Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 60/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 60/CA/2010
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Lucian Ioan Gherman
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâta Sibiu împotriva sentinței nr. 318/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu -Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatarul ales al recurentului reclamant, avocat, lipsă fiind recurenții și intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din 25 noiembrie 2009.
Reprezentanta recurentului reclamant depune la dosar împuternicirea avocațială pentru redactare și de susținere a recursului precum și concluzii scrise, arătând că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită respingerea recursului promovat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu și admiterea recursului formulat de reclamant pentru motivele expuse în scris și pe care le susține oral. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față
Reclamantul prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiua solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația Finanțelor Publice Mediaș solicitând obligarea pârâților la restituirea sumei de 6284 lei cu dobânda legală reprezentând taxă auto înmatriculare.
Prin Sentința nr.318/CA/2009 pronunțată la data de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Sibiu, a admis acțiunea reclamantului, a anulat obligația fiscală de plată a taxei speciale pentru autoturisme și a obligat pârâtele să restituie suma de 6284 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule cu dobânda aferentă.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență că în discuție este o taxă ce se face venit la bugetul statului și fără plata acesteia nu este posibilă înmatricularea autoturismelor. Pe fondul cauzei se arată că taxa a fost percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 90 al. 1 din Tratatul UE, prin faptul că se determină discriminarea în materia regimului juridic fiscal pentru autoturismele ce se importă din statele membre UE pentru reînmatricularea în România, față de autoturismele existente pe piața internă pentru care nu se percepe taxa la reînmatriculare. A fost invocată jurisprudența.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant al, prin care solicită modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii. Prin motivele de recurs se susține tardivitatea plângerii prealabile formulata împotriva actului administrativ, chitanță de plată a taxei. Art. 90 din Tratat nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa este plătită de toți proprietarii de autovehicule în momentul primei înmatriculări în România. Codul fiscal prevede plata acestei taxe pentru autovehicule în momentul înmatriculării, indiferent dacă provin din România sau din statele membre UE. Textul Tratatului se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care se creează o situație dezavantajoasă pentru produsele ce provin din comunitate, nefiind încălcate prevederile Tratatului. Legislația europeană nu interzice instituirea unor astfel de taxe, ci impune cerința de a nu fi mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, fiind o taxă ce se aplică și în alte state UE. Jurisprudența CJCE invocată de instanță se referă la taxa percepută de Ungaria și Polonia care era aplicată doar autoturismelor folosite importate nu și celor noi. Instanța trebuia să țină cont de prevederile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, care prevede că se restituie diferența dintre taxa specială încasată pentru autoturisme în perioada 1.01.2007-30.06.2008 și taxa de poluare pentru autovehicule.
In drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9, 304 ^1 din Codul d e procedura civilă. Recursul nu este supus timbrajului potrivit art. 17 din 146/1997.
Reclamantul a formulat recurs împotriva sentinței, cu motivarea ca in mod nelegal prima instanță de fond a redus cheltuielile de judecata și nu a acordat dobânda legala, deși a fost solicitata prin cererea de chemare in judecata.
Analizând sentința atacată sub aspectul recursurilor declarate, Curtea constată următoarele:
Reclamantul a importat in anul 2007 din Germania un autoturism marca BMW, pentru care a plătit taxa specială reglementată de art. 214^1, 214^2 din Codul fiscal.
Taxa a fost percepută în temeiul art.214^1 din Codul fiscal sub forma taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule. Astfel, legea prevede căintră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Din punctul de vedere al exigibilității, taxa specială se plătește la momentul primei înmatriculări în România (art. 214^2 din Cod).
Norma internă încalcă prevederile Tratatul Uniunii Europene care prin art. 90 al. 1 stabilește cănici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Potrivit art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la
îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. Prevederea constituțională consacră supremația dreptului comunitar și aplicarea directă a acestuia. Potrivit caracteristicilor dreptului comunitar, orice normă comunitară are forța juridică superioară nomelor naționale, chiar și în situația în care acestea sunt adoptate ulterior normei comunitare. In caz de conflict au prioritate nomele comunitare, chiar și împotriva normelor naționale. Normele dreptului comunitar au aplicabilitate imediată, directă și prioritară, iar judecătorul național areobligațiasă aplice aceste norme, chiar cu refuzul aplicării legislației naționale neconforme cu acestea. Acest principiu a fost consacrat și de jurisprudența Curtea de Justiție a Comunității Europene.
In acest context se apreciază că potrivit legislației fiscale naționale se ajunge la situația în care se percepe taxa specială doar pentru autoturismele și autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării în România, dar nu se percepe această taxă pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fapt ce determină situația impunerii în plus, în sensul dreptului comunitar, a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare. In această situație se ajunge la protecția indirectă a anumitor produse, fapt interzis de prevederile Tratatului. Scopul normei comunitare a fost acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea practicilor protecționiste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natură prin care se discriminează produsele provenite din alte state. Invocăm in acest sens Hotărârile din 5 12 2006 -C-290/2005 si c-333-2005, și alții (Ungaria),c-387/2001 Weigel contra Austriei cât și Comisia Danemarca C-47/88, prin care Curtea a constatat că stabilirea unei taxe de primă înmatriculare pentru autoturismele importate folosite dintr-un stat membru care este mult mai mare decât cea aplicată produselor autohtone cu caracteristici tehnice similare are efect discriminatoriu și este interzisă de prevederile art.90 al.1. Curtea Europeană de Justiție a stabilit prin aceleași hotărâri că nu se aplică prevederile art.33 din Directiva 6 nefiind în cauză discuții în legătură cu cifra de afaceri și nici de schimburi comerciale la frontieră.
În consecință, ca efect al aplicării directe a normei comunitare cuprinsă în art. 90 din Tratat, urmare a faptului că dispozițiile legii fiscale naționale, art. 214^1 și 214^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar,se constată că prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate, urmând a fi înlăturate, iar taxa achitată de reclamantă urmează a fi restituită. Reclamantul este îndreptățită și la plata dobânzii legale care va fi stabilită potrivit art.117, 120, 124 din Codul d e procedură fiscală, având în vedere faptul că se solicită restituirea sumei încasate la bugetul de stat. Legea prevede că se restituie, la cerere debitorului, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale si cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente (art.117 din Cod). Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale(art. 120 al.1 și 7 din Cod ).Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori (art. 124 al.2 din Cod). Cererile depuse de către contribuabil potrivit legii se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare (art.70 din Cod).
Aplicarea în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilitatea raporturilor juridice. OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata în <LLNK 32008 3270 45> OF. nr. 327 din 25 aprilie 2008, intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14). taxei intervine,la fel ca în reglementarea precedentă, în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4). Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare ordonanței de urgență (art.11). La data intrării în vigoare ordonanței de urgență se abrogă <LLNK 12003 571 10 202 214 39>art. 214^1-214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art.14).
În conformitate cu art. 15 (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, cel al primei înmatriculări în România, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii care nu era în vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate. In același sens, este afectată și stabilitatea raporturilor juridice, deoarece la data efectuării importului și achiziționării autoturismului, reclamanta a efectuat operațiunea juridică cunoscând legislația aplicabilă la acea dată, astfel că nu se poate aplica o prevedere legală ce nu era în vigoare la data importului.
Pârâta invocă tardivitatea formulării plângerii împotriva actului administrativ, chitanța de plata a taxei, dar chitanța nu constituie act administrativ, ci doar atestă faptul plății, astfel că excepția tardivității invocată de pârâtă este nefondată.
Pe de altă parte, chitanța nefiind act administrativ fiscal, deoarece nu produce nici un efect, în mod greșit prima instanță l-a anulat în cadrul procedurii contencios-fiscale. Potrivit art. 41 din Codul d e procedură fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
În consecință, recursul pârâtei DGFP, formulat în nume propriu și în calitate de reprezentant al, cât și recursul reclamantului sunt fondate,fiind incidente prevederile art.304 pct.9 și 304 /1 Cod procedură civilă și urmează a fi admise, se va modifica în parte sentința atacată în sensul că vor fi obligate pârâtele să achite reclamantului și dobânda legală aferentă sumei de 6.284 lei începând cu data plății și până la achitarea integrală a creanței menționate.
Se va respinge capătul de cerere din acțiunea reclamantului având ca obiect anularea chitanței emisă de pârâta Mediaș.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În cauză va fi majorat cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond de la suma de 500 lei la suma de 2500 lei, acestea fiind justificate și în concordanță cu valoarea obiectului pricinii și munca depusă de avocat.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedura civila, vor fi obligate recurentele să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul și pârâta Sibiu împotriva sentinței nr. 318/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu -secția de contencios administrativ și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că
Obligă pârâtele Sibiu și Mediaș să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 6.284 lei potrivit art. 124 din Codul d e procedură fiscală, calculată de la data când s-a formulat cerere pentru restituirea taxei și până la data restituirii.
Majorează de la 500 lei la 2.500 lei cheltuieli de judecată acordate de instanța de fond reprezentând onorariul avocațial.
Respinge cererea privind anularea chitanței de plată a taxei de primă înmatriculare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă recurentele să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13. 01. 2010.
Președinte, - --- | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.GC
Dact./ex.6/26.02.2010
Jud.fond.
Președinte:Nicoleta Nanea ParaschivJudecători:Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian Ioan Gherman
