mod corect înlăturate de către instanță,întrucât, chiar dacă în evidența contabilă reclamanta a efectuat operațiunea de regularizare concomitentă venit neimpozabil-cheltuială nedeductibilă, în speță, nu este vorba de o simplă eroare de completare a declarației privind impozitul pe profit.
Acesta întrucât, prin înscrierea în declarația privind impozitul pe profit pe anul 2003 sumei de 9.776.352.631 la rubrica 15- Cheltuieli cu dobânzile și diferențele de curs valutar deductibile fiscal în loc de rubrica 21- alte venituri neimpozabile consecutiv cu înscrierea aceleiași sume la rubrica 26, cum ar fi fost corect, s-a recunoscut suma în discuție numai cu privire la partea de deduceri din profit și nu și la partea de cheltuieli nedeductibile, fapt ce a determinat considerarea acestei sume ca fiind o cheltuială deductibilă fiscal din profitul declarat, ceea ce a condus la calcularea unui impozit pe profit diminuat.
Ca atare, în mod corect, s-a reținut că reclamanta nu a respectat la întocmirea declarației privind impozitul pe profit pe anul 2003 principiul venit neimpozabil concomitent cu cheltuială nedeductibilă, așa încât criticile sale sub acest aspect se privesc a fi neîntemeiate.
În ceea ce privește susținerile reclamantei referitoare la faptul că în mod greșit nu s-a acceptat deducerea TVA-ului aferent facturilor menționate în cererea de chemare în judecată, organele fiscale considerând că acestea nu îndeplinesc condiția de justificare impusă de textele legale aplicabile, se reține că, potrivit art. 19 lit. a din OUG nr. 17/2000, pentru efectuarea dreptului de deducere a taxei pe valoare adăugată aferente intrărilor contribuabilii sunt obligați nu numai să justifice suma taxei prin documente întocmite conform legii ci și că aceste documente au fost emise de către contribuabili înregistrați ca plătitori de taxă pe valoare adăugată. Conform pct.10.12 lit. a din HG nr. 401/2000, îndeplinește condiția pentru a fi considerate documente legale exemplarul original al facturii fiscale sau, după caz, alte documente specifice aprobate potrivit HG nr.831/1997, cu condiția utilizării formularelor tipizate cu regim special, comune pe economie, astfel cum se deduce din prevederile art. 1 alin.2 ale acestui din urmă act normativ. Mai mult, art.25 pct.B lit.a din OUG nr. 17/2000, pentru livrările de bunuri sau prestări de servicii cu valoarea taxei pe valoare adăugată mai mare de 20 milioane lei, este necesar ca la aceste documente să se anexeze și copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoare adăugată. De aici, rezultă concluzia că pentru a beneficia de dreptul de a deduce TVA-ul reclamanta avea obligația de deține originalul facturilor fiscale, completate cu toate mențiunile cerute de formularul tipizat, cât și copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoare adăugată.
În consecință, în condițiile în care reclamanta nu a prezentat nici organelor fiscale și nici în cursul judecății originalul facturilor fiscale, întocmite în forma prevăzută de actul normativ mai sus menționat, și actul care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoare adăugată a persoanelor de la care s-au achiziționat bunurile respective, în mod corect instanța de fond a considerat că acestea nu îndeplinesc condiția de a fi considerate documente justificative, astfel că și sub acest aspect criticile sale apar ca neîntemeiate.
În ceea ce privește susținerile reclamatei referitoare la faptul că inclusiv ultimul raport de expertiză se admite legalitatea și corectitudinea operațiunii efectuată de către reclamantă, instanța contată faptul că prin raportul de expertiză invocat de către reclamantă se evidențiază legalitatea înregistrării în contabilitate a Notei contabile nr. 12 și a facturilor fiscale nr. -/08.08.2001 și -/31.08.2001, și nu a facturii fiscale nr. -/28.02.2003 emisă de către - Nord SA-Sucursala Sibiu, reprezentând stornarea taxei pe valoare adăugată. Aferentă livrărilor de gaze pentru producerea de energie termică către populație, facturată cu facturile fiscale nr. -/08.08.2001 și -/31.08.2001. Or, în condițiile în care, prin factura fiscală nr. -/28.02.2003, - Nord SA-Sucursala Sibiu a stornat TVA-ul colectat prin cele două facturi, reclamanta avea obligația, în conformitate cu prevederile art. 31 alin.2 din Legea nr. 345/2002, să procedeze la înregistrarea acestei facturi în evidența contabilă și în decontul de TVA pentru luna în care s-a efectuat stornarea. Neprocedând în acest fel și dat fiind faptul că a dedus TVA-ul aferent facturilor fiscale nr. -/08.08.2001 și -/31.08.2001, reclamanta diminuat taxa pe valoare adăugată datorată în luna februarie 2003, când a fost emisă factura fiscală nr. -/28.02.2003, astfel că în mod corect s-a procedat la calcularea de TVA suplimentar.
Pentru considerentele ce au fost expuse, recursul s-a constat a fi nefundat, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 286/CA/2009 pronunțată de către Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 13.01.2010.
Președinte, - --- | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact./ex.4/18 02 2010
Jud.fond.
Președinte:Nicoleta Nanea ParaschivJudecători:Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian Ioan Gherman
